Istanbul - dragoste la prima vedere

de Livia Mihaela Manzatu

Motto: „Călătorim nu pentru a fugi de viață, ci pentru ca viața să nu ne scape”(Anonim)

    Cele mai frumoase lucruri în viață se întâmplă atunci când te aștepți cel mai puțin. Fie că este vorba de o iubire nouă sau de o călătorie neplanificată, viața are mereu motive să te surprindă. Dar ce se întâmplă atunci când, pe neașteptate, ai ocazia să vizitezi, chiar și în vreme de pandemie, unul dintre cele mai mari și mai frumoase orașe din câte există? Accepți! Iată-mă din nou la drum, către o destinație nouă.

Istanbul a fost dragoste la prima vedere. Primul impact vizual a fost copleșitor la intrarea dinspre Edirne în această metropolă. Clădiri impresionante de birouri și blocuri de

locuințe cu zeci de etaje construite într-un stil arhitectonic modernist însoțeau de o parte și de alta kilometri întregi de autostradă până la intrarea în centrul orașului.

Cele patru nopți de cazare au fost la un hotel de 4 stele, bine ales de agenția de turism Christian Tour, poziționat foarte aproape de linia de tramvai T1 (linia albastră, stația „Aksaray”), „ajutorul” nostru de nădejde pentru vizitarea obiectivelor pe care le aveam în program.

Fie că am vizitat zona Sultanahmet cu ale sale monumente marcante: Hagia Sophia, Moscheea Albastră, Hipodromul, Palatul Topkapî, fie că am poposit pentru câteva ore în impresionantul Palat Dolmabahçe sau am admirat frumusețea orasului Istanbul de pe ambele maluri ale Bosforului de la bordul unui vas de croazieră, atât pe înserat, cât și ziua, fie că am pătruns în lumea aromelor și a dulciurilor tradiționale în Bazarul egiptean de mirodenii, Istanbulul mi-a oferit acel „ceva” care mă face să îmi doresc să revin și să îi descopăr și celelalte frumuseți!

Hagia Sophia, una dintre cele mai impresionante moschei din întreaga lume, domină orizontul cu zidurile sale roșii și minaretele. Construită între anii 532-537 de Împăratul Iustinian peste ruinele unei bazilici sfințite de Constantin cel Mare în anul 360, lăcașul reprezintă apogeul artei bizantine. După ce turcii au cucerit orașul în 1453, Hagia Sophia a fost transformată în moschee. Clădirea a fost clasificată ca muzeu din 1934, după o declarație a lui Mustafa Kemal Atatürk, primul președinte turc și fondator al Republicii Turcia. Anul acesta, printr-un decret al președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, Hagia Sophia a revenit la statutul său inițial de moschee. Cea mai impresionantă parte a edificiului vechi de peste 15 secole este cupola înaltă de 55 de metri.

Moscheea Albastră, simbol al orașului, dar și al Turciei, este celebră datorită celor şase minarete (turnuri) și celor 20.000 de plăci de ceramică predominant albastră. A fost construită între anii 1609 şi 1616, la cererea sultanului Ahmet I. Legenda spune că acesta i-a cerut arhitectului Mehmet Aga să construiască o moschee cu minarete din aur (altîn – în limba turcă), însă arhitectul a înţeles că trebuie să facă şase (altî) minarete, egalându-le pe cele şase de la Mecca. Lumea islamică s-a revoltat împotriva sultanului, iar la Mecca s-a mai ridicat un minaret. Interiorul este alcătuit din cupole susţinute de patru piloni, numite „picioare de elefant”, având diametrul de cinci metri fiecare. Toţi cei care intră în moschee trebuie să se descalţe, iar femeile trebuie să-şi acopere părul şi picioarele. La intrare există șaluri de împrumutat pentru cei care nu sunt îmbrăcați corespunzator. În prezent Moscheea Albastră se află într-un vast program de renovare, astfel încât nu am putut vizita decât o mică parte.

Hipodromul, situat lângă Moscheea Albastră, a fost în vechime o arenă publică, construită de împărații bizantini pentru a se distra și a distra poporul. În mijlocul Hipodromului se înalță semeț Obeliscul egiptean, înalt de 19 metri, așezat pe patru piedestale din bronz împodobite cu reliefuri.

Palatul Topkapî, cel mai mare si mai vechi palat din lume, exemplu clasic de arhitectură turcă, ne-a oferit o priveliște încântătoare asupra Cornului de Aur, a Strâmtorii Bosfor și a Mării Marmara. În anul 1924 a fost transformat în muzeu la cererea lui Mustafa Kemal Atatürk. Construit pe o suprafață de 7 hectare, impresionează și prin curțile care se deschid prin porți monumentale. Am aflat că palatul a fost modificat si dezvoltat de fiecare sultan, iar când sultanii s-au mutat în Palatul Dolmabahçe, Topkapî a fost lăsat în paragină, fiind restaurat 50 de ani mai târziu. Majoritatea obiectelor expuse astazi in palat sunt capodopere unice.

Palatul Dolmabahçe, situat tot pe partea europeană a Bosforului, a fost principalul centru administrativ al Imperiului Otoman din 1853 până în 1922. Palatul a fost primul din Istanbul construit în stil european din ordinul sultanului Abdul Mejide I, la un cost de 5 milioane de lire sterline de aur turcesc, echivalentul a 35 de tone de aur. (14 tone au fost folosite pentru a împodobi tavanele palatului). Cel mai mare candelabru de cristal din Boemia, cântărind 4,5 tone și compus din 750 de piese, decorează sala centrală. Dolmabahçe se mândrește de altfel cu cea mai mare colecție de candelabre din cristal boem și Baccarat din lume. Mustafa Kemal Ataturk fondator și prim președinte al Republicii Turcia, și-a petrecut ultimele zile în acest Palat. A murit la 9:05 a.m. pe 10 noiembrie 1938, într-o cameră care face acum parte din muzeu, iar ceasul a rămas până în prezent fixat la această oră pentru a marca trecerea în neființă a acestuia.

“Aventura” în Istanbul nu se putea încheia fără o vizită la Bazarul Egiptean, un adevărat „paradis” al mirodeniilor și bunătăților orientale de tot felul care ne-au ademenit simțurile și ne-au pus portofelele la grea încercare: ceaiuri de fructe, de iasomie, trandafir sau chiar din flori de rodie, dulciuri tradiționale (rahat turcesc în toate aromele și culorile, baclava), fructe uscate, miere, cafea turcească, diverse condimente folosite în preparatele lor tradiționale (sos de rodie, chimen negru, șofran turcesc dar și iranian – cel mai bun, dar și cel mai scump), produse cosmetice fabricate din ulei de măsline ori din lapte de capră sau măgăriță.