Considerat de mulți ca fiind Muzeul Muzeelor, după alții, un amestec oarecum kitschos, prin amalgamarea prea multor culturi și informații vizuale laolaltă, British-ul e clar un muzeu obligatoriu de pus pe lista dorințelor.
Nu conține doar parte din istoria unei națiuni, a vreunei culturi, ori o arie geografică – e o lume întreagă condensată și o compresie temporară de neegalat – două milioane de ani ale lumii cunoscute prin descoperiri.
Sunt lucruri pe care le găsim familiare – le cunoaștem din manuale, sunt nume care ne par apropiate – sunt eroii copilăriei, din vechile legende cu zei, sunt rămășițele unor civilizații dispărute care atinseseră apogeul dezvoltării și pentru care încă sunt enigme rămase cum de a fost posibilă extincția lor.
Nu e loc mai indicat pentru a înțelege evoluția artei, a spiritualității, a puterii de orice fel (locale, imperiale, continentale, coloniale), căci este cea mai completă și complexă modalitate de înțelegere a evoluției umanității, per ansamblu.
La început, scările ciudate ne plimbă agale prin camere imense, pline până la refuz cu artefacte, cu un sentiment ciudat de amalgam fără cap și coadă – o labă de picior a unui colos din Coloseum-ul roman stă lângă Piatra „Rosetta” (cea după care Jean-Francois Champollion a descifrat scrierea cuneiformă), la doi pași sunt păsări împăiate, pe raftul din stânga stau tratate cu coperți din piele, atât de fragile că par de la facerea lumii.
Tot acolo sunt astrolaburi (mecanisme specializate de citire a universului și studierea astronomiei și astrologiei), harnașamente de gladiatori, statuia lui Moise, ori te miri ce.
La etaje, situația se limpezește rapid – pe holurile înalte stau prinse decorațiile în piatră ce altă dată împodobeau palatele împăraților persani, sunt săli colosale ce conțin egiptologie, artă sub toate formele din perioada vechii Grecii ori ale latinității.
Dar mai interesante, pentru noi ca europeni, sunt cele ale Americilor vechi, din cultura mayașă, cu fostele imperii aztece și incașe sau cele din Asia îndepărtată, din India, China, Japonia sau Coreea.
Adevărate comori au fost aduse de peste tot din lume, eu cred că e muzeul ce dă cel mai exact măsura grandorii la care ajunsese Imperiul Britanic, căci multele campanii finanțate de coroană au dus la aducerea la lumină a multor bunuri universale ținute de timp captive, dar nu le-au păstrat acolo (în muzeele locale), ci le-au adus la Londra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu