Nepal, o altă lume – Bhaktapur

de Marius Pop   
  Valea Kathmandu este considerata zona cu cea mai mare densitate de obiective din patrimoniul UNESCO – sapte astfel de situri se afla aici. Trei dintre ele sunt pietele centrale din fostele orase regale Kathmandu, Bhaktapur si Patan. Budismul si hinduismul s-au dezvoltat de-a lungul secolelor in Asia, ambele religii au prosperat si au produs o fuziune artistica si arhitecturala puternica incepand cu sec. 5, dar cu o adevarata explozie de maiestrie intre anii 1500 si 1800. Monumentele care se gasesc in aceste zone sunt reprezentative pentru uimitoarele traditii culturale Newari – populatia indigena care a trait din cele mai vechi timpuri in vale si care a creat toate minunatiile pe care turistii le admira chiar si in sec.  21. Templele – unele chiar pe mai multe niveluri – sunt in mare majoritate construite pe structuri de lemn, au diverse ornamente aurite iar ferestrele si usile au sculpturi decorative foarte elaborate, reflectand exceptionalul lor mestesug in a lucra caramida, piatra, lemnul si bronzul, care la vremea respectiva erau unele din cele mai dezvoltate din lume.
Credeti ca stiam toate astea inainte de a merge acolo? Nicidecum, le-am aflat acolo, am avut lectia de istorie chiar la fata locului. Asa ca, in ziua dedicata orasului Bhaktapur, dupa micul-dejun ne-am pornit catre el. De aceasta data nu am mai calatorit cu taxi, am ales varianta transportului local, citisem noi ca este o calatorie foarte exotica! Intr-adevar, asa a fost: autobuzele par ca se vor dezmembra la prima groapa: statii nu exista (sau nu le-am observat noi) ci se opreste oriunde este un 
Afla mai multe dand un click aici!

Lisabona – pas cu pas

de Alexandra Pop

     Multa, tot mai multa lume vorbeste despre Lisabona ca una dintre cele mai frumoase capitale europene. Adevarul este ca exista motive intemeiate pentru aceasta si… stiti cum e: de n-ar fi nu s-ar povesti… Dupa ce in primavara vizitasem regiunea de nord a Portugaliei (Porto, Guimaraes, Braga, Aveiro) care pur si simplu ne-a vrajit, ne-am planificat – mai mult sau mai putin serios – sa ajungem si in zona Lisabonei cat de repede. Si cand iti doresti ceva cu adevarat, universul face in asa fel incat acea dorinta sa devina realitate, vorba maestrului Coelho… In cazul nostru, universul a facut in asa fel incat am gasit o oferta de zbor de nerefuzat pentru sfarsit de septembrie, inceput de octombrie si… dusi am fost!

      Am optat pentru cazare in Sintra, destul de aproape de Lisabona, datorita ofertei aproape incredibile primite din partea Lawrence`s Hotel si, pe de alta parte datorita faptului ca Lisabona se anunta extrem de aglomerata din punct de vedere al cazarii datorita faptului ca taman in acea perioada sa organiza un maraton international. Recunosc ca un alt motiv a

Afla mai multe accesand http://www.sacalatorim.ro/lisabona/

Dobrogea, Ţara Morilor de Vânt

de Cristian Cealera

      Nu vă gândiţi la eolienele care împânzesc astăzi Dobrogea noastră. Nu au nicio legătură cu subiectul poveştii noastre. Sau, de fapt, au una singură, vântul…

Acum mai bine de un secol, Dobrogea noastră era numită adesea şi Ţara Morilor de Vânt (astăzi denumirea te trimite automat la Olanda). Vă vine sau nu să credeţi, la începutul secolului XX existau de-a lungul provinciei istorice nu mai puţin de 742 de mori de vânt, dintre care 526 funcţionau în judeţul Tulcea şi 216 în judeţul Constanţa. Primele mori de vant dobrogene au fost atestate documentar încă din 1585. Erau mori de tot felul, rotunde (construcţii fixe) sau “căciulate”, clasice, cu pivot central, cu aripi de scândură cele mai multe, dar şi cu aripi de pânză, aşa cum astăzi se mai întâlnesc doar în Ţara Lalelelor.

Din toate aceste peste 700 de mori, astăzi, în Dobrogea nu mai găseşti niciuna…. Există totuşi două reproduceri, ce ne amintesc de acele vremuri: una – la intrarea în Microdelta din Constanţa iar cea de a doua, la intrarea în curtea mânăstirii tulcene Celic Dere. Morile veritabile de la 1900 au dispărut aproape în totalitate. Doar cinci dintre ele au supravieţuit timpului dar au fost mutate la Complexul Naţional Muzeal Astra din Sibiu, unde pot fi astăzi admirate. Patru dintre ele sunt din judeţul Tulcea iar una din judeţul Constanţa. Ne îndreptăm atenţia asupra acesteia din urmă. Este singura moară de vânt cu

Gasesti mai multe cu un click aici !

Planeta India: Hare Krishna si Adio!

de Ovi Madsen

      La o jumătate de oră de condus de Jaipur ajungi într-un sat foarte vechi pe nume Samode. Aici te poţi plimba aproape pentru o oră într-o şaretă trasă de un dromader sau dromaderiţă, însoţit de un ghid dotat cu toate cunoştiinţele despre zona în care vorbeşte şi uns cu toate alifiile. Astfel, în timp ce adorabilul dromader înaintează agale prin satul străjuit de copaci cu rădăcini exterioare, dintre care cel mai vechi are nu mai puţin de 650 de ani, ghidul pe nume Laximan îţi povesteşte câte-n lună şi stele despre istoria şi prezentul fascinantei aşezări în care te găseşti.

Astfel poţi afla, printre multe altele, că Samode îi este dedicat lui Hanuman, Zeul Maimuţelor, căruia localnicii îi aduc ofrande la un templu greu accesibil scobit în zidul unui versant. Acest templu se continuă într-un tunel de doi kilometri care face legătura cu vechiul fort de apărare a străvechii aşezări. Deşi am fost tentaţi să-l explorăm, ni s-a sugerat să n-o facem deoarece, în primul rând, nu eram hinduşi, iar, în al doilea, tunelul este plin de şerpi veninoşi. Din fericire pentru locuitorii Samode-ului, sălbaticele dealuri care îl străjuiesc sunt pline de asemenea pietre semi-preţioase, dintre care

Gasesti mai multe pe http://www.sacalatorim.ro/planeta-india-hare-krishna-si-adio/

Cateva "ponturi" la Napoli

de Marian Lisu

      Ca unul din stindardurile napolitane, capitala celor doua Sicilii cum a mai fost cunoscut din vremuri, sta de straja la intrarea in golf Castelul Nuovo. A fost totodata reduta de aparare navala dar si resedinta regala, in prezent adapost al unor muzee sau colectii de arta.Se mai cunoaste si sub denumirea de Maschio Angioino sau cea de Chastiau Neuf.

     Inca din secolul XIII se ridica sub privirea lui Carol I de Anjou, imbunatatit si fortificat de urmasul sau (al II-lea) precum si de Robert de Anjou, decorat cu fresce si picturi originale de Giotto in Capela Palatina, acolo unde se gaseste si coroana regala. Portile de bronz sunt pastrate cu loviturile ghiulelelor trase, unele nici nu au mai fost extrase, iar la etaje sunt vizitabile galerii de arta (pictura si sculptura), unele opere geniale, preponderent