Pantheon-ul din Paris: “Pentru marii oameni patria recunoscătoare”

 de Livia Mihaela Manzatu

Motto:

„Timpul este un tovarăș care merge cu noi într-o călătorie. El ne reamintește să ne bucurăm de fiecare clipă, întrucât aceasta nu se va mai întoarce vreodată. Ce lăsăm în urma noastră nu este la fel de important ca felul cum ne trăim clipa.„

(Jean Luc Picard)

    “Paris Magique”…cel mai potrivit nume dat de agenția de turism organizatoare acestui circuit de vis la care am participat în anul pandemic 2020.

    Iată-ne în ultima zi, cu bagajele pregătite și cu sufletele pline de amintiri, urmând ca seara să ne îmbarcăm în avion cu destinația “acasă”. Cu părere de rău pentru timpul prea scurt pe care l-am avut la dispoziție, am ales ca orele rămase până la decolare să le fructificăm vizitării mai multor obiective, printre care și Pantheon-ul. Situat în

inima Cartierului Latin, arondismentul 5, Pantheon-ul ni s-a înfățișat în toată splendoarea. 

    Istoria edificiului pornește de pe vremea Regelui Ludovic al XV-lea care a dorit să se construiască o biserică mare în onoarea Sfintei Genoveva (Sainte-Geneviève), patroana spirituală a Parisului. Pentru acest scop a fost angajat în 1758 Jacques-Germain Soufflot, un arhitect important al acelor vremuri, școlit la Academia Franceză din Roma. Ambiționat de dorința de a construi un edificiu care să depășească  bazilicile  Sf. Petru din Roma și Sf. Paul din Londra, a reușit să creeze o capodoperă arhitecturală într-un stil care mai târziu a fost numit neoclasic, ignorând stilurile barocului târziu și rococo ale contemporanilor săi și modelând o fațadă asemănătoare cu cea a Pantheon-ului din Roma. Construcția a fost proiectată într-un plan de cruce greacă, având 110 metri lungime și 85 de metri lățime, cu un portic masiv de coloane corintene, surmontat de un dom mic, care ajunge la o înălțime de 83 de metri. Cupola are trei cochilii suprapuse, similare catedralei Sf. Paul din Londra. La moartea arhitectului în 1780, la vârsta de 67 de ani, construcția se afla într-un stadiu avansat al lucrărilor, fiind finalizată 10 ani mai târziu sub conducerea arhitecților Maximilien Brebion și Jean-Baptiste Rondelet, ultimul fiind elevul lui Soufflot. 

    În plină Revoluție Franceză, Adunarea Constitutivă a decis prin decretul din 4 aprilie 1791 să transforme biserica într-un mausoleu pentru a găzdui rămășițele marilor oameni ai Franței, clădirea fiind adaptată de arhitectul Quatremère de Quincy. Vasta criptă acoperă întreaga suprafață a clădirii, printre cei îngropați în necropola sa se numără: Alexandre Dumas, Antoine de Saint-Exupery, Andre Malraux, Emile Zola, Jean-Jacques Rousseau, Louis Braille, Marie Curie, Pierre Curie, Victor Hugo, Voltaire.  Însuși arhitectul Soufflot este îngropat în acest loc. În 1806, clădirea a fost transformată din nou în biserică, dar, când Franța a fost din nou declarată republică, s-a decis că va rămâne Pantheon-ul de astăzi. 

       Interiorul edificiului ne-a lăsat profund impresionați: peste tot coloane corintene și marmură. Arta din interiorul Pantheon-ului reflectă istoria clădirii, atât ca biserică catolică, cât și ca templu din timpul istoriei furtunoase a Franței de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și secolul al XIX-lea. Cea mai mare parte a picturilor sunt de natură religioasă, omagiind marii sfinți ai Franței. Sculpturile înfățișează teme legate de Revoluție, cea mai impozantă dintre ele aflându-se pe locul vechiului altar. Se numește “La Convention Nationale” și este creația lui Francois-Léon Sicard. O înfățișează pe Marianne, simbolul Franței, flancată în stânga de soldați, iar în dreapta sa de deputați care depun jurământul, cu brațele ridicate spre Constituție.  "Să trăiești liber sau să mori" sunt cuvintele de pe soclul statuii.  Această Convenție Națională a ordonat execuțiile lui Ludovic al XVI-lea și ale soției sale Marie Antoinette în 1793. Sub cupola centrală este suspendat Pendulul lui Léon Foucault, fizicianul care a demonstrat în mod faimos rotația Pământului în jurul propriei axe. 

    La final, așa cum v-am obișnuit, vă invit cu căldură să vizionați filmulețul care sper să redea cât mai fidel atmosfera și frumusețea din interiorul Pantheon-ului: