JAMAICA – splendoare in iarba si dincolo de ea – Pe urmele lui Bob Marley

de Ovi Madsen

        Nu va mai pocaiti! Iisus nu va veni a doua oara! A venit deja… Il gasiti in Jamaica! E deghizat in fiecare sunet, vers, vibratie si respiratie a lui Bob Marley! E o stare de spirit. E o stare de gratie.

         Una dintre destinaţiile favorite la nivel global pentru petrecerea „săptămânii(lor) de miere”, Jamaica nu trebuie însă confundată cu vreo escapadă extravagantă gen Bora-Bora! Dacă eviţi perioada de high-season (mijlocul lui decembrie – mijlocul lui aprilie), poţi să te bucuri de un sejur de vis la 1400 de dolari de persoană care cuprinde atât biletul de avion pe ruta Frankfurt sau Amsterdam – Montego Bay, cât şi cazarea all-inclusive la un hotel de 5 stele de talia lui Gran Bahia, momentan cel mai mare din Ochos Rios! În plus, dai din buzunar doar pentru ruta Bucureşti – Frankfurt / Amsterdam în funcţie de linia aeriană aleasă! Şi, fireşte, pentru călătoriile pe care vrei să le întreprinzi la diferite puncte de atracţie must-see din insulă, precum Nine Miles, locul de naştere al lui Bob Marley şi Negril, staţiunea cu cel mai frumos apus de soare din Jamaica şi nu numai!

       Si ca sa faca apoplexie si combustie sfintii Macarie, Nectarie si Habotnicie, o sa-mi ilustrez metafora iconoclasta. Da, Bob Marley este pentru jamaicani si pentru toata suflarea rastafariana din Africa pana in America un Hristos modern, asa cum Gandhi este pentru aproape un miliard si jumatate de hindusi de pretutindeni. Sau cum este Che Guevara pentru milioane de cubanezi, venezueleni si de tineri precum si de adulti cu sufletul tanar, liber, frumos si indraznet care cred intr-o lume mai buna dincolo de clisee si ipocrizia lui „political correctness”, fie si atunci cand isi traiesc boemia in locuri profane precum Vama Veche, asa cum inca mai era ea acum vreo

Citeste mai multe dand un click aici!

Templul Dacic al Ursitelor - Sinca Veche (Judetul Brasov)

de Butterfly

         In stravechea tara a Fagarasului, la cativa kilometri de Persani, intre orasele Brasov si Fagaras, se afla satul Sinca Veche. Un sat aparent nebagat in seama, situat intr-o zona pitoreasca de munte, strajuit de pasuni verzi pline de turme. Din strada principala care trece prin sat apare un indicator spre MANASTIREA RUPESTRA, iar daca ai ajuns la el nu mai ai mult pana ajungi la locul magic in care te voi purta azi. Exista si o parcare plina de cersetori dar, daca ii ignori, te vor lasa in pace si nu vor patrunde in asezamantul protejat cu o portita din 

Afla mai multe aici !

Legenda Mânăstirii Cocoș

de Cristian Cealera

În urmă cu aproape două veacuri, în anul 1833, trei călugări pe nume Visarion, Gherontie şi Isaia se întorceau de la Muntele Athos, prin Dobrogea noastră, cu gândul de a trece de aici, peste Dunăre, în Țara Românească. Au ajuns în nordul provinciei şi într-o seară de vară târzie au poposit în apropierea Niculiţelului. S-au hotărât să rămână peste noapte, la deal, la stâna unor ciobani, la marginea unui codru frumos şi întunecat. Văzuseră multe cei trei în lungile lor preumblări dar frumuseţea acestui loc le tăiase răsuflarea. Mâncară caş dulce şi băură câte o stacană de vin negru, dat de gazda lor apoi se culcară chiar lângă foc, în aer liber, de acolo unde puteau vedea aştrii nopţii ce împodobiseră bolta dealului.

Dimineaţă, toţi trei se treziră dintr-odată, ca la un semn, smulşi din mrejele somnului de sunete ciudate. Când se dezmeticiră înţeleseră pe dată că din codrii apropiaţi se aude cântecul cocoşilor sălbatici, ce dădeau semnul trezirii la viaţă a naturii. Cocoşii aceia de mesteacăn, sumedenie li se părură celor trei monahi. Dintre ei, lui Visarion, cel din Făgăraş, cel mai umblat şi mai învăţat i se păru chiar că pe lângă cântecul cocoşului, din codru mai răzbate parcă un suntet, mult mai familiar lor decât cântul vieţuitoarelor. Acest al doilea sunet, unul sacadat, îi părea Făgărăşanului ca fiind cel al unei toace de mânăstire.

Când se trezi din vraja cântecelor, călugărul merse la ciobanul ce îi găzduise şi îl întrebă ce aşezare monastirească şi neştiută de ei se află în apropiere. Omul îi spuse că aşa ceva nu există şi că cel mai apropiat lăcaş al lui Dumnezeu este tocmai în sat, la Niculiţel. Dar… ciobanul le spuse o legendă a locului, că pe vremea sultanului Mehmed IV Vânătorul (1648-1687) , aici pe Deal fusese un schit de călugări. Nişte tâlhari fără credinţă veniră însă într-un an şi îi omorâră pe pustnici, dând şi foc micii bisericuţe pe care ei o întemeiaseră. Nu mai rămăsese nimic de pe urma acelor eremiţi dar uneori noaptea, toaca nevăzută a schitului ars prindea viaţă şi începea să bată din nou.

Auzind această poveste, Visarion înţelese că e un semn de la Dumnezeu. Se sfătui cu semenii săi şi se hotărâră să nu mai meargă în Țara Românească, ci să rămână aici pe Deal şi să îi facă Casă de Rugăciuni Domnului Dumnezeu. În zilele următoare, cumpărară pământul de la o localnică apoi merseră la oraş şi luară voie de la Împărăţia Turcului să ridice o biserică. Mânăstirii îi puseră numele Cocoş, după cel al cocoşului de mesteacăn ce hălăduia prin hăţişurile codrului. Un cocoş de mesteacăn cocoţat pe o creangă de stejar fu apoi desenat pe un vas de argint ce a fost pus cu mare preţuire în altar. Aşa a început povestea Mânăstirii Cocoş…

Astăzi, în codru nu mai există niciun cocoş de mesteacăn, au dispărut cu toţii pe începutul secolului trecut. Mânăstirea a rezistat veacurilor şi este astăzi mai mândră decât niciodată…

Cum sa devii rezident in Paradis…

de Corina Mulea

       Povestea incepe de acum 8 ani cand am vizitat pentru prima data Maldivele in luna de miere. Am stat intr-un resort nu foarte luxos dar destul de “piperat”pentru bugetul nostru si am fost de-a dreptul fermecati de apa incredibil de albastra, de bogatia faunei si florei oceanului si de insulitele si plajele cu nisip alb fin. Nu credeam ca o sa mai revenim vreodata aici….. Acum doi ani, impreuna cu cei mai buni prieteni ai nostri am decis sa facem o vacanta low budget intr-o locatie exotica. Am rascolit internetul si am gasit ceea ce am cautat: o pensiune pe o insula populata, cu preturi rezonabile in Maldive!!! Am petrecut o vacanta de vis, exact asa cum ne-am dorit! Si uite asa, usor usor a izvorat ideaa: “Cum ar fi daca am avea si noi o pensiune aici?” Ce a urmat apoi e cu adevarat demn de o poveste: cateva luni de cautari, intrebari, calcule, decizii, bucurii, nervi, dubii pana cand am gasit partenerul si locatia potrivita. Aveam nevoie de un partener local de incredere pentru a putea deschide afacerea, deoarece doar maldivienii pot detine teren si constructii. Constructia efectiva a durat  aproape 7 luni si nu exagerez de loc cand spun ca nu a fost usor de loc.

       Cel mai mult am fost sprijiniti de parinti si prieteni, fara ei Hibaru Fishing Lodge nu ar fi existat. Parintii ne-au ajutat cu sfaturi, idei, decoratiuni interioare (mama mea e o mica artista si ne-a decorat o parte din pensiune cu lucrarile ei). Designul pensiunii l-am facut in Baia Mare cu ajutorul unor prieteni dragi si de asemenea, chiar la sfarsitul lucrarilor, un alt prieten a venit in Maldive si a muncit cot la cot cu noi pentru 
Afla mai multe, accesand asta !

Israel…Is Real

 de Robert Matei

       Si  iata-ma ajuns  si in tara controversata. Ideea nu-mi apartinea in totalitate  desi de multe ori m-a biciuit gandul de a merge macar o singura data acolo, sa trag pe nas din aerul lor sfant. De mic copil mi-au placut zborurile , am avut fascinatie pentru pasari (care ulterior a capatat o conotatie complet peiorativa)  si tot ce insemna sfidarea gravitatiei. Desigur, ajuns pe Henri Coarda, am fost satisfacut doar cu prima parte, sfidarea. Pentru ca toate lucrurile sa mearga bine, am fost controlat (eu din tot grupul) in mod  “ceva mai temeinic” (aproape asemeni unui tuseu rectal) prin prisma prejudecatilor si preconceptiilor ca, daca arat  ca un terorist dubios, am barba si piuie metalele infipte in diverse parti ale corpului meu  prin poarta de control, inseamna ca sunt de neincredere. Aceeasi  manevra scaldata in bunavoia scepticismului oligofren al unei tari paranoice mi-a fost aplicata  si in Tel Aviv, unde, un nene  de pe acolo m-a acostat  in terminal cu intrebari riguroase despre cum mama dracului am ajuns eu acolo, cu ce grup am venit si mai ales  de ce . Sfidandu-l din accentul britanic pronuntat  i-am comunicat sa ma lase in plata Domnului sau a lui Yahve sau in orice o mai crede el numai sa plec dracu ca am treaba si nu bombardez pe nimeni.

       Am remarcat ca astia din Israel nu prea stiu de gluma. Cred ca e o conspiratie cu toti comediantii evrei care sunt foarte haiosi. Si… am pornit la drum. In prima faza  ghidul mi s-a parut ca are un usor retard pentru ca vreo ora si jumatate  vorbea la microfonul din autocarul cu care ne plimbam  de la o locatie la alta  ca si cand ar fi fumat foarte foarte multa iarba , iar formulele lui de adresare erau  “dragii mei “ sau “scumpii mei” , lucru ce mi-a amintit de

Afla mai multe accesand http://www.sacalatorim.ro/israel-isreal-de-robert-matei/