de Mircea Poeana
La Cafe Central nu te duci neaparat sa bei o cafea. Poti intra doar ca sa stai fata in fata cu posacul Franz Joseph si cu Sissi cea diafana, zugraviti cu maiestrie sub lumina mierie a candelabrelor. De fapt, a cere o cafea in locul acesta e mai mult decat arta. Trebuie sa deslusesti aromele si culorile si savoarea magica a fiecarei licori.Te poti delecta cu un Schwarzer, eventual Grosser, daca nu te-ai trezit bine, poti petrece vreo doua ore in fata unui Grosser Brauner, daca timpul are rabdare sau iti poti rasfata papilele cu licoarea preferata a Mariei Theresa, care uneori contine mai mult lichior de caise decat cafea...
Cafe Central este o institutie a bunului gust, unde ca sa vii trebuie sa te imbraci frumos pentru ca si asta e rostul unei cafele - stai la masa ca sa fii vazut si ca sa vezi... Uite, de pilda, acolo, la masa aceea ascunsa de o coloana de marmora sade domnul Freud, cu pipa in coltul gurii si pleoapele intredeschise ca intr-un vis inca netalmacit. Sau doar il asculta cu mare atentie pe tanarul Musil si se intreaba in gand cum poate exista pe lume un om fara insusiri? Strefan Zweig soarbe grabit dintr-un Kapuziner pentru ca mai are cateva retusuri de facut la portetul Mariei Stuart. La masa aceea rotunda, plina de strudele si de croissante, vorbesc zgomotos si gesticuleaza teatral Adolf Hitler, Trotsky si Josip Broz Tito. Agasanti oameni... Domnul acela timid, cu barba matasoasa si mustata in furculita, nu-i scapa din priviri, in timp ce mai schiteaza cateva idei la al sau Der Judenstaat.
- Buna dimineata, Herr Herzl!... Nu m-a auzit, e prea ocupat. Asa ca ies tiptil in Herrengasse si ma fac nevazut in multime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu