sâmbătă, 6 noiembrie 2021

Anotimpurile lui Vivaldi intr-o alta interpretare romaneasca, la Viena

de Paul Drosu
Cateodata nu este nevoie sa mergem pana la capatul Pamantului pentru a descoperi locuri interesante, oameni interesanti si… evenimente interesante! Daca cauti cu atentie, le poti descoperi si la doi pasi de Romania… De exemplu, la Viena, intr-o minunata catedrala, cu o perfecta sonorizare naturala, unde te poti delecta cu "ANOTIMPURILE" lui VIVALDI, intr-o excelenta interpretare a uneia (o parte din ea, aici) dintre cele mai prestigioase orchestre de camera din lume, Wiener KammerOrchester, condusa magistral de violonistul roman Leonard Furda! Un alt roman care pe mine ma face sa fiu mandru ca sunt roman!

Cheile Dobrogei

de Catalin Popescu

Cheile Dorbogei inspiră sentimentul de intoarcere in timp, in vremuri in care alte specii stăpâneau planeta. O zona ideală pentru relaxare dar si pentru pasionații de drumeții in aer liber. In apropiere se pot vizita: Pestera Casian, Mânăstirea Sfântului Casian, Lacul Casian, Pestera Liliecilor. Cheile Dobrogei alcătuiesc o zonă protejată situată în Dobrogea, pe teritoriul județului Constanța.Aria naturală se află în partea central nord-estică a județului Constanța, pe teritoriile administrative ale comunelor Cogealac, Grădina, Mihail Kogălniceanu, Pantelimon, Săcele, Siliștea, Târgușor și este străbătută de drumul național DN22.

vineri, 5 noiembrie 2021

Trepte de lumină în Banat - Oraviţa-Anina - prima cale ferata montana din Romania

de Elena Trifan


Orăviţenilor le-a fost hărăzit rolul de pionieri în multe domenii. Aici au fost create şi au funcţionat şi prima farmacie montană, prima fabrică de bere, primele baraje de greutate, prima linie ferată. Ne-am deplasat spre gara din Oraviţa, una din primele gări feroviare din ţară, pentru a face o călătorie cu trenul pe prima linie de cale ferată montană din ţară, pe traseul Oraviţa-Anina. Mai întâi ar trebui menţionat faptul că gara din Oraviţa a fost construită în paralel cu tronsonul de cale ferată Oraviţa-Baziaş şi finalizată în 1847. În faza iniţială era prevăzută cu un lift-pasaj. Printre călătorii ei de seamă s-au aflat şi poetul Mihai Eminescu, deputatul maghiar Jókai Mór, împărăteasa Sissi şi regele Carol I al României. Este declarată monument istoric. 


În gara Oraviţa ne aştepta un tren cu iz de vechime pentru a ne transporta spre Anina, o surpriză unică în peisajul feroviar românesc. Surprizele de fapt s-au ţinut lanţ, atât la nivel peisagistic, cât şi arhitectonic şi informaţional. Astfel, am aflat că este prima cale ferată montană din România, finalizată la sfârşitul toamnei anului 1863, dată în folosinţă la data de 15 decembrie 1863 pentru transport de mărfuri şi pe 1 noiembrie 1869 a început să fie destinată şi transportului de persoane. Are o lungime de 33,8 km., 134 de curbe, 14 tunele, 10 viaducte, 2117 drumuri înguste săpate în stâncă, 9946 metri ziduri de susţinere. Deşi linia ferată în ansamblul ei este un unicat, trebuie totuşi amintite, în mod special, tunelul de la Gârlişte, cu o lungime de 660 metri, unul din cele mai înguste tuneluri din România, şi Viaductul Jitin cu o lungime de 131 de metri. Privirea ne era aţintită fie spre peisajul exterior alcătuit din văi şi munţi împăduriţi, împodobiţi în culorile toamnei, crescuţi uneori până lângă calea ferată, cu trunchiuri drepte sau ramificate, printre care pătrundea din loc în loc auriul soarelui tomnatic, fie de cel interior care îţi oferea imaginea unui tren cu aspect învechit, vizibil atât la nivelul ferestrelor, cât şi al canapelelor lungi de lemn, al cromaticii. Trecerea prin câte un tunel sau pe câte un viaduct ne sporea curiozitatea şi ne crea noi şi noi satisfacţii. Aspecte senzaţionale ale căii ferate puteau fi admirate şi pe tablourile expuse pe pereţii vagonului. Călătorind cu trenul de la Oraviţa la Anina, am avut impresia că am parcurs un drum ascendent atât la nivelul peisajului, cât şi al epocilor istorice. Gara Anina bine îngrijită ne-a primit cu multă amabilitate cu materiale documentare şi cu un magazin de suveniruri cu obiecte specifice zonei. Curiozitate, dorinţă de cunoaştere, fascinaţie şi mândrie ne-au fost deopotrivă satisfăcute numai în 2 ore de mers. Admiraţia noastră s-a îndreptat atât asupra constructorilor, cât şi asupra celor care timp de 150 de ani s-au străduit să întreţină asemenea creaţie de anvergură şi cărora prin călătoriile noastre ar trebui să le venim în ajutor.

Bratislava - un oras al tihnei!

 de Ioan Laslo
Am ajuns de multe ori la Bratislava, insa mereu in drum spre Praga, astfel ca, de fiecare data m-am limitat la a vizita zona castelului si contra- cronometru, la o fuga spre orasul de jos. Cand am avut ocazia insa sa poposesc pentru mai multe zile in capitala Slovaciei, mi-am dat seama cat de mult am pierdut anterior. Pentru ca orasul are o tihna a lui, pe care nu o poti percepe in fuga. Daca ai timp, orasul- vechi te vrajeste: te simti luat de mana si dus inapoi in timp. Nu am sa insist pe evenimentul care mi-a prilejuit cele cateva zile la Bratislava, ci am sa insist pe relaxarea traita in acele zile. 
          Orice plimbare in orasul vechi incepe la
  
Poarta Sfantului Mihail (Michalska brana), singura care de altfel rezista inca din

joi, 4 noiembrie 2021

Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa - primul teatru din Romania


de Elena Trifan

 Cea de-a treia zi a excursiei noastre a fost rezervată în exclusivitate pentru vizitarea altor obiective turistice din judeţul Caraş-Severin: Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa, linia ferată Oraviţa-Anina, Cascada Bigăr, Complexul Mulinologic Rudăria.

Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa, adevărat monument de arhitectură, a fost construit între anii 1814-1817 şi inaugurat pe data de 5 octombrie 1817, în prezenţa împăratului Francisc I al Austriei şi al soţiei acestuia: Carolina-Augusta. Este prima clădire din piatră a unui teatru din România şi din Europa de Sud-Est şi primul teatru din Europa iluminat cu lămpi de acetilenă. În anul 1957 a fost declarat monument istoric. Este construit după proiectele arhitectului macedoromân Ion Niuni, în stil baroc vienez, după modelul Burgtheater din Viena. Se păstrează şi astăzi în forma sa originală. Clădirea are o lungime de 33 metri, o lăţime de 15 metri şi două niveluri. Sala de spectacole este de formă semicilindrică, cu loje şi are o capacitate de 191 de scaune. Impresionantă este pictura interioară realizată în stil rococo, în culorile galben-auriu şi roşu, cu decoraţiuni reprezentând motive vegetale şi simboluri masonice, ceea ce creează o atmosferă intimă, luminoasă şi elegantă. Deşi s-au scurs 200 de ani de la darea lui în folosinţă, acustica este încă foarte bună. De-a lungul timpului Teatrul Vechi din Oraviţa s-a remarcat printr-o activitate foarte bogată, fiind gazda unui număr impresionant de reprezentaţii dramatice susţinute de trupe de teatru străine şi româneşti. Printre numele celebre cu care se poate mândri sunt şi cele al lui Mihai Eminescu şi George Enescu. În august 1868 Mihai Eminescu în calitate de sufleor şi secretar a participat la Turneul organizat de Societatea Dramatică a Artiştilor Superiori din Bucureşti, condusă de Mihai Pascaly, iar George Enescu a susţinut un concert aici pe data de 5 noiembrie 1931. La etaj se află Sala Cazinou destinată activităţilor culturale. Aici în noaptea de 14 spre 15 iunie se organizează o activitate artistică de veghe dedicată poetului Mihai Eminescu. Un teatru mic, aflat într-o ţară mică s-a încumetat să înfrunte vremurile şi să supravieţuiască modelului care l-a inspirat. Cine vrea să vadă cum a arătat Burgtheater din Viena care a fost demolat să vină la Oraviţa pentru a găsi o imagine vie a acestuia!