Centrul istoric al Cordobei

de Marian Lisu

Frumosul oraș scăldat de apele Guadalquivir-ului are un aer de capitală universală. Nu este un termen gratuit – așa au gândit romanii ce construiesc aici ceva monumental, plăcut în special de Augustus, devenind capitala provinciei Baetica, la marginea Lusitaniei, apoi emirii de Damasc pun aici capitala lor, mai apoi urmând a deveni centrul califatului lui Abd Al-Rahman al III-lea.

La tot pasul admiri cu nesaț realizările tuturor celor pentru care orașul a fost o încântare – Podul Roman cu poarta păstrată ca parte a intrării sudice pe sub marele zid antic (Puerta de Algeciras), mai cunoscut drept Arcul de Triumf.

Calea de peste ape are acum 16 arcade, cu una mai puțin ca la construcție, iar în multe porțiuni se găsesc reminiscențe islamice, din perioada reconstrucției arabe. De vei parcurge cei peste 330 de metri de piatră dură vei afla istoria sa – e parte din Via Augusta (ce lega Eterna de Cadiz) și ai șansa de a cunoaște îndeaproape cultura arabă în spațiile interioare ale Torre Fortaleza de la Calahorra.

Muzeul Al-Andalus combină în prezentare interactivă îmbinarea celor trei culturi din Cordoba (creștină, musulmană și evreiască) pe parcursul timpului. Cea mai frumoasă și completă imagine a Podului Vechi (Roman), dar și a Mezquitei și Alcazarului se face din înaltul turnului-fortăreață, de pe o platformă la care se ajunge pe treptele înguste, circulare, ale unei scări greoaie.

Zidurile antice și cele medievale (Murallas) supraviețuiesc și acum fragmentar, dar este un bun exemplu de model de fortificație din perioada veche. La umbra lor, întorși în inima nucleului istoric, ne purtăm pașii spre Alcazar de los Reyes Cristianos, fosta reședință califală devenită palat regal creștin. Regii Catolici au domnit acolo aproape un deceniu,iar spațiile de acum păstrează urmele trecerii diferitelor culturi peste acest loc - vestigii romane și vizigotice (inclusiv mozaicuri măiastre), dar și unele de origine arabă. Edificiul de formă dreptunghiulară au ziduri mari și groase, turnurile putând fi accesate pe scări înalte din piatră - Turnul Leilor, Turnul Inchiziției sau Turnul Porumbeilor oferă privitorilor ocazia de a surprinde unele dintre cele mai spectaculoase instantanee, fie spre grădinile interioare,ori spre centrul vechi, sau spre zona râului și a podului roman. Cristofor Columb venise în Turnul Omagiului pentru a cere regilor catolici fondurile necesare pentru mica flotă cu care avea să descopere America. Jos e un spectacol olfactiv – fântâni ce impresionează prin jocurile de arteziene, iazuri cu pești, fântâni înconjurate cu lămai și portocali, cu rod greu și care colorează exemplar. Marile curți Patio Moriscos (a maurului) și Patio Mujeres (a femeilor) sunt unele dintre cele mai fotografiate grădini, mai ales cu peisajul general aflat în cadrul panoramic.

Părăsim cu greu micul colț de Rai spre a cunoaște în detaliu centrul istoric, cel neafectat de modernism de-a lungul ultimelor secole, luând drumul fostului cartier evreiesc (Judería), cel ce păstrează edificii ale arhitecturii maure și medievale creștine. Străduțele înguste, neregulate, au piatra originală iar în înaltul zidurilor albe stau zâmbind ghivece cu flori de sezon.

Centrul istoric reflectă secolele diverse de ocupație romană, vizigotă, islamică, iudaică și creștină, amalgamul format alcătuind un tot unitar de o frumusețe senzațională, acea amprentă andaluză, przentă aici mai bine decât oriunde atundeva. Fie că pe aici se perindaseră evrei spanioli, ori dintre cei sefarezi, edificiilor li se păstrează parfumul epocilor trecute, unele chiar milenare de-acum, unde ici-colo poți întâlni spații superbe, patio amenajate cu stil, balcoane cu gust sau fântâni ce amintesc de vremurile gloriei locului.