marți, 7 februarie 2017

O vacanţă aşteptată de ceva timp

de Marius Nistor
       Încep să zâmbesc atunci când mă apuc să scriu.
Şi am mai multe motive care contribuie la această stare, dar în primul rând ascultam o piesă -https://www.youtube.com/watch?v=xQTPy4GgYC8&index=1&list=PLVy6p06ziGSLLwKZ5cWLsX-Qel_m0TQ30 - care mi-a amintit de o seară minunată din concediul petrecut în această vară, o seară din Cap D Agde. Doar că acolo îi ascultam pe unii urmaşi mai puţin cunoscuţi ai celor de la ABBA, iar astăzi pe unii ai celor de la BZN, două formaţii atât de dragi sufletului meu!
      Privind ecranul laptopului pe care se derulau imagini cu oameni dansând într-o piaţă în timpul unui miniconcert, am retrăit o seară asemănătoare din iunie şi am fost cuprins de nostalgie, nostalgie care a declanşat impulsul de a aşterne rândurile care urmează, rânduri ce demult aşteaptă a fi trimise spre citire celor interesaţi de o aventură turistică în Franţa.
Un alt motiv care îmi înseninează aceste clipe îl reprezintă amintirea naşterii ideii de a concepe un astfel de vacanţă şi acele momente petrecute cu familiile unor colegi de facultate într-o zi de Crăciun a anului 2013. De acolo a pornit totul, a fost un impuls de moment – să vizităm o colegă de-a noastră stabilită în Franţa. Numai că după 2 ani de planificări şi aşteptări a concordanţelor dintre proiectele de concedii ale familiilor noastre, am hotărât să merg doar eu cu

Coasta de Azur : Villefranche–sur-Mer

de Nuti Iancu
        Orasul vechi,portul cu barcute ,casele colorate, cele mai spectaculoase peisaje naturale de pe Riviera Franceza , le-am descoperit intr-o mica localitate din departamentul Alpilor Maritimi ,apartinand Provence-Alpes-Côte d'Azur,asezata intr-un peisaj mirific al celui mai adanc golf din Marea Mediterana, acolo unde pot ancora fara probleme nave foarte mari : golful Villefranche. Poate ca v-ati si dat seama,este vorba despre localitatea Villefranche–sur-Mer , asezata nu departe de Nisa(5 km) si Monte Carlo (12 km).Drumul de coasta e superb ,plimbarea iti da o incarcatura pozitiva ... la superlativ ! Calatorule , daca treci prinVillefranche –sur-Mer ,nu ocoli Citadela Saint-Elme ,ridicata in secolul al XVI –lea de Ducele de Savoie ,o data cu forturile –satelit Mont-Alban si Saint –Hospice.Citadela a traversat epoca noastra si a fost denumita Capelle deSt.Pierre ,decorata de frescele lui Jean Cocteau.Tot atunci s-a facut si prima amenajare a Portului Darse (unde stationau galerele),ridicat la rangul de „port regal ” in 1713. Rada portului este celebra prin frumusetea sa .Are o lungime de 2 km si latimea de 1 km.Pitorescul si incantatorul mic port de pescari a conservat prin inscriptii amintirea lui Charles –Quint si al Papei Paul III in 1538. Pe „ Rue Obscure ” ( o strada asezata foarte curios !) te intorci in secolul al XIV-lea ,in magia medievala ,si nu de putine ori a fost locul ideal de desfasurare al

vineri, 3 februarie 2017

Mănăstirea rupestră de la Basarabovo

de Cristian Cezar Han
          Giurgiu-Russe-Basarabovo: era prima ieşire din țară şi eram nerăbdător. Am vorbit cu nişte prieteni să mergem cu două maşini la Mănăstirea Sf. Dumitru, cu plecarea din Alexandria.


   Între timp oprim în Brânceni (o comună de lângă Alexandria) să vină şi cealaltă maşină. Oamenii aceia au mai fost în Bulgaria, la acea mânăstire.
   Inițial aveam alte planuri. Ne gândeam să mergem undeva în zonă. De altfel şi Russe este la o aruncătură de băț atât de Bucureşti, cât şi de Alexandria. Ca să nu mai zic că oraşul este despărțit doar de vamă de Giurgiu. Astfel am zis să mergem la Mănăstirea Basarabovo, că tot era Sf. Dumitru pe 26 octombrie.
   Bun, ajungem la Giurgiu. Aglomerație nu prea mare, dar ne opreşte maşina din față. Unul dintre prieteni era minor şi nu avea procură de la părinții plecați în străinătate.
   Bafta noastră a fost că bunica băiatului se afla în maşină cu noi. Panicată, merge la vameşul român şi îi explică situația. Bine cu bunica, altfel eram nevoiți să ne întoarcem. De obicei, prima ieşire trebuie să conțină câteva aventuri. Dar mai sunt, asta nu e tot!
   Intrăm în Russe, ne învârtim puțin prin el, indicatoare yok, erau doar câteva scrise în bulgară, iar singura soluție era să întrebăm pe cineva din zonă. Am oprit la o

AVENTURI PE LACUL TITICACA – Insulele plutitoare UROS si insula de piatra TAQUILE

de Butterfly
      Dimineata devreme ne pregatim pentru ceea ce avea sa fie una dintre cele mai interesante experiente peruane, plimbarea pe TITICACA, lacul navigabil aflat la cea mai mare altitudine si vizita la insulele plutitoare UROS si insula de piatra TAQUILE. Suntem imbarcati in autocar si traversam orasul Puno, locul unde am inoptat, pentru a ajunge in port. In port suntem imbarcati intr-o barca ce are si un soi de terasa superioara si vajjjjjjj, o luam din loc peste lacul cel verde. Este o zi insorita iar culorile din jurul nostru, accentuate si de altitudinea mare la care ne aflam (3812 m), ne orbesc cu stralucirea lor. Lacul este calm iar culoarea lui verde contrasteaza cu albastrul puternic al cerului. Admiram privelistea de pe puntea superioara a barcii noastre pret de vreo 20 de minute pana cand intram in zona de control a insularilor de pe Uros. Acestia si-au construit 2 puncte de control de unde supravegheaza orice miscare catre insulele lor.

Dupa ce lasam in urma cele doua
Afla contiuarea cu un click aici !

joi, 2 februarie 2017

De ce eu călătoresc fără bani ?

de Oleg Babara
     Eu nu ştiu unde voi fi mâine , unde voi dormi , ce voi mânca , cu cine mă voi întâlni .
De un lucru sunt ferm convins că, totul va fi bine şi voi avea de toate,altfel nici nu poate fi .
Şi aşa şi este .
Despre frică: n-am de cine să mă tem ,doar de mine.
Universul face totul pentru noi, doar e nevoie să fim deschişi şi să ştim exact ce dorim.
În situaţiile extreme se poate de învăţat ceva bun .Ieşire este , numai dacă o căutăm.
Sunt în Suedia a 27-a ţară înscrisă în "Cartea vieţii mele" şi deja 280 de zile hoinăresc prin lumea mea ,şi nu mai ştiu exact prin câte oraşe am călcat ori câţi km. , am parcurs.
Poate pare straniu pentru unii ,dar mă simt mereu ca acasă .N-are importanţă ţara,poporul,limba ,religia ş.a.
Pentru că peste tot oamenii mă primesc în casele lor ,în maşinile lor ,în companiile lor ,în familiile lor de parcă ne ştim de o viaţă.

Primele două luni chiar îmi făceam griji,planuri,rute pentru ziua de mâine după cum arată practica asta este pierdere de timp.
Pentru că mă uitam în urmă şi vedeam că totul e bine , pentru ce să mi fac griji ? Asta doar mă va încurca .
Şi aici am trecut la alt nivel .
M-am adresat Universului : "Dă-mi indicii şi eu doar o să le urmez " ceea ce fac şi până în ziua de azi.
Am dormit la diferiţi oameni : bogaţi ,săraci,tineri ,bătrâni,musulmani, creştini.
Care m-au primit ca un membru al familiei lor .
În Georgia, Omar din a doua zi mi-a spus : 
Asta e casa ta şi Sinan (feciorul) e fratele tău .
În Baku ,Mihai mi- a spus : Casa mea e casa ta.
Am dormit în diferite instituţii publice : grădiniţe ,şcoli ,cămine.
Diferite organizaţii din Europa,care ajută oamenii cu cazare si mâncare.
Am dormit în cort în locuri super frumoase ,pe care nu le-aş schimba pe nici un hotel.
Mereu am mâncat bine şi diferite bucate traditionale oferite de