Delfinul roz de Amazon

de Paul Drosu

Rio AMAZONAS – Delfinul roz de Amazon sau "BOTO", in mijlocul Amazonului (Maranon), la peste 4.000 de km de varsarea in Atlantic, salbatic, fericit si liber...sa se apropie de noi si sa stea cu noi cat vrea si cum vrea, fara sa il ademenim cu hrana...

Delfinul roz de Amazon este o specie din ce in ce mai amenintata, care face parte din alta "Familie" decat delfinii oceanici.Prin oceanele si marile planetei se pot intalni destul de des mamifere acvatice (inclusiv la tarmul Marii Negre), insa, unele mamifere acvatice sunt vazute mult mai rar de cei ce calatoresc prin lume, in primul rand pentru ca sunt rare si au areale restranse in care traiesc si, in al doilea rand, pentru ca in acele areale se ajunge greu si sunt binisor mai primejdioase pentru sanatatea sau viata calatorului decat alte zone ale lumii. Asa cum este si minunatul fluviu Amazon, cel mai maret fluviu al planetei. 

Delfinul roz de Amazon poate fi intalnit si pe fluviile Madeira (cel mai mare afluent al Amazonului) si Orinoco. Au adaptari speciale pentru viata in Amazon, cum ar fi aceea ca vertebrele cervicale nu sunt sudate, astfel putand sa isi miste capul pana la 180*, lucru folositor cand se hranesc in apa mica sau pe suprafete inundate. Se spune ca se pot transforma in barbati cand vad fete singure de-a lungul tarmului Amazonului, pe care le seduc si cu care procreaza. Exista si o frumoasa legenda despre dragostea dintre o tanara si frumoasa fata, Rosita, si un superb baiat, care era de fapt un delfin roz ce se transformase in barbat pentru a o seduce.

Mica aventură germană – azi Reichenau

de Marian Lisu

Evul Mediu așează pe cea mai mare insulă a Lacului Bodensee veche abație, oază a monahismului încă din anul 724.

Cu pictură primordială, tip frescă, biserici masive și bine structurate, impecabil păstrate timpului, rămâne un bastion al credinței stabilite cu regulile impuse de Imperiul Roman de Apus.

Am fost de veghe în lanul de flori multicolore, mai apoi printre serele impecabil îngrijite de frați în credință, am admirat și contemplat, am rămas muți în fața unor edificii unicat.Și am tras în piept aer pur, căci poluarea nu atinge insula, totul e liniște la superlativ, oamenii cordiali și serviabili (am făcut autostopul și ne-am descurcat de minune).

Linia credinței începe cu Biserica Sf. Gheorghe, unde se păstrează capul sfântului și unde există primele reprezentări de scene biblice, inclusiv a diavolului și iadului.E în centru e Munster (catedrala cu hram Sf. Fecioare și a SF. Marcu), cu palatul atașat și cu aer sobru, iar la extremitate e Biserica Sf. Petru și Pavel, cu tavanele de poveste.

De văzut într-o viață de călător, căci ține de istoria europeană, are o frumusețe răpitoare, iar apele clare ale lacului te împresoară la aceeași distanță de Germania ca și de Elveția, e magic....

Mica aventura germana :Heidelberg

de Marian Lisu
Cândva, urmăream un concert al lui Rieu în care artistul își pusese sufletul chezaș - ,,I lost my hart in Heidelberg”, dar nu puteam percepe magia pe de-a-ntregul.

Melodia germană de pe la 1925, era preluată în timp sub forma unui Fox-Trot pe vinil, apoi marș
militar al temutei oștiri, dar ideal sună pe ritmuri simfonice moderne.

Pentru a putea stabili obiectivele orașului vechi am urcat din prima la castel.De fapt la super-castel, căci e Creme de la creme în materie.Colosala construcție, pe meterezele muntelui din proximitatea râului Neckar, e accesibilă cu cremaliera de undeva de pe lângă piața publică, unde se află Rathaus(primăria) .

Pentru a înțelege rigurozitatea tipic nemțească recomand Muzeul interior, pe aripa dreaptă, cel al famaciei – cea mai laborioasă și mai bine structurată colecție de plante și recipiente medievale, ustensile ciudate sau alambicuri rudimentare, toate amplasate într-un cadru de

Mica aventură germană – azi Offenburg

de Marian Lisu

La marginea regiunii Baden-Wurttemberg și la doi pași de Strasbourg-ul franțuz găsim azi un orășel cochet, tăiat pe din două de râul Kinzig.

Are de toate cele: centru istoric medieval, palate, catedrală, biserici istorice, o imensă fortăreață, cu ziduri ce au copiat diferența naturală de nivel, naltă de parcă trebuia o scară spre cer s-o poți descoperi.

Parcul regal este impecabil îngrijit, deși nimeni nu-l păzește, nimeni nu distruge, ai aici (la liber) vestigii din perioada romană și epoca medievală, inclusiv resturile coloanelor cu stema veche a orașului – turnurile surori peste o poartă gotică.

Ca un dublu sistem de protecție, la bază trece un afluent denumit Muhlbah, ce curge ușor împreună cu pești nederanjați și rațe dolofane.

Ca și când nu ne săturasem de frumos, oamenii pe care îi îndrăgim ne-au oferit o seară germană, unde am petrecut clipe de neuitat, în muzici de fanfare sau DJ cu platane pe ritmuri retro, că de, avem și noi o vârstă...

Mica aventură germană – azi Speyer

de Marian Lisu

La limita landului Renania-Palatinat, scăldat de Rin, e orașul preaiubit de împărații germani ce și-au stabilit aici necropola.Frederic Barbarossa, conducător al cruciadei are aici tot neamul spre veșnică hodină, ca dealtfel o serie de Salieri sau Stauferi, per total vreo 13.

Pentru a intra direct în atmosfera medievală, undeva pe lângă gară, am pătruns în măruntaiele Adenauerpark, unde pe lângă vechea capelă, strașnic păstrată, erau o sumedenie de morminte de cavaleri, cu nume pompoase.

Liniștea relativă a vechilor cartiere se risipește treptat spre bulevardul central, din zona Altportel (vechea poartă) și spre Rathaus – până în zona Domului colosal.Cum despre acesta găsiți detalii elocvente, insist pe o scurtă prezentare a două biserici etalon pentru istoria relativ recentă a urbei : cea mai frumoasă din câte s-au văzut e Gedaechtniskirche (v-am închis, nu-i așa?!?!?) cea a protestanților, cu lumini feerice și înaltă de sfâșie cerul, iar vis-a-vis, e catolica Sf. Joseph Kirche, o altă bijuterie arhitectonică, cu stil diferit.

Muzeul de istorie –al Palatinatului, este unul dintre cele mai bine structurate, cu secții diferite pentru a împăca toate gusturile celor interesați, iar două dintre aripi sunt rezervate expozițiilor temporare, toate de o calitate excepțională.

Au cartier vechi evreiesc, bun de vizitat pentru o înțelegere cât mai completă a adevărului istoric și a prigoanei ce urma în secolele ce urmau evului întunecat.

Clădirile de pe bulevardul Maximilianstrabe sunt o încântare pentru pupilele dilatate maxim, paleta coloristică e bine armonizată, magazinele sunt integrate în spații ce nu deranjează aliniamentul vremilor trecute de-acum, palatele grele pot fi accesate lejer, dar interioarele sunt destinate funcțiilor publice.Chiar și Rathaus are la subsol restaurant și bar, dar primarul nu era acolo...