Biserica Neagră - unul dintre simbolurile oraşului Braşov

 de Maricela Stupar

    Biserica Neagră este unul dintre simbolurile oraşului Braşov. Oricine vizitează centrul Brașovului, cu siguranță a observat acest impunător monument de la distanță. Dimensiunile generoase, culoarea specifică și arhitectura gotică fac din Biserica Neagră o destinație greu de omis pentru orice turist. În plus, Biserica Neagră este poziționată chiar în inima Brașovului, aproape de Piața Sfatului, fiind accesibilă pentru a fi vizitată. Despre Biserica Neagră s-a auzit departe, în toată Europa, fiind renumită pentru frumusețe dar și pentru legendele care fac parte din istoria sa. Este considerată cea mai mare biserică din România, fiind şi cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei, primind, la momentul inaugurării, titlul de „Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol”, adică de la de la domul Sf. Ştefan din Viena până la Hagia Sophia din

actualul Istanbul.

La mijlocul sec. XIV-lea, orașul Brașov a cunoscut o perioadă de maximă înflorire economică, când mai ales comerțul cu țările românești extracarpatice Moldova și Țara Românească, s-a dezvoltat în mod deosebit, deoarece prin Brașov treceau drumuri comerciale din aceste țări spre Transilvania și spre Europa apuseană. Importante legături comerciale ale Brașovului sunt atestate cu Viena, coasta Marii Adriatice, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Rusia, Turcia. Însă, construcția marii biserici parohiale în stil gotic, se datorează mai ales burgheziei săsești, în acele timpuri fiind pătura socială cea mai importantă. Construcția unei biserici de o asemenea grandoare a fost dorința și ambiția brașovenilor de a avea o bisercă monumentală, o biserică parohială, bogat decorată și cu care orașul să se mândrească peste mări și țări. 

Întemeietorul principal al construcției a fost parohul Thomas Sendler, care în anul 1383 a început construcția bisericii cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Printre ctitorii bisericii se numără și voievodul Transilvaniei Ioan de Hunedoara care în anul 1444 a stabilit că zece mărci de argint, adică aprox. 2,5 kg. din impozitul regal Sf. Martin, să fie folosite pentru construcția bisericii parohiale. Pe coloana de vizavi de amvon a bisericii se vede și astăzi stema lui Ioan de Humnedoara. Fiul lui Ioan de Hunedoara, regele Ungariei Matia Corvinul, este ctitorul picturii murale de deasupra portalului sudic, unde putem vedea stema sa și cea a soției sale Beatrix de Aragonia. Pe una dintre porțile de lemn ale portalului se află inscripția ”Anno 1477-mo”.În anul 1499 este atestată existența unei orgi în biserică, iar în anul 1514 este menționat ceasul de pe turn. În anul 1542, în biserică s-a ținut prima slujbă evanghelică luterană în limba geramană, înlocuindu-se limba latină care a fost folosită până atunci. 

    La mijlocul secolului al XVI – lea, datorită Reformei bisericești, populația maghiară și cea germană a trecut la religia evanghelică –luterană, potrivit confesiunii de la Augsburg. În anul 1544, a fost ales ca cel dintâi prim preot evanghelic luteran, Johannes Honterus, marele pedagog umanist brașovean, care a avut un rol important ca reformator al sasilor transilvăneni. Tot atunci, au fost înlăturate din biserică icoanele și altarele care până atunci serviseră slujbelor catolice. Johannes Honterus este înmormântat chiar în incinta Bisericii Negre.

 

       În spatele bisericii, se află statuia lui Johannes Honterus care arată cu mâna dreaptă chiar înspre clădirea liceului care îi poartă numele. Încă din 1541, aici fusese gimnaziul săsesc, una din cele mai vechi instituții de învățământ din România. În prezent, activează ca liceu evanghelic cu predare în limba germană.

       În decursul secolelor XVI-XVII, numeroase cutremure au afectat construcția bisericii și i-au produs pagube, care au fost reparate de-a lungul timpului. În timpul marii epidemii de ciumă din anii 1602-1603, în biserică au fost înmormântați mai multe sute de morți. In marele incediu al Brașovului, la 21 aprilie 1689, a ars întregul oraș și de asemenea, și biserica. A ars la început acoperișul, care s-a prăbușit pe bolți pe care le-a distrus parțial, apoi a ars interiorul bisericii cu întreg mobilierul: orga, altarul, amvonul, stranele, covoarele. Chiar și clopotele din turn s-au topit datorită căldurii produse de incendiu, care în cădere au distrus vestitul turn cu ceas. După acest tragic eveniment, datorită culorii negre care rămăsese impregnată în piatra de construcție a bisericii, Biserica Sfânta Fecioară Maria, a fost denumită și cunoscută ca Biserica Neagră. Se spune că incendiul a fost pus la cale de o mână criminală, însă nu există dovezi concrete în acest sens. De-a lungul timpului, începând cu anul 1691, s-au făcut numeroase reparații și reconstrucții ale părților deteriorate ale bisericii în urma cutremurelor și a marelui incendiu, exterioare și interioare, acțiunea fiind încheiată în anul 1999. Din anul 2000, biserica beneficiază de o iluminare ornamentală nocturnă. În anul 2001 s-a încheiat renovarea orgii mari.

        În prezent, comunitatatea bisericească se numește Comunitatatea bisericească Honterus și posedă ca biserică parohială, Biserica Neagră  din Cetate și alte trei biserici filiale în suburbiile Blumăna, Brasov-vechi – Sf. Martin și în Șcheii Brașovului. La slujbele din aceste biserici este folosită și în prezent limba germană cu preponderență, dar și limba română. 

        Suprafața construită a Bisericii Negre este de 2500 mp., zidăria putând fi estimată la 9000 mc, iar suprafața acoperișului bisericii este 4500 mp. Grosimea zidurilor este între 1,20 m și 3,60 m., înălțimea turnului la cruce este de 65 m dimensiunile sale considerabile permiţând participarea la slujbe pentru circa 5.000 de persoane. Câteva recorduri remarcabile pe care le deține Biserica Neagră se pot enumera: Orga Buchholz, construită în perioada romantismului timpuriu, cea mai mare orgă mecanică din România, al cărei sunet excepţional potențat de acustica bună a bisericii, atrage în fiecare an organişti de prestigiu din ţară şi străinătate. Ea posedă circa 4000 de tuburi și 63 de registre. Începând din anul 1953 și până în prezent, au loc recitaluri de orgă, tradiție începută de organistul Victor Bickerich și continuată de Hans Eckart Schlandt. Turnul bisericii adăposteşte cel mai mare clopot mobil din România, cu o greutate de circa 6.000 kg. Tot aici se află a doua cea mai mare colecţie de covoare orientale vechi din Asia Mică, alflată în afara Turciei, datând din secolele XV-XVI. În Biserica Neagră se află și cel mai mare clopot din bronz din țară, care cântărește circa 6 tone.

    Sculpturile Bisericii Negre, sunt, în ordine, dinspre latura de sud, sunt Ioan Botezătorul - se presupune că a fost realizată în jurul anului 1400, arhanghelul Mihail, apostolul Iacob, sf. Ieronim, sf. Ecaterina, preotul Toma, evanghelistul Luca, apostolul Pavel, Iisus Salvator Mundi, apostolul Petru, Maria cu Pruncul, în prezent fiind pierdute reprezentările arhanghelului Mihail și a sf. Ecaterina. Pe ceasul turnului bisericii se vede scris VERBUM DOMINI MANET IN AETERNUM, ceea ce se traduce prin CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU RĂMÂNE PENTRU TOTDEAUNA. 

        Ca o curiozitate, pe latura nordică a Bisericii Negre putem vedea statuia unui tânăr aplecat care se spune că a fost cea mai talentată calfă care a lucrat la construcția bisericii și că își întrecea chiar și meșterul, care din invidie și de teama de a nu fi îndepărtat din funcția sa, întro seară, când calfa verifica munca făcută peste zi, a împins-o de pe schelă. Meșterul, apoi s-a autodenunțat, căindu-se de fapta sa după care a fost executat. Tot pe latura nordică a Bisericii Negre, se află Poarta de Aur unde, la intrarea prin această poartă se văd și acum șanțuri în piatră prin care războinicii acelor vremuri își ascuțeau săbiile. 

    În interior, putem vedea nenumărate obiecte de artă: Altarul principal, construit la 1866, care reprezintă ca temă o imagine a predicii de pe munte, acesta ocupă un loc central în credința în harul lui Dumnezeu și în doctrina evanghelică, Cristelnița din bronz, datând din 1472, unul dintre puținele obiecte rămase din perioada de dinainte de incendiu. Tezaurul de paramente care cuprinde piese vestimentare din perioada Evului Mediu, fiind cu nimic mai prejos decât marile colecții din Danzig, Halberstadt, Brandenburg și Stralsund. 

        Biserica Neagră din Brașov adăpostește și un număr mare de veșminte liturgice din materiale textile medievale și baroce de lux. Materialele, adesea mătăsuri brodate, provin de cele mai multe ori din țesătorii italiene, iar unele sunt de poducție turcească. Broderiile valoroase din fir de aur sau mătase, sunt moldovenești, italiene, central-europene sau chiar locale.

        În perioada 2011-2013, în jurul Bisericii Negre au avut loc lucrări de cercetare arheologică, în urma cărora a fost realizată o descoperire extrem de valoroasă: zidurile unei foste capele a Bisericii Negre, datînd cel mai probabil din secolul al XIV-lea. Cercetările au mai scos la iveală peste 1.400 de morminte cu oseminte care datează atât din Evul Mediu, posibil din secolul al XI-lea, cât şi din epoca modern. S-au mai descoperit podoabe şi bucăţi de vase, gropi pentru provizii și două pietre funerare datând de la începutul secolului al XVIII-lea, una dintre ele păstrată într-o stare de conservare foarte bună. În urma acestor noi descoperiri data de atestare documentară a Braşovului ar putea fi stabilită cu o jumătate de secol mai devreme faţă de anul cunoscut, 1235.