Cateva "ponturi" la Napoli

de Marian Lisu

      Ca unul din stindardurile napolitane, capitala celor doua Sicilii cum a mai fost cunoscut din vremuri, sta de straja la intrarea in golf Castelul Nuovo. A fost totodata reduta de aparare navala dar si resedinta regala, in prezent adapost al unor muzee sau colectii de arta.Se mai cunoaste si sub denumirea de Maschio Angioino sau cea de Chastiau Neuf.

     Inca din secolul XIII se ridica sub privirea lui Carol I de Anjou, imbunatatit si fortificat de urmasul sau (al II-lea) precum si de Robert de Anjou, decorat cu fresce si picturi originale de Giotto in Capela Palatina, acolo unde se gaseste si coroana regala. Portile de bronz sunt pastrate cu loviturile ghiulelelor trase, unele nici nu au mai fost extrase, iar la etaje sunt vizitabile galerii de arta (pictura si sculptura), unele opere geniale, preponderent

Hotelul Negresco Nisa, visul unui majordom

de Claudiu Padurean

        Pe celebra "Promenade des Anglais" din Nisa există de o sută de ani un hotel al cărui nume are o puternică rezonanţă românească: "Negresco". E vorba de un hotel de lux, clasat 5 stele, creat de un român şi care face parte astăzi din puţinele imobile de acest gen rămase independente. Nu aparţine nici vreunui fond suveran arab, nici unui fond de pensii american şi nici măcar nui prosper om de afaceri francez. Nu, hotelul Negresco e de şase decenii în mâinile aceleaşi proprietare, Jeanne Augier, în vârstă de 90 de ani. O doamnă care a transformat hotelul într-un adevărat muzeu colecţionând şi expunând în diversele spaţii comune dar şi în camere opere de artă în valoare de mai multe sute de milioane de euro, potrivit RFI România.

       Hotelul "Negresco" e o adevărată capodoperă. Hotelieră fireşte, dar mai ales arhitecturală şi artistică. Construcţia, ridicată exact în mijlocului promenadei englezilor - "Promenade des Anglais" - astfel botezatà pentru că englezii au creat-o în secolul 19, a fost înălţată şi inaugurată în ianuarie 1913. Acum o sută de ani, românul Henri Negresco, pe atunci un simplu majordom visa să-şi construiască propriul hotel pe o parcelă de pământ cumpărată pe malul mării, la Nisa. Planurile clădirii sunt realizate de arhitectul Edouard-Jean Niermans - cel care desenase şi Le Moulin Rouge din Paris. La Nisa, planurile arhitectului sunt adesea corectate de Negresco căruia îi place să intervină şi să se impună. Astfel, o legendă spune că cupola roz a hotelului are forma sânului amantei sale. La terminarea primului război mondial, hotelul, care fusese rechiziţionat pe post de spital, dă faliment şi Negresco, înainte sà moară în 1920, îl vinde unei societăţi belgiene. Din 1957 instituţia hotelieră ajunge pe mânile unei singure persoane, Jeanne Augier, căreia tatăl ei îi dă pe mână administrarea hotelului. Un hotel devenit graţie acestei pasionate de artă franceză, un adevărat muzeu. Încă de la intrare, marmura, statuile şi tablourile te compleşesc. Începi vizita cu salonul zis "Versailles" sub atenta supraveghere a lui 

Gasesti mai multe accesand acest link !

Pelerinaj la Ierusalim

de Mihai Grebenisan

        Am pornit de la Târgu Mureş cu un maxi taxi de 17 locuri. Am călătorit noaptea, dimineaţa următoare ajungand la aeroportul Henri Coandă din Bucureşti. Nu eram obosit deloc, deşi nu dormisem de vreo 14 ore. Eram entuziasmat maxim. Primul meu zbor cu avionul. Aveam emoţii, nu ştiam ce va urma. Timpul s-a comprimat şi m-am urcat pe avion în cele din urmă. Parcă era un vis. Nu au fost problem la decolare deşi îmi venea să plâng de emoţii. Cele 2 ore şi 15 minute s-au scurs repede. La aterizare simţeam presiunea, că îmi ţiuie urechile, iar de la 6000 m altitudine până ce s-a oprit avionul să coborâm mi s-a părut o veşnicie…

        Ghidul, o femeie simpatică, care vorbeşte romaneste, ne aştepta acolo…din Tel Aviv de la Ben Gurion de unde am luat un autocar super cu wifi gratuit. Ne-a împărţit nişte caciuli albe, ne-a dat nişte hărţi şi ne a servit cu nişte curmale speciale cu nucă ( numai când îmi

Istoria faimoasei catedrale din Sankt Petersburg

de Alexandra Pop

      Unul dintre cele mai vizitate obiective turistice și in acelasti timp una dintre cele mai mari catedrale din Rusia, „ascunde” în spatele ei o poveste care mi-a stârnit curiozitatea și m-a făcut să caut informații mai mult sau mai puțin știute despre ea. Ridicarea măreței biserici a început în anul 1883 sub țarul Alexandru III, ca un omagiu adus tatălui său și a fost terminată în anul 1907 în timpul domniei țarului Nicolae II. Biserica este situată pe malurile canalului Griboedov, care străbate orașul Sankt Petersburg. Finanțările au fost suportate în mare parte de familiile regale, alături de donații private ale localnicilor. Poate deloc surprinzator, biserica a depășit lejer suma alocată inițial, care era de 3.6 milioane de ruble, ajungând în cele din urma la peste 4.6 milioane de ruble.

       Cunoscută sub numele oficial de Catedrala „Învierii lui Hristos de pe Sângele Vărsat”, face referire la sângele lui Alexandru al II-lea al Rusiei, care a fost asasinat, în acel loc, la data de 13 martie 1881. Să ne întoarcem însă puțin în istorie pentru a întelege mai bine cum stau lucrurile. Țarul Alexandru II-lea al Rusiei, a inițiat o serie de reforme care nu i-a mulțumit pe toți iobagii care locuiau în Sankt Petersburg. Din această cauză asupra acestuia au avut loc mai multe tentative de asasinat. Se spune că în timp ce trăsura țarului trecea pe marginea canalului, o grenadă aruncată de un agresor a explodat. Nefiind rănit, țarul a ieșit din trăsură și a început să se certe cu presupusul agresor, timp în care un alt conspirator a activat un sistem exploziv, lucru ce a dus la moartea sa dar și la rănirea gravă a țarului, acesta murind câteva ore mai târziu la Palatul de Iarnă. În locul atacului a fost ridicat un mormânt temporar. Ulterior, a fost luată decizia ca locul în care

Afla mai multe pe http://www.sacalatorim.ro/istoria-faimoasei-catedrale-din-sankt-petersburg/

Impresii din Yerevan

de Marius Pop

      Am ajuns in Yerevan dupa doi ani si speram, ba chiar imi doream ca multe lucruri sa se fi schimbat in bine. Nu pot explica de ce imi doream asta dar o simteam inainte de a pune piciorul pe pamant armenesc. Am calatorit prin Viena impreuna cu sase prieteni din Bosnia, Serbia, Macedonia, Kosovo si Cipru si m-am bucurat din start de unul dintre beneficiile aduse de Uniunea Europeana: intrarea in tara fara viza.

       Ceilalti “balkanici” au avut de urmat un traseu anevoios si enervant. In prima faza schimbi bani pentru ca viza se poate plati doar in moneda locala. Apoi completezi un formular iar apoi te asezi la un rand interminabil pentru controlul pasaportului. Sa zicem ca pana aici totul este logic. Lipsa logicii apare daca ai ghinionul sa dai peste un idiot la control pasaport asa cum a avut prietenul macedonean. Timp de o ora s-a chinuit sa dea explicatii de ce in pasaportul sau e scris si in rusa atata timp cat in pasaportul sau era scris in macedoneana atat cu caractere latine cat si cu caractere chirilice… Pentru tovarasul controlor era rusa si cu asta basta. Si Bosnia a avut probleme dar au fost sesizate doar la iesirea din tara. Problemele au fost insa simpatice: controlorul nu a gasit in calculator Bosnia Herzegovina si a selectat codul tarii BIN in loc de BIH. Astfel, la iesirea din Armenia sistemul semnala o eroare: pasaportul era bosniac iar viza emaisa si lipita in pasaport era pentru cetatean apartinand Indiilor britanice…

       In aeroport a fost introdus un sistem “civilizat” pentru taxiuri. Dupa ce iti ridici bagajul, te prezinti la un ghiseu unde anunti locul in care vrei sa ajungi. Doamna… da un telefon si 

Afla mai multe pe http://www.sacalatorim.ro/yerevan-2013/