I se mai spusese Karolingerstadt, căci atât de mult iubise Charlemagne locul acesta încât își stabilise sala tronului în prima basilică de pe culme.
Casele au un farmec aparte, nu prea seamănă între ele, dar toate sunt în aliniament, cele medievale fiind păstrate într-un fel... altfel.
S-au păstrat și hambarele, atelierele meșteșugărești și chiar elementele de decor vechi de nici proprietarii nu mai știu detaliile.
Micul centru istoric te copleșește prin frumusețea nuanțelor contrastante, la o privire panoramică observi că nici o zonă nu aduce cu alta.
Totuși, elementul primordial constă în complexul mănăstiresc, cu cele două vechi biserici (1300 anișori), iar jos, la distanță de un ceas mers lejer am descoperit satul de Ev mediu timpuriu, halele istorice pentru tutun, iar în cadrul muzeului dedicat locului o expoziție inedită, o istorie a tutunului de pe tot mapamondul, despre care localnicii se lăudau că ar fi cea mai complexă, cel puțin din țara lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu