Palatul Topkapi - locuinta sultanilor

de Ioan Laslo
  Topkapi Sarayi a fost resedinta sultanilor otomani, incepand cu 1465 pentru aproape 400 de ani, deoarece, in secolul al XIX-lea aceasta a fost mutata in Dolmabahce Sarayi. Ceea ce se poate vizita astazi  ( este muzeu din 1924, la initiativa lui Ataturk) este considerabil mai mic decat odinioara, cand palatul se intindea pana la Marea Marmara, incluzand Parcul Gulhane si statia de cale ferata Sirkeci. Totusi, pentru a-l vizita in tihna este nevoie de aproape o zi intreaga. 

   Complexul are patru curti interioare, care delimiteaza trei zone distincte: Palatul extern (Birun), cei intern (Enderun) si Haremul. Pe vremea cand gazduia sultanii otomani, aici munceau mai bine de 50.000 de mestesugari, gradinari, garzi etc, fiecare cu atibutii bine

Saranda - o alta fata a Albaniei turistice

de Ioan Laslo
      Ne-am obisnuit sa vedem Albania drept statul european cel mai sarac. Aproape le plangem de mila, daca nu suntem putin orgoliosi sa remarcam ca sunt europeni care au un standard de viata mai scazut decat al nostru. Cum zilele trecute am ajuns prima data pe pamant albanez, facand o croaziera de pe I-la Corfu in orasul de coasta Saranda, am avut ocazia sa-mi schimb radical aceasta perceptie. O statiune cu resorturi moderne, curata si populata de oameni extrem de primitori m-a facut sa fiu placut impresionat. Organizarea in port impecabila, un parc central plin de verdeata, o faleza extrem de modernizata, o plaja cu pietricele, dar care dispune de toata facilitatile necesare si, mai ales, o bunavointa a localnicilor care m-a dezarmat sunt principalele calitati ale statiunii care face acum mandria vulturilor albanezi. Daca ajungeti in I-la Corfu sau daca sunteti prin spatiul exiugoslav, nu ratati aceasta locatie , deoarece merita toata atentia. Mai mult, in apropiere se afla un sit arheologic foarte bine conservat si pus in valoare : Butrint. Asezat intre lacul Butrint si Marea Ionica, rezervatia Butrint este o adevarata oaza de liniste, verdeata si rememorare a maretelor timpuri prin care a trecut orasul. Dar asupra Butrint-ului voi reveni intr-un material ulterior. Va recomand din suflet Saranda! Si poate gasiti Casa Iorga, o adevarata surpriza pentru noi, romanii!

Peruanii - cei mai credinciosi sudamericani

de Paul Drosu

     PERU <3 , dupa umila mea parere, are populatia cea mai credincioasa din toate tarile din America de Sud, fiind probabil si printre primele cele mai credincioase tari din lume. Si nu ma refer doar la credinta crestina (catolica sau protestanta, in cazul de fata), ci la orice fel de credinta. Si nu numai la nivel declarativ ci si (mai ales) la nivel practicant. Totodata, peruanii, de data asta la fel ca oricare alt popor din America de Sud, au in sange un patriotism extraordinar, au o iubire de tara pe care multi occidentali o inteleg cu greu. Iar in al treilea rand, peruanii iubesc nespuns viata, in pofida conditiilor de trai, de multe ori, extrem de dificile, au o mare bunatate sufleteasca, au o inima uriasa <3 , sunt deosebit de prietenosi si isi pastreaza cu sfintenie obiceiurile si traditiile de o exceptionala diversitate, rezultata din impletirea celor preincase si incase cu cele aduse de spaniolii cuceritori. Datorita, in principal, acestor trei lucruri, in PERU sunt, de-a lungul anului, nenumarate festivaluri, dansuri, parade si carnavaluri, la cele mai importante venind oameni de la mare departare, chiar din jungla amazoniana. Iata o imagine extrem de colorata de la un astfel de minunat eveniment peruan!

Pacificul si "gradinile" sale

de Paul Drosu

       O mica "expeditie" pe un atol de corali din mijlocul Pacificului. <3 Prin "jungla" impenetrabila si necalcata de picior omenesc…caci, pe multe zeci de km2 in jurul nostru, nu e tipenie de om…in afara de cele doua minunate gazde ale noastre C. <3 si J-C. <3 , ramase undeva departe in spatele nostru, cu activitati "gospodaresti". :D

Doi reprezentanti ai speciei omenesti – blonda mea draga si eu, fata in fata cu reprezentantii NATURII - laguna minunata cu nuante de albastru si verde care nu stiam ca exista, "padurile" si "gradinile" de corali, care incep chiar de la mal si care se vad imediat sub luciul apei, atat de dese ca, de multe ori, nu ai cum sa intri in apa de atatia corali (se vad si in fotografie), sute si sute de pesti tropicali prin apa care e la fel de transparenta ca aerul, din cand in cand cate o aripioara de rechin sau pleoscaitura vreunei pisici de mare, cerul de un albastru "electric", cocotierii, nucile de cocos care pica aleatoriu, cu zgomot, de la inaltime, covorul gros de frunze rupte si uscate de palmieri si cocotieri, niciodata curatate de cineva, ale caror margini taie ca un cutit, crabii si nenumaratele lor gauri in care iti poti rupe cu usurinta piciorul daca nu esti atent, nucile de cocos gaurite de crabi si imprastiate peste tot, coralul fosilizat care se iveste in multe locuri si care poate fi ascutit ca briciul, alizeul de nord-est, de timp frumos, care ne racoreste, umbra binevenita a cocotierilor, peisajul martian, pe partea dinspre ocean, al coralului fosilizat, canalele de mica adancime care intretaie din cand in cand drumul nostru si de-a lungul carora putem iesi in partea dinspre ocean a atolului, canale pline de "castraveti de mare", pe partea lagunei plaje nesfarsite si pustii cu nisip fin de corali, de la cel mai stralucitor alb la roz intens, chiraiturile pasarilor, zbarnaitul libelulelor, strafulgerarile fluturilor, fosnetul imenselor frunze de palmier la mangaierea vantului, mirosul lagunei, al plantelor, al florilor, al atolului, al VIETII… Si toate astea doar pentru noi doi, singuri pe lume in acel timp si in acel spatiu... :)

Cat de dureros de intens poate fi DORUL provocat de aceste 2 cuvinte: REEF, CORAL REEF… <3 <3 <3

San Remo - capitala Rivierei italiene

de Nuti Iancu

SAN REMO ,asezat intre munte si mare ,cuibarit intr-un golf protejat de doua promontorii - Capo Nero si Capo Verde ,este eleganta capitala a Rivierei italiene ,oras cu o clima blanda ,cu peisaje incantatoare si dealurile pline de trandafiri .Sa te trezesti dimineata ,si de acolo de la orizontala ,sa ai prilejul sa privesti o intindere albastra de apa acoperita de o alta intindere albastra nesfarsita de cer. ..Ce priveliste minunata! Am trait acest moment cand am ajuns noaptea in San Remo la cazare ... dar,nici nu banuiam ce surpriza ma asteapta in dimineata zilei urmatoare..Recunosc,in fata unei asemenea maretii a naturii ,m-a cuprins o stare de fericire deplina.O liniste senina ,un soi de cereasca beatitudine mi-a cuprins fiinta intreaga.

Apoi, ametita de atata fericire, mi-am indreptat privirea spre palmierii de pe Corso Imperiatrice si de pe faleza de mozaic multicolora ,ce se despicau maiestuosi in fata ochilor ; vegetatia luxurianta ,trotuarele – o broderie de flori .Toate acestea si multe altele m-au pus in situatia de a-mi pune intrebarea daca nu cumva exista un Creator ,de o inteligenta suprema ce a reusit sa redea in detaliu o lume atat de frumoasa..Am imortalizat cateva imagini din acest tinut ,unde soarele rasare cu cea mai linistita si blanda lumina ,iar noaptea cand rasare luna ,esti deja transpus in aceste locuri pe care nu ai cum sa le mai uiti vreodata.