In extrasezon, pe Costa Blanca

 

de Ioan Laslo

"-Tu cand mergi in concediu?
- Eu lucrez in turism!" 

De ceva ani am inteles toate sensurile acestei conversatii. Sunt liber doar in extrasezon, cand incerc, pe cat posibil, sa ating destinatii noi. Este exact ceea ce am facut la inceputul lui februarie, cand am incercat sa driblez saptamana de frig de la noi si am zburat in Costa Blanca. Numai ca extrasezonul aduce uneori destule surprize. Un simplu drum cu trenul (Tram Metropolitan ii spun ei) de la Alicante la Denia poate duce la o adevarata epopee. Ca sa fiu mai bine inteles, dezvolt puțin ideea. Trebuia sa merg aproximativ o ora si 20 de minute pana la Benidorm, apoi sa schimb si sa ajung la Denia, in aproximativ inca o ora. Legatura perfecta, la cateva minute in statia Benidorm Intermodal. Doar ca socoteala de acasa, cu cea din... tren... Asa ca am ajuns la Benidorm, unde ni s-a comunicat ca trebuie sa coboram in statia principala si de acolo o sa fim transbordati cu un autobuz spre Benidorm Intermodal. Se lucra la remedierea unei stricaciuni la sina intre cele doua statii. Ajuns in statie, am realizat ca autobuzul circula doar din ora in ora. Am aruncat o privire fugara prin Benidorm, apoi mi-am pus masca in autobuz(la ei este obligatorie si acum in mijloacele de transport in comun!), am mers vreo 3 km prin statiune, la Intermodal am realizat ca pana la plecare mai asteptam vreo 30 de minute. Am luat-o apoi catinel si.....surpriza iar. La Teulada toata lumea jos. Vine un alt tram(desigur peste alta jumatate de ora!). Bine ca am ajuns in final la Denia. Recapituland, cam ce trebuia facut in aproximativ 2 ore si 30 de minute, ne-a luat patru ore mari si late. Ca sa te bucuri de vacanta in extrasezon! Filmarile facute la fata locului au farmecul lor. Haideti sa le urmarim ca pe un vlog!

O plimbare prin Assisi

de Ioan Laslo 

Nimic nu este mai frumos ca Assisi! Sau cel putin asta sustin italienii... In ultimii ani, am avut ocazia sa merg des pe acolo (cu ocazia circuitului Christian Tour) si sunt perfect de acord cu ei. Am facut filmarea in plina pandemie, cand putini aveau sansa de a calatorii. Toti turistii tind sa vada in primul rand biserica cu numele lui San Francisco, patronul spiritual al Italiei. Si este normal acest lucru. Apoi insa, este bine sa incerci o plimbare lejera pe stradutele acestui orasel fabulos. Filmarea de mai sus este facuta pe aceste stradute si este insotita de un mic si improvizat live comentariu. Sper sa va placa! Si...va astept si pe dumneavoastra! Daca v-a placut, va puteti inscrie in circuitul Italia D Amore cu un click aici !

Bruxelles - capitala Europei

de Ioan Laslo
      Oricum o intorci, cand te gandesti la Bruxelles, primul lucru care iti vine in minte este "capitala Europei". Dar orasul are, dincolo de Cartierul European, numeroase alte atractii, care il  fac o destinatie de neratat. Incepand cu Grand Place , in apropieraea carei se afla si mica statueta care constituie simbolul orasului, Manneken-Pis,si continuand cu numeroase muzee de cea mai buna calitate sau cu o serie de catedrale exceptionale (desigur,  renumita este Saints Michel et Gudule) . Personal am fost extrem de impresionat de Muzeul Dantelariei, care gazduieste adevarate capodopere. Iar daca timpul iti permite, este foarte bine sa te arunci putin si in afara orasului, fie in zona Heysel (nu atat pentru macabrul sau stadion, cat pentru Atomium) sau in Parc de Cinquantenaire (Muzeul Horta merita o

San Vicente de la Barquera - vechiul sat de pescari devenit o statiune superba

de Ioan Laslo

Cantabria, provincia spaniola cu iesire la Atlantic din nordul Spaniei abunda de locuri cu peisaje superbe. Aparata de caldura torida de briza Oceanului si brazdata de rauri scurte, izvorate din Cordilierii Cantabrici si care se varsa prin superbe estuare, zona este printre favoritele spaniolilor in a-si petrece concediile. Tot intr-un astfel de estuar se afla si San Vicente de la Barquera, statiune pe care o vizitam impreuna cu turistii Christian Tour, intr-o excursie optionala pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei.

Statiunea de azi a fost la baza un sat de pescari, pe care unii istorici chiar il identifica cu vechiul Encia din vremea romana. Portus Vereasueca se afla aici si este cert ca localitatea isi are denumirea de la un cunoscut martir aragonez de la inceputul secolului al XIII-lea. Originea sa este dovedita si azi de faptul ca pescuitul este, dupa turism, a doua ocupatie a localnicilor (in port exista mereu tiruri care sunt incarcate cu peste si ajung in diverse locuri din Spania), dar si de procesiunile din a doua duminica de dupa Pastele catolic (La Folia) si cea din 16 iulie (Procesiunea lui Carmen).

Plajele sale, Fuentes, Primera de San Vicente, El Rosal, El Tostadero, Merón și Gerra sunt de foarte buna calitate, iar in estuar gasim mereu barci colorate care fac delciul vizual al zonei. Biserica Santa Maria de los Angeles, construita in stil gotic in secolele XIII-XIV este situata in partea cea mai inalta a orasului, pe un pinten stancos si ofera o panorama spledida. In interiorul sau se afla si cripta familiei Marelui Inchizitor Corro (casa acestui localnic este azi sediul Primariei). Castel del Rey poate fi azi vizitat. Dateaza din secolul al XIV-lea (din vremea lui Alfonso I) si are o forma neregulata care urmareste relieful zonei. Este aproape un dreptunghi cu laturile de 55 pe 20m si facea parte din sistemul defensiv al orasului. In interior se afla o reusita expozitie de modele de nave medievale. De altfel resturi din zidul vechii fortificatii care inconjura orasul vechi se pastreaza si azi. De asemenea sunt vizibile si ruinele vechii manastiri franciscane. Interesante sunt si cele doua poduri: Puente Maza, cu 28 de arcuri dateaza din secolul al XVI-lea, in vreme ce Puente Parral a fost construit in secolul al XVIII-lea.

Excelenta bucatarie locala bazata pe peste si crustacee poate fi de asemenea o tentatie. Numeroase restaurante si terase domina zona portului si sunt recomandate turistilor. De altfel, noi am ajuns chiar pe la ora mesei sine-am bucurat din plin de bunatatile de aici.

Büyükada – cea mai mare Insulă a Prinților

 

de Livia Manzatu

O nouă zi în Istanbul, o nouă tentație! După tumultul zilelor în care am vizitat principalele obiective turistice din Istanbul, iată că a venit ziua mult așteptată de relaxare pe cea mai mare Insulă a Prinților din Marea Marmara: Büyükada.

Având ferryboat-ul programat la prima oră a dimineții (ora 9.30), imediat după micul dejun am profitat din nou de linia de tramvai T1 (stația Aksaray) aflată în apropierea hotelului și, însoțiți de ghidul nostru, am ajuns în portul Kabataș (capăt de linie tramvai T1 - Kabataș). Însuflețiți de vremea caldă și senină, mulți dintre noi ne-am ocupat locurile pe puntea superioară a ferryboat-ului, pentru a ne bucura din plin de briza mării și soare. De pe mare am putut admira Palatul Dolmabahce, Palatul Topkapi, Moscheea Hagia Sofia și priveliștea minunată a orașului Istanbul.

Büyükada, insula pe care urma să poposim pentru o jumătate de zi, este doar una dintre cele 9 insule care formează un arhipelag în Marea Marmara, fiind cea mai mare și cea mai vizitată de turiști. Cele 9 insule se află la distanțe cuprinse între 10 și 23 de kilometri sud-est de Strâmtoarea Bosfor, făcând parte din zona asiatică a Istanbulului. Din cele 9 insule, doar 4 sunt locuite: Büyükada, Heybeliada, Burgazada, Kınalıada. Districtul se numește Adalar, iar administrația se află chiar pe Insula Büyükada.

După o călătorie de o oră și un sfert am ajuns pe insulă. Vegetația mediteraneană, liniștea, aerul curat, atmosfera de vacanță, cu toate acestea ne-a întâmpinat Büyükada. Ne-am îndreptat spre o stație de microbuze electrice și, împărțiți în grupuri de câte 10, ne-am ocupat locurile. Preț de aproximativ 40 de minute am făcut înconjurul insulei fără oprire. Din când în când, șoferul microbuzului ne mai atrăgea atenția asupra vreunui obiectiv demn de fotografiat. De o parte și de alta a străduțelor se ridicau vilele somptuoase ale celor care au ales acest loc de poveste ca reședință de vacanță sau permanentă, precum și câteva hoteluri de lux.

„Insulele Prinților” poartă acest nume deoarece, în perioada Imperiului Bizantin, aici erau exilați prinții sau alți membri ai familiilor regale. Ceea ce face unică această insulă este lipsa mașinilor alimentate cu carburant. Acestea sunt interzise pentru a nu polua. Doar mașinile Poliției, Pompierilor și cele de salubritate fac excepție. Piața din centrul insulei este mică, înconjurată de restaurante cu specific pescăresc, magazine de suveniruri şi puncte de închiriat biciclete.