Pagina de jurnal. Purcari

de Raluca Sofian

(…) Știi, pentru mine nu mai e de mult un anonim. Cred ca era scris undeva in seve, sau stele?, sa ne întâlnim. A fost empatie la prima degustare, când, îl bănuiesc de-a fi pus ce-avea mai bun la bătaie, imediat după decantare. Mi-a parut elegant, usor misterios, lipsit de infatuare. Mi-a propus varianta-i rară. Si neagra :)) Nu mi-a rămas decât sa-l trăiesc, simt si înțeleg ca atare. De atunci intalnirile ne sunt oricum, dar nu întâmplătoare. Adeseori provocate, întotdeauna provocatoare. Au șarmul intransigent al interceptărilor de Stare. Deci coloratura și vivantă justificare.

Când ai parte de o astfel de întâlnire revelarea originilor (re)sursei admirate face parte din procesul de tatonare. Vizita la crama era așadar pe lista-mi scurta de dorințe (circumspect ordonate dar avizate) de vreun an și jumătate. Mi-o doream intr-atât incat, in noaptea dintre ani, printre alte bancnote, răvașe si alte mișmașuri-simbol de augure întâmplări acceleratoare- am infiltrat in poșeta-mi festivă si un dop. Simplu, de pluta dar cu propria-i istorie… muta. (Nu oarecare, o spun in apărare- mi :))

Sigur ca se putea fructifica o fuga la Chateau între doua etape de călătorii planificate. Dar am zis ca merita o escala ca la carte. Vinăria care a livrat casei regale britanice, prima gospodărie viticola inaugurata de tarul Nicolae (1827 de pe antet e tocmai anul asta predilect) ravisanta și pentru francezi derutanta surpriza a degustării “oarbe” de la Paris, impunea o punere in scena și nu o simpla înscenare.

Și a fost! Un spectacol cu toate zarurile aruncate cu rost. Drumul pana acolo presărat cu nuci, troițe cu tabla decupată și case izolate in mijloc de podgorii e un fir narativ in sine. Cu cât mai mult din el parcurgi cu atat te simți admis in distribuție si încep sa-ti pice oarece fise. Prinzi o idee despre ce se intampla in culise.

Silueta chaletului profilata pe cerul nocturn e o apariție impetuoasa. In timp ce, dacă te abați pe afara, silueta ta proiectata pe ziduri in lumina reflectata e invitata intr-un supradimensionat joc al umbrelor, de îndată. Te încearcă un fior dramatic temperat care promite un plot pe măsura. In semiîntuneric podgoriile par șiruri infinite de spectatori. Și ce e fascinant e detaliul matinal. Senzația e duala. Spectacolul se muta in zori. O cafea savurata in turn iti asigura o perspectiva panoramică perfect circulara transformând subtil stabilimentul in loja ta personală. Livezile, rândurile perfect aliniate de vita de vie, chioșcurile lacustre, pontonul boem, podul suspendat între ramurile - brațe ale trunchiului înfipt intr-o fosta albie, fără mal sau linia decorsetata a orizontului, transcend starea de personaje emblematice, ascunse sub măști statice.

Si, vine rândul efectelor speciale! Vântul, cu veleități concrete de crivăț mi-a parut a fi dintre cele mai temperamentale. Mi-a picat bine precum o dedicatie specială! Suierul vântului simtit (gratie vibratiilor și tâmplăriei autentice de lemn) din turn iti fura gândurile și le duce, bine prinse de o coama imaginara, intr-un galop nebunesc printr-o Siberie arbitrara. Același șuier al vântului in imediata vecinătate a șemineului capata accente de premoniție fierbinte. Greu de exprimat in cuvinte. Se simte. Te cuprinde! Adauga imaginii idilice o plăcinta cu visine. Plusează cu doua degete de Malbec ( sec și masculin s-ar zice dar eu cred ca ascunde o madam Chanel-o ea, autosuficienta, sub acoperire).

De departe însă, la Chateau Purcari degustările îți aduc cea mai virtuoasă trăire. Si-i mulțumesc Iuliei ca a intermediat-o și nu revendicat-o asa cum mi s-a întâmplat prin vinarii al căror nume nu le voi spune și a căror faima e departe de a apune.

O degustare la Purcari dacă ai un Merlin, pardon!, o Iulie doar a ta, e un carusel din care nu vrei sa cobori chit c-ai amețit de la prima runda de Sauvignon Blanc. Călătorești vizionar și nu buimac printre miresme și note și tente. De la citrice, pere sau fructe de padure, la vanilie, puțin pelin si ciocolata. De la papilo senzații vegetale la subtilități florale sau amprente lemnoase. Te lasi furat de buchet, de texturi onctuoase, străvezii sau sprintare, de culoare, de (vezi Negru de Purcari!) mizantropii imaginare. Atingi ceruri cu bolta palatină, te entuziasmezi, uneori doar mimezi și te întorci la sufletul de tina. Iar la final licorile te conjura și tu juri ca poți sa judeci just un …postgust. Si e de-ajuns!

Atmosfera de Sarbatoare si nu prea, la Iasi

de Lenuta Andries

Oficialitățile Iasului ne oferă un cadru frumos in zona centrala a orasului si pe bulevardele mari ale acestuia, dar prezenta oamenilor este mult redusă in timpul zilelor de lucru. La sfarsit de saptamana este, ce e drept, mai multa agitație.  Ceea ce  m-a întristat pe mine foarte tare este apatia celor din căsuțele cu fel de fel de bunătăți, a celor care vand produdele traditionale . Mi s-a spăus ca se vine foarte  putin si toate micile baruri care faceau atmosfera de altadata sunt închise acum. Este o atmosfera de Sarbatoare si nu prea si la Iasi, ca de altfel in intreaga tara. Anul 2020 va ramane probabil in amintirea noastra ca unul al lipsei de bucurie. Raman doar luminitele superbe, care ar trebui sa ne mai invioreze putin.

Minunile goticului moldovenesc

de Claudiu Padurean
Bisericile pictate din Moldova reprezintă o sinteză unică între arhitectura bizantină, cea gotică și elementele arhitecturii tradiționale moldovenești. Sinteza culturală este rezultatul statutului de frontieră a Moldovei în timpul domnitorilor Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Acest stat românesc era locul unde civilizația bizantină, născută sub soarele cald care mângâie apele Mării de Marmara își întinde ultimele sale prelungiri nordice. Și, totodată, Moldova era frontiera de est a influențelor catolice originare din Roma, filtrate de civilizația regatelor polonez și maghiar.
Aceste influențe au fost suprapuse unui fond autohton plin de vigoare. Stilul moldovenesc și-a cristalizat expresia sa arhitecturală în timpul voievodului Ștefan cel Mare, iar în timpul voievodului Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare, a fost definitivată expresia picturală a acestui stil unic. Petru Rareș a cheltuit o adevărată avere pentru a picta în interior și în exterior bisericile. În total, în Moldova, există 17 biserici pictate și în exterior, iar opt dintre acestea au fost incluse în patrimoniul UNESCO. Din punct de vedere al 

Citeste mai multe aici!

Voronețul – Capela Sixtină a Estului

de Claudiu Padurean
Una dintre mănăstirile din Moldova este atât de frumoasă încât a fost comparată de specialiștii în istoria artei cu Capela Sixtină. Este vorba de mănăstirea Voroneț, ridicată de voievodul Ștefan cel Mare, sfânt al Bisericii Ortodoxe, la rugămintea unui alt sfânt ortodox, Daniil Sihastrul, sfătuitorul domnitorului, potrivit UNESCOinRomania.ro.
Inima Voronețului este reprezentată de o biserică de dimensiuni relativ modeste, cu hramul Sfântului Gheorghe, care a fost ridicată în anul 1488, în doar trei luni și trei săptămâni, un adevărat record pentru acea vreme. Voronețul a fost mănăstire de călugări în perioada 1488 – 1785, când așezământul monahal a fost desființat, iar biserica a fost preluată de parohia locală. În anul 1991, viața monahală a fost reluată, sub forma unei mănăstiri de călugărițe.

 erica Voroneț a fost construită după un plan bizantin trilobat, cu o boltă moldovenească peste naos și cu elemente gotice. Interiorul bisericii este

Citeste mai mult aici!

Aventuri din lumea intreaga

Mănăstirea Moldovița, cea mai frumoasă ctitorie a lui Petru Rareș

de Claudiu Padurean
Una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Europa este rodul cooperării meșterilor din Moldova și din Transilvania, din perioada principelui Petru Rareș, voievodul Moldovei, care deținea feude importante și în Transilvania. Mănăstirea Moldovița este una dintre cele mai sunlime expresii ale goticului moldovenesc. În zona Moldovița, un prim lăcaș de cult a fost ridicat pe vremea voievodului Alexandru cel Bun, în primii ani ai secolului al XV-lea. Însă acest lăcaș de cult a fost distrus, iar în anul 1532, voievodul Petru Rareș a decis să înceapă ridicarea unei noi mănăstiri, cu hramul Buna Vestire.
Mănăstirea îmbină elemente gotice și bizantine, iar la ridicarea ei au participat meșteri pietrari din Transilvania, probabil din Bistrița. Biserica are un plan tilobat, în formă de cruce bizantină. Ea dispune de un pridvor deschis, apoi urmează pronaosul, deasupra căruia se înalță o calotă susținută de opt arcuri întretăiate. Încăperea este iluminată de patru ferestre. Urmează camera mortuară, unde se află mormintele unor persoanlități, precum episcopul Efrem al Rădăuților, iar deasupra camerei mormintelor se află o încăpere secretă, tainița. Apoi, vizitatorii intră în naos, deasupra căruia se înalță o turlă, cu formă circulară pe interior și octogonală pe exterior, iar la final urmează încăperea altarului, despărțită de naos cu un iconostas bogat ornamentat. Biserica a fost pictată în anul 1537, de către cel mai

Afla mai multe aici!