Mica aventura germana :Heidelberg

de Marian Lisu
Cândva, urmăream un concert al lui Rieu în care artistul își pusese sufletul chezaș - ,,I lost my hart in Heidelberg”, dar nu puteam percepe magia pe de-a-ntregul.

Melodia germană de pe la 1925, era preluată în timp sub forma unui Fox-Trot pe vinil, apoi marș
militar al temutei oștiri, dar ideal sună pe ritmuri simfonice moderne.

Pentru a putea stabili obiectivele orașului vechi am urcat din prima la castel.De fapt la super-castel, căci e Creme de la creme în materie.Colosala construcție, pe meterezele muntelui din proximitatea râului Neckar, e accesibilă cu cremaliera de undeva de pe lângă piața publică, unde se află Rathaus(primăria) .

Pentru a înțelege rigurozitatea tipic nemțească recomand Muzeul interior, pe aripa dreaptă, cel al famaciei – cea mai laborioasă și mai bine structurată colecție de plante și recipiente medievale, ustensile ciudate sau alambicuri rudimentare, toate amplasate într-un cadru de

Mica aventură germană – azi Offenburg

de Marian Lisu

La marginea regiunii Baden-Wurttemberg și la doi pași de Strasbourg-ul franțuz găsim azi un orășel cochet, tăiat pe din două de râul Kinzig.

Are de toate cele: centru istoric medieval, palate, catedrală, biserici istorice, o imensă fortăreață, cu ziduri ce au copiat diferența naturală de nivel, naltă de parcă trebuia o scară spre cer s-o poți descoperi.

Parcul regal este impecabil îngrijit, deși nimeni nu-l păzește, nimeni nu distruge, ai aici (la liber) vestigii din perioada romană și epoca medievală, inclusiv resturile coloanelor cu stema veche a orașului – turnurile surori peste o poartă gotică.

Ca un dublu sistem de protecție, la bază trece un afluent denumit Muhlbah, ce curge ușor împreună cu pești nederanjați și rațe dolofane.

Ca și când nu ne săturasem de frumos, oamenii pe care îi îndrăgim ne-au oferit o seară germană, unde am petrecut clipe de neuitat, în muzici de fanfare sau DJ cu platane pe ritmuri retro, că de, avem și noi o vârstă...

Mica aventură germană – azi Speyer

de Marian Lisu

La limita landului Renania-Palatinat, scăldat de Rin, e orașul preaiubit de împărații germani ce și-au stabilit aici necropola.Frederic Barbarossa, conducător al cruciadei are aici tot neamul spre veșnică hodină, ca dealtfel o serie de Salieri sau Stauferi, per total vreo 13.

Pentru a intra direct în atmosfera medievală, undeva pe lângă gară, am pătruns în măruntaiele Adenauerpark, unde pe lângă vechea capelă, strașnic păstrată, erau o sumedenie de morminte de cavaleri, cu nume pompoase.

Liniștea relativă a vechilor cartiere se risipește treptat spre bulevardul central, din zona Altportel (vechea poartă) și spre Rathaus – până în zona Domului colosal.Cum despre acesta găsiți detalii elocvente, insist pe o scurtă prezentare a două biserici etalon pentru istoria relativ recentă a urbei : cea mai frumoasă din câte s-au văzut e Gedaechtniskirche (v-am închis, nu-i așa?!?!?) cea a protestanților, cu lumini feerice și înaltă de sfâșie cerul, iar vis-a-vis, e catolica Sf. Joseph Kirche, o altă bijuterie arhitectonică, cu stil diferit.

Muzeul de istorie –al Palatinatului, este unul dintre cele mai bine structurate, cu secții diferite pentru a împăca toate gusturile celor interesați, iar două dintre aripi sunt rezervate expozițiilor temporare, toate de o calitate excepțională.

Au cartier vechi evreiesc, bun de vizitat pentru o înțelegere cât mai completă a adevărului istoric și a prigoanei ce urma în secolele ce urmau evului întunecat.

Clădirile de pe bulevardul Maximilianstrabe sunt o încântare pentru pupilele dilatate maxim, paleta coloristică e bine armonizată, magazinele sunt integrate în spații ce nu deranjează aliniamentul vremilor trecute de-acum, palatele grele pot fi accesate lejer, dar interioarele sunt destinate funcțiilor publice.Chiar și Rathaus are la subsol restaurant și bar, dar primarul nu era acolo...

Perithia, "satul fantoma" din I-la Corfu

de Ioan Laslo
       Vechea Perithia este parca un loc uitat de timp si incremenit in eternitate. Locatia sa, la picioarele celui mai inalt munte de pe insula, Pantokrator, era menita a-i apara pe localnici de atacurile piratilor veniti pe mare. De aici puteau vedea tot ce misca in port, fara a fi la randul lor vazuti. Azi vegheaza doar serpii (prezenti mai peste tot la soare pe pietrele insorite), dar in vremurile sale de glorie localitatea numara peste 2000 de locuitori. Acum casele sunt parasite, doar cateva taverne primind turistii care se aventureaza pana aici. Cei mai multi sunt in cautarea fantomelor din povestile preferate ale localnicilor de altadata. Mai mult, toate casele sunt de vanzare, iar preturile nu sunt neaparat prohibitive. Doua dintre ele au fost deja renovate de un englez si un suedez, aratand parca asa cum obisnuisera locurile prin Evul Mediu. Dar statul grec face tot posibilul sa readuca la viata acest loc devenit intre timp site protejat de Comunitatea Europeana. Este o oaza de liniste aflata la doar cativa kilometri de Acharavi, Roda si frumosul Sidari. Merita o vizita si, neaparat trebuie servit cel mai bun tzatziki la Taverna Capricorn, unde sunteti asteptati de o romanca inimoasa.

Mica aventură germană – azi Konstanz

de Marian Lisu

Respirăm aici aerul istoric intr-un decor de vis, scăldat din belșug de Marea Germaniei – în fapt marele lac interior Bodensee, ce este împărțit deopotrivă de elvețieni și austrieci.

De mult , din perioada măreției imperiale, romanii așează inițial o tabără, pe acest reper al rutei italice.Era gloria lui Constantin Chlorus, iar așezarea a luat numele Konstanz.Ruinele romane sunt păstrate sub piramidă de sticlă lângă Munster, senzaționala biserică naltă pân la cer, mai falnică decât catedrala.

În cea din urmă am avut parte de concert de orgă, preț de un ceas.Sublim.

Ca dealtfel și centrul vechi, sau zona Niederburg, cu păienjenișul străduțelor în care îți frângi cervicalele tot cu privirea în unghiuri pe care le-ai fi crezut imposibile, spre toate direcțiile, mutește.

Ceva mai în față e Muzeul Hus, în amintirea răzvrătitului Jan, cehul ce dorea reformarea instituției religioase, dar condamnat aici și ars pe rug.

Urmăm alene Konzilstrabe, aproape toată promenada se prezintă în splendoarea luminii line, până spre cazinou, trecând podul istoric spre Artwork, probabil cea mai frumoasă clădire, ținând cont de amplasarea excepțională, aproape de malul lacului.

Magia evului mediu se risipește lejer în zona gării centrale, unde aspectul de noutate este reprezentat de trenurile moderne, silențioase, care varsă o masă compactă de localnici prietenoși cu mediul și turiști asemenea nouă, doritori să ne înfruptîm cu nesaț din frumusețile locului.