Cum se mananca in Paradis?

de Paul Drosu

      PARADIS, PARADIS, dar chiar si in Paradis ti se face foame… :D Dupa cum spuneam ieri, prea multe fotografii (inclusiv de ale mele) sunt doar cu peisaje, fara locuitorii unei anumite tari/zone in ele. Si astazi, incerc sa "repar" un pic acest lucru, cu o fotografie din locul pe de Pamant care se apropie CEL MAI MULT de notiunea de PARADIS – Polinezia Franceza. <3<3 <3 Puteti avea totala incredere in aceasta afirmatie a mea. 

In fotografie, cei doi prieteni polinezieni ai nostri tocmai se ocupa de pregatirea "gratarului" in salbaticie, fara fasoane, fara mese, scaune, furculite, cutite, farfurii…si fara nici un om pe zeci de km2 in jurul nostru! Focul si jarul se fac din "copra" (coaja polivalentelor "nuci de cocos") si din bucatile de crengi si coaja de palmieri gasite pe jos. Pe gratar se prepara in special peste – deliciosul "mahi-mahi", ton, diversi pesti de recif, dar si taro (un rizom ca un fel de cartof), delicioasele banane de Tahiti (Mei'a), specifice insulelor polineziene si care se consuma coapte. Pe gratar au "preparat" chiar si ceva "dulce" – un desert din nuca de cocos proaspat rasa, cu vanilie (vanilie de Tahiti, evident, cea mai rara si mai parfumata vanilie din lume!) si alte cateva ingrediente, in frunza de bananier. "Platoul" pe care se servea pestele era format dintr-o frunza de bananier, iar "farfuriile" ni le-am "construit" singuri, cat timp se facea gratarul, din frunze subtiri si lungi de palmier, pe care le-am impletit, fiecare cum a reusit, mai bine sau mai rau, dupa o tehnica aratata de prietenii nostri polinezieni. Mai trebuie sa va spun cat de

Cum sa devii rezident in Paradis…

de Corina Mulea

       Povestea incepe de acum 8 ani cand am vizitat pentru prima data Maldivele in luna de miere. Am stat intr-un resort nu foarte luxos dar destul de “piperat”pentru bugetul nostru si am fost de-a dreptul fermecati de apa incredibil de albastra, de bogatia faunei si florei oceanului si de insulitele si plajele cu nisip alb fin. Nu credeam ca o sa mai revenim vreodata aici….. Acum doi ani, impreuna cu cei mai buni prieteni ai nostri am decis sa facem o vacanta low budget intr-o locatie exotica. Am rascolit internetul si am gasit ceea ce am cautat: o pensiune pe o insula populata, cu preturi rezonabile in Maldive!!! Am petrecut o vacanta de vis, exact asa cum ne-am dorit! Si uite asa, usor usor a izvorat ideaa: “Cum ar fi daca am avea si noi o pensiune aici?” Ce a urmat apoi e cu adevarat demn de o poveste: cateva luni de cautari, intrebari, calcule, decizii, bucurii, nervi, dubii pana cand am gasit partenerul si locatia potrivita. Aveam nevoie de un partener local de incredere pentru a putea deschide afacerea, deoarece doar maldivienii pot detine teren si constructii. Constructia efectiva a durat  aproape 7 luni si nu exagerez de loc cand spun ca nu a fost usor de loc.

       Cel mai mult am fost sprijiniti de parinti si prieteni, fara ei Hibaru Fishing Lodge nu ar fi existat. Parintii ne-au ajutat cu sfaturi, idei, decoratiuni interioare (mama mea e o mica artista si ne-a decorat o parte din pensiune cu lucrarile ei). Designul pensiunii l-am facut in Baia Mare cu ajutorul unor prieteni dragi si de asemenea, chiar la sfarsitul lucrarilor, un alt prieten a venit in Maldive si a muncit cot la cot cu noi pentru 
Afla mai multe, accesand asta !

Apa,natura,peste: Delta Dunarii

      Strainii ne spun mereu ce paradis avem si cum ar trebui sa il pastram.Nu intamplator l-au introdus in patrimoniul UNESCO. Ne mandrim cu el , dar construim aiurea si incercam sa il exploatam turistic (in mod ecologic) prea putin. Si totusi, de ceva vreme, simtim o schimbare in aceasta zona. Au "rasarit" spatii de cazare pentru toate categoriile de buzunare, dar fara ele "exploatarea turistica" nu prea ar fi posibila, nu? Nu fac parte din categoria "dupa mine potopul" si sunt de acord cu prezervarea Deltei, dar in acelasi timp, trebuie sa gasim calea de mijloc necesara pentru a o face vizitabila. Paradisul canalelor Deltei Dunarii este mereu o tentatie pentru turisti (ce sa mai vorbim de pasionatii de pescuit sau de ornitologi, care gasesc aici "obiectul muncii"?). Si de fiecare data ramai cu o impresie noua: frumusete si visare, borsul de peste (oricum il faci in alta parte, ca lipovenii nu vei reusi niciodata!), plimbarea printre specii unice de plante si pasari (chiar daca uneori platesti la suprapret ;) ... Suntem indragostiti de Delta Dunarii si ea va constitui mereu o tentatie!