Pentru mine, Barcelona inseamna culoare

 

de Gabriela Marginean

Ma bucur ca am ales sa vizitam Barcelona, intr-o perioada in care, in tara, totul era gri si parca nu se mai zarea luminita de la capatul tunelului. A fost exact ce aveam nevoie, o gura de aer proaspat, multa culoare si zambete care ne intampinau peste tot. Obisnuiesc sa asociez fiecarui oras pe care il vizitez un singur cuvant, care cred ca l-ar descrie cel mai bine. Pentru Barcelona a fost simplu: culoare. Se simte peste tot, influenta lui Gaudi, magazinele de pe Ramblas, parcurile, stradutele mici si vechi, impresionanta SagradaFamilia.

Am stat putine zile si nu vizitasem niciodata Barcelona, asa incat am profitat maxim de timpul avut la dispozitie. Nu vreti sa stiti cati pasi am facut....Eu chiar cred ca doar asa poti cunoaste cu adevarat un oras, mergand pe stradutele lui si descoperindu-le.

Ne-am cazat in centru, pe Ramblas, sa fim pozitionati strategic si sa nu pierdem timp cu trenuri, metrouri etc. In fata noastra era celebra Boqueria. Asa ne incepeam diminetile, cu o vizita acolo de unde alegeam bunatati pentru micul dejun. Ne placea forfota de acolo si culoarea, atatea culoare. Jamboane, fructe, legume, zarzavaturi, plante....parca toata Barcelona era prinsa intr-un buchet de arome.

Am luat autobzul turistic, si-au dorit fetele, am mers cu ele, sarbatoream 20 de ani de casnicie, iar ele erau cel mai frumos cadoul al nostru. A fost placut, la 22 de grade, cu soarele si vantul batand usor, am bifat toate obiectivele importante, urmand apoi sa ne oprim pe rand la fiecare.

Sagrada Familia nu are nevoie de nicio prezentare, e obiectivul cel mai cunoscut si vizitat din Barcelona. Senzatia traita? Ca suntem mici si neinsemnati...o parte infima dintr-un Univers nemarginit.

Ne-a impresionat Parcul Guell si desi am ramas fara baterie, deci fara poze, imaginile sunt acolo, in sufletul nostru. Panorama asupra Barcelonei, verdele acela, bancutele pe care ne asezam noi si gandurile noastre. Tare bine a fost, parca uneori, fara telefon vezi mai bine ce e in jur.

Fiind cu fetele nu am ratat Acquarium. Atat de mult ne-a placut. Era asa de real si tangibil....totul. Ne bucuram mereu ca niste copii de gradinile zoologice si Aquarium. Nu stiu cand am facut turul complet, am avut senzatia ca a durat cateva secunde.

Apoi plimbarea in port si Barceloneta. Pe sufletul meu. Port Vell era mangaiat de razele calde ale soarelui, cineva canta la chitara o piesa spaniola. Era cald si bine, iar in perioada asta a anului puteai respira. Afara, nu se poarta masca. Spania e in zona verde. Am luat masa acolo, tapas de toate felurile si pentru toate gusturile. Am vorbit mult, noi ca familie si ne-am ascultat mult. Cred ca asta a fost cel mai mare castig al calatoriei.

Despre mare si Barceloneta ce sa spun? Raman mereu fara cuvinte in fata marii, spune ea prea multe. Mi-a placut linistea de sfarsit octombrie la malul marii, fara prea multi turisti, doar cu soare bland si valuri care se spargeau zgomotos pe mal. M-am incarcat cu energie si stare de bine cat sa imi ajunga pentru inca un val. Nu de-al marii, ci dintr-asta urat pe care il traversam noi acum.

Totusi, cred ca cel mai mult mi-au placut plimbarile fara tinta, in parcuri, pe strazi, descoperind oamenii si Barcelona, opririle la terase pentru o cafea cortado, paella sau crema catalana. Mi-a placut sa vad cum copiii invatau afara, in natura si i-am invidiat in gand pentru soare, mare si verdele acela.

Asa voi pastra mereu in suflet Barcelona, ca o zi de toamna calda, cu soare bland, zambete generoase si infinita culoare. Iar imaginile surprinse cred ca fac mai mult decat o mie de cuvinte...

Stanceni Neagra - o oaza de liniste si pace!

de Cristina Roman

Situată în zona Defileului Deda - Toplița, pe drumul ce leagă Tg.Mureșul de Toplița, micuța localitate Stânceni Neagra este locul ideal pentru o persoană care vrea să se rupă, fie și pentru două zile, de nebunia cotidiană. Peisajul este de-a dreptul spectaculos. Munții vulcanici Călimani și Gurghiu se înalță semeți , lăsând la iveală fie câte un perete stâncos, fie câte un versant împădurit. Râul Mureș este aici în "elementul lui", curge vesel, cântându-și cântecul de bucurie. Bâzâitul gaterului, care se aude în zori, te duce cu gândul la albinele care zboară vara printre florile răspândite pe covorul de un verde intens al ierbii. Aerul tare îți umple plămânii și îți vine să chiui de fericire, fără a avea vreun motiv anume.

Oamenii din sat par să te știe de-o viață, dându-ți binețe când te întâlnesc, fie că te văd pentru prima dată, fie că ești mai de-a locului. Eu cred că cele mai luminoase stele strălucesc pe cerul de aici. Le vezi atât de aproape încât ești convins că dacă ai întinde mâna, ai putea culege una! Până și somnul de peste noapte are altă intensitate aici, la munte; este mereu odihnitor, profund, ca în anii copilăriei fără griji. Este atâta pace pe cărările umbroase și răcoroase din pădurile de aici. Un singur sfat am să vă dau: fiți cu mare băgare de seamă, nu cumva să tulburați "pauza de zmeură" a lui Moș Martin atunci când veți găsi delicioasele bobițe roșii, dulci-acrișoare și parfumate peste care veți da în cele mai neașteptate locuri!

Sfârşitul conversaţiei

Trasee turistice in muntii Romaniei

de Calin Nicolae Marginean

13. Virful Gărgălău (2.158 m)

14. Virful Clăii (2.117 m)

15. Virful “La cepe” (2.102 m)

16. Virful Omului (2.135 m)

Se ajunge cu masina inainte de Iacobeni, venind dinspre Suceava si mergind spre Vatra Dornei. O luati dvs. la dreapta, pe drumul spre Borsa si mergeti 51,1 km pina ati ajuns in pasul Prislop, INAINTE DE a ajunge la Biserica din Pasul Prislop. Sinteti deja la 1.444 m altitudine, iar pina la Lacul Stiol (1.727 m) aveti o mica diferenta de nivel de < 300 m de urcat pe un drum forestier extrem de usor („drum de mosi” si nu de munte !).

INAINTE DE a ajunge la Biserica din pasul Prislop se face un drum forestier, din sosea la stinga si IN SUS si chiar la inceputul sau sint niste sageti de orientare, pe care scrie ca ati avea de parcurs pina la Lacul Stiol 3h si 30min. Povesti ! E MULT mai... putin ! Urmati marcajul triunghi rosu. Noi am mers MEDIU si am facut 1h 25min (prima dată), iar a II-a oara 1h 15min.

Dupa ce se intra pe drumul forestier din sosea se merge inainte, la 200 m (pe dreapta) este o stina (fireste, ca nu puteau lipsi ciinii si oile de pe un traseu turistic din Romania !) si ar fi bine sa aveti la

O zi la Disneyland Paris

de Ioan Laslo
   Cine nu a visat sa patrunda in "lumea Disney" macar odata? Copii fiind ne-am delectat cu celebrele desene animate, astfel ca, fiecare dintre noi, facem analogie intre momentele placute din copilarie si aceste personaje. De aceea, o vizita in parcul de distractii din Marne-le-Vallee este una placuta indiferent ca mai ai varsta desenelor animate sau nu. 

      Ideal ar fi sa te cazezi in hotelurile din cadrul complexului, deoarece este mult mai practic (esti aproape, pierzi putin timp si ai inclus in pachet si biletul de intrare). Daca insa esti prin Paris, poti lua metroul, schimbi cu trenul suburban si ajungi in Marne-le-Valle, fara ca acest lucru sa fie foarte complicat. Intri in parc la ora 9 si...iesi inainte de inchidere doar, pentru ca

Noua Zeelandă – Peștera cu viermi luminoși, legendele din Rotorua și războinicii Maori

de Cristian Cealera

Se spune că Noua Zeelandă este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ. Ea reușește, într-adevăr, să își farmece vizitatorii cu minunatele  obiective pe care le are. O excursie de neuitat este cea făcută în Insula de Nord cu rezervația Waitomo Glowworms Caves, un complex de peșteri, situate la 137 de kilometri est de orașul Rotorua. În limba maori, Waitomo se traduce prin puțul cu apă (wai – apă, tomo – puț, gaură).

Rezervația din Waitomo este unică în lume: i se mai spune „Peștera cu viermi luminoși” pentru că aici, în grotele semi-inundate se găsesc viermi ai căror larve emit lumină. Turiștii vor face o călătorie de neuitat prin grote, pe râul subteran, admirând jocurile de culori și umbre, oferite de acești viermi. Din Waitomo, traseul continuă spre Rotorua, „inima caldă a țării” și oraș turistic celebru pentru obiectivele sale: lacuri termale, gheizere și vestigii ale culturi indigene.

Rotorua se laudă practic cu un complex de 17 lacuri, unul mai frumos ca celălalt. Parcul termal Te Puia cu al său gheizer Po Hutu, Centrul de artizanat Maori, dansul războinic (haka) al războinicilor sau cina tradițională, toate acestea fac deliciul grupurilor de vizitatori ajunși în Rotorua. Istoria și tradiția băștinașilor sunt cel mai bine păstrate în aceste locuri, unde tribul Te Awara trăiește de mii de ani, într-o adevăreată fortăreață naturală creată de lacuri și munți.

Un astfel de loc are și legende pe măsură. Băștinașii îți vor spune povestea „lacului care fierbe” – Kuirau. Cu sute de ani în urmă acest lac era mult mai rece iar pe fundul său trăia monstrul Taniwha. Într-o noapte, acesta a tras-o în adâncuri și a ucis-o pe frumoasa Kuirau, soția unui prinț al tribului. Zeii l-au pedepsit pe monstru: au făcut ca lacul să fiarbă până ce ucigașul s-a topit.

O altă legendă este cea din insula Mokoia, din mijlocul lacului Rotorua. Aici trăia un războinic tânăr și sărac pe nume Tutanekai, ce știa să cânte foarte frumos. Cânta în fiecare seară iar cântecul său a fost auzit de prințesa Hlnemoa, care trăia pe malul lacului. Frumoasa nobilă a fost fermecată de cântec, a traversat lacul și ajunsă pe insulă s-a îndrăgostit de tânărul sărac, care i-a împărtășit iubirea. Cei doi au rămas și au trăit pe insulă până la adânci bătrâneți.