Dupa cateva peripeții am ajuns la Stonehenge. Situl arheologic antic este destul de greu accesibil (mai ales acum, cand principalul drum de acces dinspre Bristol e inchis pt reparații). Munca de convingere a GPS-ULUI, ca trebuie sa caute o ruta alternativă, e un lucru dificil când ai de-a face cu un gadget cu CIP-ul pe dreapta. Ma rog... Stonehenge ne-a întâmpinat ca tot UK-ul, cu vant si frig, dar si cu o raza de soare. Soarele cu dinți a ajutat coloșii de piatră sa-si arunce umbrele si sa spună povestea plimbării Pământului pe orbita. 
Povestea umbrelor se repeta de 5000 de ani si va continua (cu sau fara observatori). Va întrebați ce i-a îndemnat pe oameni să aducă de la peste 300 de km, zeci de blocuri de piatră, cântărind peste 50 de tone fiecare? Cum au reușit niște bieți agricultori din epoca de piatră să facă asta? Poate că strămoșii nostri erau mai inteligenti și mai determinați decât știm azi. Cert este că locul asta a funcționat ca un mare calendar. Solstitiul de vara era sărbătorit de druizi și oamenii de rând. Cât de important era pentru acei agricultori să știe exact când e echinocțiul de primăvară și când să semene pământul! Probabil că înțeleptul care a descoperit asta nu a ratat ocazia de a deveni zeu. La cca 2 km de Stonehenge, in zona parcării, este amenajat un mic sat neolitic. Bordeiele agricultorilor ce au ridicat complexul sunt locuințe circulare simple, acoperite cu stuf. Aceasta era locuința specifica primilor agricultori din neolitic. Fața reconstituita a unuia poate fi văzută la muzeul complexului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu