vineri, 23 octombrie 2020

La Defence, cartierul afacerilor si al arhitecturii ultramoderne din Paris


 de Ioan Laslo

Recunosc faptul ca niciodata nu am fost atras de blocurile zgarie nori si de sticla amestecata cu fierul beton in constructii. Am socotit mereu ca valoare arhitecturala o au cladirile vechi si mereu am fost tentat sa le vizitez pe acestea. Este adevarat ca orice vizita intr-un loc nou te duce iremediabil catre centrul vechi al localitatii, catre catedrala locului, catre palate si eventual muzee gazduite adesea tot in cladiri istorice. De aceea, febletea mea pentru La Defence Paris mi s-a parut nefireasca inca de acum vreo 15 ani, cand am vazut acest cartier prima data. Ceva totusi rezona in mine. Ma facea sa ma simt placut! Era oare avantul tineretii si energia pe care ti-o da o zona agitata si care iti transmite parca ceva? Nu stiu. Cert este ca m-am simtit  intotdeauna excelent pe Esplanade La Defence, printre blocurile turn dedicate spatiilor de birouri, zonelor expozitionale si cele ale artei stradale moderne. 

    Candva obisnuiam sa spun ca nu sunt tentat sa vizitez SUA. Mai si adaugam tamp parca faptul ca nu am intereseaza arhitectura futurista din New York de exemplu. Era poate si frustrarea faptului ca mi-ar fi trebuit viza si ca eram prea mandru sa merg sa o cersesc la Ambasada SUA. Ba poate sa mai fiu si refuzat. Nici pana azi nu am facut acel pas. Cred ca astept desfiintarea vizei, desi daca ma uit la situatia creata cu Canada si la ce s-a intamplat ulterior unor amici carora li s-a adus la cunostiinta in Aeroportul din Amsterdam ca li se refuza patrunderea pe teritoriul acestei tari(fara explicatie, desigur), poate ca e mai bine sa se pastreze viza. Ma rog, consideratii personale😀 Un lucru este insa sigur... eram tanar si vorbeam prostii!

    Daca aveti o zi la Paris in plus, dupa ce ati epuizat obiectivele clasice, nu evitati La Defence. Sau de ce nu, cautati o cazare aici. Sunt numeroase hoteluri si linia principala de metrou va duce rapid in centrul capitalei Frantei. Eu am sa va incerc sa va tentez cu cateva poze, montate asa cum m-am priceput

!



miercuri, 21 octombrie 2020

Cateva obiective care merita vazute la Iasi


Catedrala Metropolitana

      Ideea inaltarii unei biserici monumentale la Iasi ar fi apartinut lui Veniamin Costachi iar actul de nastere al Catedralei Mitropolitane se pare ca este hrisovul domnesc din 8 august 1826. S-a lucrat mai intai intre anii 1833 si 1839, dupa planurile arhitectilor Freywald si Bucher, insa datorita caderii boltii centrale, biserica ramane in ruina pana in anul 1880. Lucrarile au fost intrerupte dupa anul 1842 si din cauza retragerii mitropolitului Veniamin. Timp de 40 de ani biserica a ramas neterminata. Mitropolitul Iosif Naniescu pune a doua piatra de temelie si, cu sprijinul autoritatilor statului, lucrarile se vor incheia in anul 1887. Arhitectul Alexandru Orascu, rectorul Universitatii Bucuresti, va reface proiectul maretei biserici. Astfel el adauga cele patru randuri de pilastri masiv, in interior, realizand o cladire de plan basilical, cu o nava centrala si doua nave laterale mai mici. Totodata pastreaza cele patru turnuri laterale decrosate, renuntand la imensa cupola centrala, aceasta fiind inlocuita de un sistem de patru bolti despartite prin arce transversale. Pictura va fi realizata de maestrul Gheorghe Tattarascu. Sfintirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment national, la ceremonie luand parte si regele Carol I.

Statuia lui Alexandu Ioan Cuza

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași este un monument de bronz realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli și închinat primului domnitor al Principatelor Române Unite, Alexandru Ioan Cuza.Statuia a fost amplasată în piața centrală a orașului Iași, locul unde s-a jucat pentru prima datăHora Unirii.Initiativa ridicarii unui monument in cinstea lui Cuza Voda a apartinut boierului Grigore Ghica, urmas al unei mari familii boieresti.
Statuia este realizata din bronz si are o inaltime de 3, 5 metri. Domnitorul este infatisat in celebra sa uniforma de ofiter si invaluit de mantia princiara.In grupul statuar de la baza soclului sunt reprezentati in marime naturala de catre acelasi sculptor: Mihail Kogalniceanu, Costache Negri, Nicolae Kretzulescu si generalul Ioan Emanuel Florescu.

Grand Hotel Traian

Grand Hotel Traian, denumit anterior Hotelul Traian, este un hotel din municipiul Iași, situat în Piața Unirii . Clădirea a fost construită în 1882 după proiectele inginerului francez Gustave Eiffel (1832-1923). Pe locul în care se află astăzi Hotelul Traian au existat anterior dughenele avocatului Scarlat Pastia , primarul orașului Iași în perioada 1877-1879. Deși magazinele din Piața Unirii și de pe străzile Arcu și Lăpușneanu îi aduceau un profit considerabil, primarul a decis să le demoleze pentru a ridica un teatru național. Proiectul nu a fost realizat însă, iar în locul edificiului cultural a ridicat Hotelul Traian.

marți, 20 octombrie 2020

Corvey - o altă mică aventură germană


 de Marian Lisu

Corvey nu e chiar zonă rezidențială, ci mai degrabă oază de liniște, îmbibată de istorie și credință creștină, veche de la înființarea Imperiului Roman de Apus. Chiar Charlemagne începuse lucrarea bisericii mânăstirii.
Pentru a le întări credința primilor trăitori aici de după anul 800, primul împărat al Dinastiei Ottoniene le dă drepturi și libertăți, ridicând fortificațiile strașnice care înconjoară complexul actual.
Devenit loc important de pelerinaj medieval, se dezvoltă constant și începe să prindă contur marele palat – landgravul Viktor, proaspăt duce de Ratibor și prinț de Corvey, edifică Schloss Corvey, o splendoare barocă impecabil conservată.
Trăirăm aici pacea și pietatea, plimbarea printre trandafirii parfumați sau la umbra vașnicilor plopi seculari recompensând efortul unei zile memorabile.

luni, 19 octombrie 2020

Seychelles – Insula Praslin, Coco de Mer și Grădina Edenului

de Cristian Cealera
     A doua insulă ca mărime din arhipelagul Sehchelles, după Mahe, Praslin este cunoscută sub numele de Insula Palmierilor sau chiar ca Grădina Paradisului. Este, într-adevăr, un loc minunat, aproape ireal de frumos, unde natura este încă stăpână iar omul – doar un musafir acceptat de către zeii generoși ai acestui petic de pământ, udat de apele Oceanului Indian.
       Aici, pe Praslin se găsesc plante endemice, pe care nu le găsești nici măcar pe celelalte insule ale țării, ca să nu mai spunem de alte colțuri ale lumii. Un exemplu în acest sens este deja celebra nucă de cocos numită Coco de Mer, o nucă uriașă cu forme ciudate, erotice. Coco de Mer ajunge și la 25 de kilograme greutate.
         În vestul Africii și în sudul Asiei, pe plaje, marea aducea din când în când astfel de nuci și pentru că erau rare, erau considerate cadoul ideal pentru regi și sultani. Când Praslin a fost descoperită de europeni, aceștia au aflat că Coco de Mer crește din abundență și au anexat insula, devenind foarte bogați. Astăzi, nuca de cocos este protejată iar

duminică, 18 octombrie 2020

Wolfenbuttel – orașul cu un mix superb de elemente renascentiste

   

      de Marian Lisu 

     Wolfenbuttel – orașul cu un mix superb de elemente renascentiste sau baroce. Totul se face la pas, e atât de mult frumos concentrat că nu te superi după că ai rupt pantofiorii, ai tocit tocurile și ai dat kilometrajul cu mult peste ce propuseseși inițial.
   Zona vizitabilă e cea cuprinsă aproape într-un cerc de apele Oker-ului, nici prea lat, nici prea adânc, suficient să-ți dea senzația de răcoare și prospețime. Și casele de pe maluri sunt minunate, înconjurându-se din greu de o mare de verde crud.
    În Piața Primăriei ne întâmpină obiective diverse, Rathaus e de un albastru infinit, cu nuanțe în degrade, mare cât o zi de post popesc. Undeva să țină piața în echilibru e statuia de mari dimensiuni a lui Herzog August, cel care a pus bazele Bibliotecii celebre în toată lumea. În diagonală e marea Biserică Beatae Maria Virginis, ce domină platoul. Spre partea vestică a zonei găsim concentrația de muzee, dar perla coroanei e Platul orașului, un imens pătrat roșiatic, cu multe ferestre și o intrare colosală sub forma unui pod artizanat mărginit cu statui. Interioarele de vis păstrează parfumul epocilor trecute, dar sunt și expoziții moderne, că doar spațiu au din belsug.