In Bora Bora cu submarinul

de Paul Drosu

      Acesta cred ca este unicul submarin turistic din Polinezia Franceza si se gaseste, cum spuneam, in minunata laguna din Bora Bora. Este foarte micut, doar de 4 locuri + pilotul, dar mult mai prietenos si interesant (si mai claustrofob, pentru unii) decat alte submarine turistice din lume. Noua ne-a placut la nebunie. <3 Este complet autonom si poate cobori pana la 50-60 de metri, teoretic. In laguna, insa, adancimea apei este de 30-35 de metri. Inainte de a ne scufunda, pilotul ne-a aratat si ne-a explicat (si s-a asigurat ca am si inteles) ce manete trebuie sa tragem si cum anume, pentru a ne putea ridica la suprafata, in cazul in care lui i s-ar face rau in timp ce suntem scufundati. 

Si pe ce alta melodie ar putea fi vazuta aceasta fotografie, decat celebra melodie a lui Beatles, cu acelasi nume – Yellow Submarine: :)https://www.youtube.com/watch?v=krIus0i9xn8

Buna dimineata din Tahiti!

de Paul Drosu

      Buna dimineata! Cu un "cucuriguuu" din Tahiti! :D Un cocos pe sub minunatele flori de bouganvillia (cele roz-mov din stanga) si florile de frangipan (cele albe din dreapta). Aceasta este privelistea pe care o vedem (si prin care ne plimbam) in fiecare dimineata, de pe terasa camerei noastre de la hotelul din Papeete (capitala din Tahiti si a intregii Polinezii Franceze), hotel la care poposim tot timpul in Tahiti (cand nu stam pe la diversi prieteni). Cand am venit prima data in Polinezia Franceza, dupa mai multe cautari pe Internet, am ales sa stam la acest hotel si, de atunci, ne-am indragostit de el si tot timpul am stat numai aici...si am stat de ceva ori, caci Tahiti este placa turnanta intre toate insulele polineziene. :) Si avem si de ce: este ceva mai departe de centrul capitalei Papeete (de fapt, un mic si superb orasel), facem vreo 30 de minute pe jos pana in centru, dar pe noi nu ne deranjeaza; hotelul este situat pe malul oceanului, pe una dintre fostele proprietati ale ultimului rege din Tahiti, Pomare V. Datorita acestui lucru, dupa cum vedeti, are o gradina imensa, SUPERBA...zici ca e gradina botanica, bine intretinuta, dupa care vine plaja cu nisip negru si apa oceanului (lagunei de fapt, caci in fata este aparata de o bariera de corali), in care poti sa iti faci gimnastica de dimineata, inotand. :)Restaurantul este si el superb, asezat pe marginea plajei...privelistile la micul dejun sunt...fantastice! Restaurantul este atat de renumit, incat in cele 2 sau 3 zile pe saptamana in care canta formatii live, aici vin locuitori din tot Papeete-le si trebuie sa ai rezervare. Si toata lumea danseaza si se simte minunat. Iar mancarea servita...va spun eu, care sunt un gurmand fara limite (desi nu par... :D ) ca este paradisiaca...v-as da si cateva exemple, dar nu as vrea sa va intristez de dimineata... :D :D :D

Celebritatile si pasiunea lor pentru Polinezia Franceza

de Paul Drosu

        Voi detalia un pic mai mult pasiunea mea pentru Polinezia Franceza, pasiune care, poate unora dintre d-stra, li se pare un pic bizara… ca si, poate, afirmatia mea ca nu exista vreun teritoriu de pe aceasta Planeta mai minunat decat Polinezia Franceza… <3 In acelasi timp, probabil ati remarcat ca eu nu ma prea joc cu cuvintele si afirmatiile… Pe de alta parte, si cei care sunt, poate, mirati si neincrezatori privind pasiunea mea si cuvintele mele despre Polinezia Franceza, au, intr-un fel, dreptate…caci cine sunt eu, sa fiu crezut una-doua… :) Atunci, sa nu mai vorbim de mine ci sa va dau doar cateva nume…nume celebre de oameni de arta, de exploratori, de navigatori, de cantareti… oameni care s-au plimbat si au cunoscut toata Planeta…inainte de a se decide sa se stabileasca in cel mai minunat teritoriu al ei – Polinezia Franceza – si de a-si sfarsi zilele aici. Cateva nume deci: Paul Gauguin – celebrul pictor care ne-a lasat atatea imagini cu frumusetea si senzualitatea tahitiencelor, pictor care a murit in asprul, salbaticul si indepartatul (da, poate fi ceva si mai indepartat decat Tahiti!) arhipelag al Marchizelor; Jacques Brel – celebrul cantaret belgian al anilor '70, mort in Franta si ingropat, la dorinta sa expresa, tot in arhipelagul Marchizelor – un SFANT pentru marchizieni, pe care i-a

Asa arata Raiul? Si este pe Pamant!

de Paul Drosu

       sa arata laguna din interiorul unui atol de corali din arhipelagul Tuamotu din Polinezia Franceza. <3 Fix din mijlocul oceanului Pacific. La orizont se vede un pic de uscat, care este inelul de corali care inconjoara aceasta minunata laguna. Inelul de corali nu are latimea mai mare de cateva zeci de metri, pana la 200-300 de metri. Laguna are adancimi de pana la 30-50m si comunica cu oceanul nemarginit din exteriorul inelului de corali prin unul sau doua canale navigabile (de obicei), dar extrem de inguste si periculoase. De multe ori in laguna patrund si balene cu puii lor. Laguna mai comunica cu oceanul ("open ocean") si prin mii de mici canale, peste suprafata inelului de corali, mici canale care separa zonele mai compacte de uscat de pe suprafata inelului de corali, numite "motu". In fata noastra, suprafata mai alburie a apei lagunei reprezinta o imensa piscina naturala si un "acvariu" urias, de cateva mii de metri patrati, cu adancimea de maxim 10 metri, piscina definita si inconjurata de un zid vertical de corali, ridicat pana aproape de suprafata apei. Doar pentru mine si Madi… :D una dintre multele minuni si bijuterii ascunse ale lumii…

Perlele negre de Tahiti

de Paul Drosu

     Perlele negre de Tahiti sunt cele mai minunate si mai scumpe perle din lume si sunt mult mai frumoase si mai "de efect" decat cele albe. Acest colier, spre nefericirea sotioarei mele, nu ne-am permis decat sa il probam  , caci, desi fata de alte coliere sau bijuterii cu perle negre avea un pret moderat, totusi acel pret era, in Euro, format din 5 cifre, ha, ha..!! Cum spuneam, insa, am putut sa il probam, caci in Polinezia Franceza nu este nimeni stresat ca ar putea fi jefuit sau sa fuga clientul cu colierul de perle negre la gat, fara sa il plateasca, ha, ha… In plus, cum ni s-a mai intamplat prin lume, vorba noastra romaneasca, prin cuvintele slave din ea si, in special, cuvantul "DA", le da multora senzatia ca am fi un fel de… rusi…iar vanzatoarea probabil a crezut acelasi lucru, oferindu-ne imediat colierul pentru a-l proba, in speranta ca "RUSII" cei cu bani il vor si cumpara, ha, ha…ha, ha…. 

Perla neagra a devenit un simbol al Polineziei Franceze si este o parte destul de importanta a economiei acestei tari, alaturi de turism. Perlele negre "se cultiva" pe minunatii si lipsitii de orice poluare atoli din arhipelagul Tuamotu, cea mai mare concentratie de atoli de corali din lume. Perlele negre se formeaza in interiorul unei specii de stridii (scoici, sa ii spunem) specifice Polineziei Franceze. Aceste stridii, Pinctada margaritifera, pot atinge 30 de cm si 5 kg, ceea ce inseamna ca

Cum se mananca in Paradis?

de Paul Drosu

      PARADIS, PARADIS, dar chiar si in Paradis ti se face foame… :D Dupa cum spuneam ieri, prea multe fotografii (inclusiv de ale mele) sunt doar cu peisaje, fara locuitorii unei anumite tari/zone in ele. Si astazi, incerc sa "repar" un pic acest lucru, cu o fotografie din locul pe de Pamant care se apropie CEL MAI MULT de notiunea de PARADIS – Polinezia Franceza. <3<3 <3 Puteti avea totala incredere in aceasta afirmatie a mea. 

In fotografie, cei doi prieteni polinezieni ai nostri tocmai se ocupa de pregatirea "gratarului" in salbaticie, fara fasoane, fara mese, scaune, furculite, cutite, farfurii…si fara nici un om pe zeci de km2 in jurul nostru! Focul si jarul se fac din "copra" (coaja polivalentelor "nuci de cocos") si din bucatile de crengi si coaja de palmieri gasite pe jos. Pe gratar se prepara in special peste – deliciosul "mahi-mahi", ton, diversi pesti de recif, dar si taro (un rizom ca un fel de cartof), delicioasele banane de Tahiti (Mei'a), specifice insulelor polineziene si care se consuma coapte. Pe gratar au "preparat" chiar si ceva "dulce" – un desert din nuca de cocos proaspat rasa, cu vanilie (vanilie de Tahiti, evident, cea mai rara si mai parfumata vanilie din lume!) si alte cateva ingrediente, in frunza de bananier. "Platoul" pe care se servea pestele era format dintr-o frunza de bananier, iar "farfuriile" ni le-am "construit" singuri, cat timp se facea gratarul, din frunze subtiri si lungi de palmier, pe care le-am impletit, fiecare cum a reusit, mai bine sau mai rau, dupa o tehnica aratata de prietenii nostri polinezieni. Mai trebuie sa va spun cat de

In mijlocul Pacificului – AHE, atolul neatins de timp

de Paul Drosu
     

1. O PLECARE MAHMURĂ DIN TAHITI SPRE AHE

     Papeete, cel mai mare orăşel din Tahiti, şi capitala Polineziei Franceze, în mijlocul oceanului Pacific. Polinezia Franceză…un teritoriu care are o suprafaţă aproape cât a Europei, fiind însă un teritoriu al oceanului, întrucât proporţia de uscat este infimă. Este o duminică de toamnă, deşi anotimpurile, aşa cum le cunoaştem noi, nu au vreo însemnătate în această parte a lumii. Iată-ne, din nou, la cea mai mare distanţă posibilă de România, la vreo 19.000 de km şi 12 fusuri orare, fix în cealaltă parte a globului pământesc, în mijlocul Pacificului şi, totodată, la cea mai mare distanţă posibilă de vreun continent, la care poate fi cineva pe Terra. Când în România este 12 noaptea, aici este 12 ziua (şi invers, evident). Eu si draga mea nevestică, Madi, suntem în apartamentul prietenilor noştri, S. si A-L., din Papeete, o pereche superbă, formată dintr-un tahitiano-chinezo-francez şi o franţuzoaică get-beget. Ne sculăm destul de greu în această dimineaţă, pentru că ieri a fost o zi plină: am sărbătorit ziua de naştere a dragei noastre A-L., în stil tahitian, pe o platformă plutitoare, numită “pirogă”, în mijlocul lagunei, cu toţi prietenii şi rudele lor, în costume de baie, cu muzică live, mâncare, băutură, dans, plonjoane în apă printre peşti multicolori…nebunie totală...

Afla mai multe cu un click aici !

Pearl Harbour si localnicii din Polinezia Franceza

de Paul Drosu

    Astazi se comemoreaza 75 de ani de la atacul de la Pearl Harbor...:( , punctul de cotitura al celui de al 2-lea razboi mondial. Urmarile acestui razboi se vad in multe insule din Pacific (mai ales partea de vest a Pacificului). Dar urme se vad chiar si la mare departare de teatrele de razboi...cum ar fi acest tun urias, de 180 mm, din BORA BORA, unul din cele cateva instalate de americani pentru protectia acestei insule...dar din fericire (atat pentru locuitori, cat si pentru mediu) niciodata utilizat. :) Desi in Bora Bora nu s-au dat lupte, totusi aceasta insula a fost o baza extrem de importanta pentru americani, gazduind mii de soldati, crucisatoare, distrugatoare si aprovizionand, in total, aproape 200 de nave.Se poate constata insa teama atroce a americanilor (a lumii libere, in general) daca s-au gandit sa fortifice si insule aflate la mii de km de campurile de lupta din vestul Pacificului... Si un lucru "amuzant" este ca pe atolii indepartati din arhipelagul Tuamotu (apartinand tot Polineziei Franceze), la doar cateva sute de km mai spre est de Bora Bora, au fost locuitori care au aflat de-abia in 1945, dupa sfarsitul razboiului, ca tocmai a fost un razboi mondial!