duminică, 7 octombrie 2018

Florența - frumusețea - violența

de Elena Cercel
       Când am intrat în Piazza della Signoria, mi-a luat câteva clipe să mă dezmeticesc prin mulțimea de turiști și să încep să văd cu adevărat.În fața mea, sub lumina egală a unei zile noroase, copia statuii lui David de Michelangelo, model de perfecțiune omenească, ne măsura din priviri, gata să arunce piatra spre acest Goliat mereu schimbător și pestriț care-i invada piața zi de zi, forfotind gălăgios cu telefoane și aparate foto în mâini. Ceva mai aproape, Hercules, cu ghioaga în mână, își îngenunchia adversarul, ținându-l lejer de păr, dar având aerul că se asigură că-l vedem și luăm aminte. Nu departe, din bronz, copia după „Juditta” lui Donatello, în veșminte florentine, stă cu sabia ridicată, sprijinind grațios cu genunchiul stâng trupul inert al lui Holofernes și capul proaspăt desprins de trup, dar ținut încă aproape.

Mă întorc spre partea opusă a pieței: în stânga mea e celebra Loggia dei Lanzi, adevărat muzeu de sculptură în aer liber. În față, chiar lângă mine, creația lui Benvenuto Cellini: „Perseus cu capul Medusei”. Bronzul întunecat și lustruit, cu patină verzuie, contrastează admirabil cu soclul alb și plin de simboluri ale fertilității și abundenței naturii. Perseu e tânăr și nud, ține sabia în mâna dreaptă și ridică în stânga capul nefericitei Medusa, arătându-ni-l. Privește ușor încruntat spre trupul feminin decapitat și contorsionat pe care-l calcă-n picioare. O mână de-a Medusei atârnă elegant peste albul soclului, iar șuvoaiele de sânge (din care se va întrupa calul înaripat Pegas) seamănă cu

sâmbătă, 6 octombrie 2018

Eu sunt ferm convins ca viaţa este simplă , noi o complicăm !

 de Oleg Babara
     Iată că practic a trecut iarna, care părea a fi tare grea ,când mi-am pus din nou o provocare ,încercare dură de tot să merg spre ţările scandinavice .
De ce iarna ? 

Pentru că eu nu caut drumuri uşoare şi încă nu-mi place frigul şi sunt sensibil la frig. 

Din contra de multe ori îmi creez situaţii extreme apoi caut ieşirea. Pentru-că în situaţiile extrem de grele eu mereu am învăţat ceva nou despre mine.

Ieşire este din orice situaţie ,numai dacă o căutăm.

Iată că deja 335 de zile hoinăresc prin Lumea Mea .DA ! E a mea şi toţi locuitorii sunt familia mea eu aşa cred ,de fapt aşa şi este.

Pentru că mereu întâlnesc oameni buni care mă primesc cu braţele deschise .

Încă cevă ţări înscrise în "Cartea vieţii mele" 30 la număr dar nu asta e important pentru mine ci drumul spre o anumită ţară ,cum ajung cu cine mă întâlnesc.

Eu sunt ferm convins ca viaţa este simplă , noi o complicăm . 

Viaţa îţi dă ceea ce ceri ,dacă ştii exact ,până la cele mai mici amănunte ce-ţi doreşti ,n-are cum să nu se întâmple.

Universul face totul pentru noi .
Eu trăiesc aici şi acum şi m-am învăţat să iau totul de la viaţă acum şi numai acum,nu mâine ,poimâine ori când voi obţine ceva.
"Dacă nu faci nimic ,nu se întâmplă nimic "
Gânduri...

miercuri, 3 octombrie 2018

Muntele TEURAFAATIU, insula MAUPITI, Polinezia Franceza, mijlocul oceanului Pacific.

de Paul Drosu

Muntele TEURAFAATIU, insula MAUPITI, Polinezia Franceza, mijlocul oceanului Pacific.  
Bucuria de a cuceri un varf de munte este aceeasi, oriunde pe suprafata Pamantului...inclusiv aici, pe un micut munte (vulcan, de fapt) din mijlocul oceanului Pacific. Si chiar daca acest varf are doar 400 de metri altitudine si aici poti sta cu capul in …nori, dupa cum se vede din imagine!  Dar 400 de metri cuceriti cu greu, caci aici altitudinea este egala cu diferenta de nivel si cei 400 de metri trebuie urcati in totalitate, de la nivelul oceanului! Dar ce priveliste…cand te uti de jur imprejur si vezi minunata laguna si apoi doar ocean si ocean, 6.000 de km de ocean pana la cel mai apropiat continent! Si undeva departe, la 60 de km, vezi Bora Bora si, in spatele ei, insula vaniliei – Tahaa si insula sfanta a tuturor polinezienilor din Pacific - Raiatea! 
Si ce placere mai mare poti sa ai atunci cand cobori de pe munte si in loc sa te racoresti in apa rece a unui parau de munte, te racoresti in apa calda a minunatei lagune de smarald?

joi, 27 septembrie 2018

Podul Vasco da Gama din Lisabona








de Ioan Laslo
     Putin peste 17 km masoara aceasta minune a ingineriei moderne si a fost nevoie de peste 3000 de muncitori pentru a-l construi in doar (atentie!) un an si jumatate. Inaugurarea sa in 1998 a coincis cu Expozitia de la Lisabona, pentru care, de altfel s-a schimbat radical intreaga zona a Parcului Nacoes.
      Podul este cel mai lung din Europa si a costat peste  un miliard de dolari, insa dupa construirea lui s-a descongestionat traficul peste Teho, astfel ca este de real folos.  Zilnic , peste pod trec aproximativ 50.000 de masini pe cele sase benzi ale sale, cifra impresionanta care vine sa ne convinga in acest sens. In curand, voi atasa si un scurt filmulet de la fata locului....

miercuri, 26 septembrie 2018

Acolo....

de Paul Drosu

Acolo unde singurele urme de pasi omenesti pe nisipul fin si roz sunt doar ale tale… Acolo unde plajele nu sunt invadate de alge… Acolo unde apa lagunelor si oceanului nu e infestata cu e-coli, cu reziduuri petroliere sau mizerie omeneasca… Acolo unde plajele sunt fara umbrelute si sezlonguri frumos aliniate si ordonate, fara restaurante, fara snackuri, fara muzica care urla, fara antren, fara miros de gratare, fara automobile parcate pe jumatate in apa marii, fara ATV-uri care fac slalom printre turisti, fara masini, fara nici macar biciclete, fara vanzatori ambulanti (mai ales de bomboane agricole  ), fara inghesuiala cat mai mare, fara salvamari disperati, fara nici macar, oricat ai cauta, un singur cotor de porumb fiert, sau sambure de piersica, sau mucuri de tigari si cioburi, sau turisti cu lanturile de aur la gat cat bratul de groase, fara skijet-uri, "banane" si parasailing-uri... Si chiar fara NICI MACAR UN TURIST.  🤙
Acolo unde, pe mii si mii de km liniari de plaje, nu gasesti decat nuci de cocos aduse de vant si valuri, crengi de palmieri, cocotieri si alti copaci endemici zonei, rupte de vant, miliarde de cochilii ale vietuitoarelor lagunei si oceanului si miliarde de tone de recif fosil de