Timpul – unul dintre lucrurile ce nu le mai iubim odată ce trece parcă mult prea repede.
Pentru a-l păcăli o idee, am încercat să redevenim pentru o zi copii, iar pentru asta am ales Triberg-ul, aflat în subregiunea Freiburg, în Munții Pădurea Neagră - locul de unde pleacă spre noi Dunărea, al cărei izvor e aici.
Într-o primă etapă, am regresat temporal prin poze nostime în muzeul de la intrarea în marele parc natural - în care se află cea mai înaltă cascadă din Germania, cu o cădere în trepte multiple, de la peste 160 metri.
Nu a fost destul, motiv pentru care am stârnit lupta pentru supraviețuirea speciilor în sălbăticie, prin competiții pentru câștigarea minunatelor alune în coajă, pe care la un anumit moment se băteau 3 păsări cu penaj spectaculos, specii protejate diferite, specifice doar zonei acesteia, dar și o veveriză zbanghie, care pierdea la viteză de fiecare dată.
Tot nu ne-am lămurit dacă eram la vârsta fericicirii, motiv pentru care am luat la pas micul oraș cochet, unde am urcat la castel (fortăreața veche e mai mult o ruină, dar urcând treptele de piatră, în spirală, ajungi până la înîlțimea turnului de observație) .Acolo am ochit obiectivul major – casa celor 1000 de ceasuri – minunăția cu adevărate miniopere de artă, ce au toate în comun – cucul.E o întreagă nebunie la orele fixe, și eventual la jumătățile orelor, când micuții gălăgioși scot capetele pe ușițe și cântă fiecare pe limba lui.
Zic micuți, pentru că ceva mai jos am găsit cel mai mare ceas cu cuc făurit în lume, o casă strașnică, cu ditai mecanismul, perfect funcțional.
Așa-i că v-am făcut să vă simțiți ca în copilărie?Noi ca să ne asigurăm că nu greșim cu nimic am luat ,,șefa,, cu noi, grație unor oameni minunați - iar faptul că a fost fericită ne-a făcut pe toți să redevenim, măcar pentru câteva momente, copiii de altădată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu