Victor - o sculptura monumentala, ridicata de Ivan Mestrovic

    de Mircea Poeana

    Un barbat chipes, ba pot zice sexi. O sculptura monumentala, ridicata de Ivan Mestrovic la 1928, in Belgrad. Victor e gol pusca si tine o sabie la sold. Privit dintr-un anumit unghi, manerul sabiei le face sa roseasca pe fetele mari, ii complexeaza pe masculi, le obsedeaza pe fetele care nu mai sunt mari si le tulbura pe babele care au trecut de multa vreme prin ultimul sezon hormonal. Victor trebuia sa stea in centrul capitalei sarbesti, dar pudicele si pudibonzii l-au exilat in varful fortaretei Kalemegdan. Ani la rand a privit pierdut peste apele raului Sava, scrutand spre un orizont gol. Comunistii nu l-au bagat in seama si au construit pe malul opus manerului sabiei sale multime de blocuri. Noul Belgrad. Un cartier in stil Baroc Stalinist, cu ziduri terne de prefabricat de la geamul carora barbatia lui Victor poate fi admirata in voie.

Din nou despre padurea amazoniana...

de Paul Drosu

Desi majoritatea padurilor primare tropicale ale planetei au cam fost nimicite pentru a face locul culturilor agricole si de plante asa-numite producatoare de "biocombustibil" si "energie verde" (gen palmier de ulei, dar nu numai), cum se intampla, de exemplu, pe scara larga in Asia de sud-est, inclusiv Borneo, cu consecinte incalculabil de dezastruoase asupra mediul si ecosistemelor, mai sunt unele oaze de paduri primare tropicale, care arata exact cum erau si acum sute de ani, neatinse de furia si turbarea civilizatiei omenesti… In aceste paduri primare este insa greu de patruns, din cauza nenumaratelor pericole asupra sanatatii si a vietii, care te pasc la fiecare pas!

Una si inca cea mai mare padure primara tropicala dintre cele care inca supravietuiesc este AMAZONIA…

Aici este cel mai pur si oxigenat aer de pe planeta asta… Caci AMAZONIA este "plamanul" planetei, producand circa 20% din

Seria marilor muzee europene - Galeriile Ufizzi

 

de Marian Lisu

   Dacă ieri am pus în discuție statui cu zei și nimfe, sfârșitul- ca un rug al vanității, ori dizertații despre eternul feminin (în splendoarea de le făcuse Mama lor, natura) ei, azi vom discuta... cam tot pe-aceeași temă, dar cu alte perspective și prin filtrul altor simțiri artistice. Galeriile Ufizzi- etajele palatului cu nestemate din orașul Medici-lor, sunt cele de lângă Arno, practic lipite de Ponte Vecchio, căci apendicele lor e Coridorul Vasari, cel plin cu tablouri exclusiviste, ce fusese gândit ca spațiu secret de refugiu spre Palazzo Pitti, dinspre cel Vecchio. E printre cele mai valoroase din lume, au mai toți granzii italieni: Botticelli, Rafael, Tiziano, Caravaggio, dar și surprinzătorii (ca pictori) Leonardo da Vinci și

Atmosfera de Sarbatoare si nu prea, la Iasi

de Lenuta Andries

Oficialitățile Iasului ne oferă un cadru frumos in zona centrala a orasului si pe bulevardele mari ale acestuia, dar prezenta oamenilor este mult redusă in timpul zilelor de lucru. La sfarsit de saptamana este, ce e drept, mai multa agitație.  Ceea ce  m-a întristat pe mine foarte tare este apatia celor din căsuțele cu fel de fel de bunătăți, a celor care vand produdele traditionale . Mi s-a spăus ca se vine foarte  putin si toate micile baruri care faceau atmosfera de altadata sunt închise acum. Este o atmosfera de Sarbatoare si nu prea si la Iasi, ca de altfel in intreaga tara. Anul 2020 va ramane probabil in amintirea noastra ca unul al lipsei de bucurie. Raman doar luminitele superbe, care ar trebui sa ne mai invioreze putin.

Seria marilor muzee europene - Muzeele Regale de Arte Frumoase Bruxelles

    de Marian Lisu

    Muzeele Regale de Arte Frumoase, de acum, sunt amplasate sub aceeasi ,,umbrelă” – o aripă a Palatului Regal, în care le găsim pe cele mai valoroase: Oldmasters, Fin-de-siecle și Magritte.

    Cum aș putea să vă prezint cele peste 20.000 de piese, căci nu este doar artă prin pictură și sculptură, ci și artă decorativă, mobilier, tapițerie și broderie, peste toate fiind arhitectura superbă a palatului gazdă? Am ales să fac doar o succintă prezentare a ceea ce personal ne-a atras atenția, parcă mai ceva decât multe din lucrările pe care cataloagele le încadrează în seria celor ,,mai valoroase”, deci rămân pe principiul – e frumos ce-mi place mie! Și sper, că nu vă voi dezamăgi.

    Prometeu, expus prin filtrul imaginației lui Theodoor Rombouts, e groaza personalizată. Atât de mult iubise omul, că îi dăruise focul, fiind de-acum expus furiei zeilor, titanului fiindu-i dată crunta pedeapsă de a-i fi sfârtecat ficatul de un vultur, ca mai apoi să se regenereze și să o ia mereu de la-nceput, asemeni unui perpetuum mobile. Contorsionat, în plină agonie, personajul mitologic transmite însă o idee altfel, căci el nu dă doar focul viu ci chiar focul rațiunii, cel care duce la cunoaștere, a multor lucruri din afară și din sine. Și astfel, triumfă arta, ca nobil sentiment uman, căci asta stârnea focul rațiunii, iar cel ce este asimilat unui creator de frumos este un titan, ce