Palatul Dolmabahce - bijuteria unui imperiu decadent

de Ioan Laslo
       Palatul Dolmabahce, unul dintre obiectivele cele mai vizitate din Istanbul, este o imbinare intre stilul turcesc (a preluat multe elemente din Topkapi Saray) si influentele occidentale. Construit in secolul al XIX-lea si locuit de ultimii sase sultani otomani, palatul este considerat de unii o bijuterie arhitecturala impunatoare, insa altii il socotesc un kitsch indoielnic. Ramane ca fiecare fiecare turist sa il aprecieze dupa gustul sau. Kilograme intregi de aur pot sa ia ochii vizitatorului sau sa-l sidereze, iar arhitectura sa exterioara se integreaza mai mult sau mai putin celei a orasului de pe cele doua continente.Respectul turcilor pentru aceasta constructie a crescut considerabil din momentul in care Mustafa Kemal Ataturk, creatorul Turciei moderne, si-a stabilit aici resedinta. Tot el a facut si primele demersuri pentru a transforma palatul in muzeu, lucru care permite astazi vizitarea sa . Mai mult, acesta a murit in palat, iar camera sa, ramasa la fel ca in acel moment constituie un punct de referinta al vizitei.Pentru a va face o impresie despre interioarele de aici atasez un clip video:

Cea mai

Zborul cu balonul în Cappadocia – aventura vieții la înălțime

de Livia Manzatu

Motto:

„Libertatea călătoriei deschide mintea către niște posibilități nelimitate. 

Dacă nu faci nimic neașteptat, nimic neașteptat nu ți se va întâmpla”

(Fay Weldon)

„Călătorului îi stă bine cu drumul”, spune un vechi proverb românesc. „Oriunde și oricând”, aș adauga eu. Ivindu-se ocazia de a călători chiar și în această lună a anului, când mulți abia își fac planuri pentru vacanța estivală, mi-am zis: „De ce nu?”

Cappadocia este cu siguranță cel mai renumit loc din lume pentru zborul cu balonul cu aer cald, iar pentru mine a reprezentat dintotdeauna o tentație. Cunoscută în antichitate sub numele persan Katpatuka, adică „tărâmul cailor frumoși”, întrucât era vestită pentru creșterea cailor de rasă, întreaga zonă a Cappadociei este de origine vulcanică, toată priveliștea de

MADAGASCAR – "De crique en crique"

 

de Paul Drosu

Prima dintre cele 3 insule magice ale planetei (pentru mine)! Atat de departe de lumea tumultoasa a turistilor care debarca in valuri de pe vasele de croaziera prin cele cateva zone mai turistice!

Printre nenumaratele golfulete-plaje ascunse, micute, salbatice si pustii, numite generic, de bastinasi, "CRIQUE", de pe coasta vestica a Madagascarului. Plaje cu nisip alb si stralucitor, aparate oricum de priviri indiscrete (care nu exista) de peretii verticali, de 20-25 de metri inaltime, de coral fosil numit "tsingy", cu acces dificil, uneori foarte dificil. Ideale pentru a face popasuri pentru a te racori in apa Canalului Mozambic si a face mici "sesiuni" de snorkeling, in timpul trekkingurilor de explorare a coastei. Plaje de care te indragostesti si de pe care nu ai vrea sa mai pleci… Dar, pe care trebuie sa fii totusi atent sa nu ramai izolat (sau chiar…complet inundat) de cresterea fluxului, destul de mare in anumite perioade si zone. Pe multe astfel de plaje nu ai acces decat dinspre ocean. Bonus: izolare totala de nebunia si clocotul lumii, nisip alb stralucitor, baobabi, apa de smarald, "tsingy" - formatiunile stancoase, cu forme fantastice, formate din recifuri fosile coraliene, ridicate deasupra apei de fortele geologice, minunate recifuri de corali si pesti tropicali...  

Madagascarul este cea mai fermecata insula din lume si a patra insula cea mai mare ca suprafata de pe Pamant (de vreo 2,5 ori mai mare ca Romania!). Pe aceasta insula magica si misterioasa, 90% dintre speciile de plante si animale sunt endemice (se gasesc numai aici) sau de aici au fost colonizate si in alte parti ale lumii!!!  "Approximately 95 percent of Madagascar’s reptiles, 89 percent of its plant life, and 92 percent of its mammals exist nowhere else on Earth" - conform worldwildlife.org. Si totusi, numarul turistilor este inca foarte mic – un pic peste 200.000 pe an… ganditi-va ca Madagascarul are suprafata de vreo 12 ori mai mare decat, de exemplu, Republica Dominicana, iar in Republica Dominicana vin aproape 5 milioane de turisti pe an, deci de vreo 25 de ori mai multi turisti, la o suprafata de 12 ori mai mica decat a Madagascarului!!! Este adevarat, insa, ca nu este foarte usor sa ajungi in Madagascar, in sensul de a-l cunoaste…este una dintre cele mai sarace tari ale lumii, situatia politica este complicata si instabila, la fel si cea sociala…infractionalitatea este la un nivel foarte ridicat… Dar noi am intalnit foarte multi oameni minunati, onesti, care ne-ar fi ajutat din toate puterile lor…iar cu unii dintre ei am devenit prieteni! Dupa cum mai spuneam, problema nu este ca sunt pericole, ci ca nu le cunosti… Iar daca le cunosti, te poti si proteja de ele si le poti minimiza probabilitatea de aparitie pana la un nivel neglijabil!

Sa revenim la plajele fermecate si PUSTII, FREE OF TOURISTS…  Ce senzatie de liniste si pace iti creeaza in suflet astfel de momente! Si aceste momente magice si unice traite pe plajele malgase ("MALAGASY" se auto-denumeste poporul din Madagascar), alaturi de alte trairi unice de pe aceasta insula, fac ca, pentru noi, Madagascarul sa fie cea mai MAGICA insula din lume… Si am observat ca nu numai pentru noi doi se intampla acest lucru…ci si, de exemplu, pentru uluitorul si nemuritorul Sir David Attenborough, de la BBC, care cred ca a facut mai multe documentare cu Madagascarul decat cu orice alta regiune a lumii… 

Dintre nenumarate plaje din lumea asta, aceste "crique"-uri minunate si fermecatoare din Madagascar ne-au facut cel mai mult sa calatorim in timp si sa ne aducem aminte, cu o nostalgie infinita, de plajele salbatice care erau odata si la Marea Neagra…in vremuri de mult si definitiv apuse…din pacate.

Mânăstirea „Sfântul Nicolae” din Predeal

de Elena Trifan

În curtea Mânăstirii „Sfântul Nicolae” se află, de fapt, două Biserici: „Sfântul Nicolae” şi „Adormirea Maicii Domnului”, ambele cu un colorit exterior luminos. Biserica „Sfântul Nicolae” este văruită în alb şi roz, ceea ce în ciuda vechimii, îi dă un aer de tinereţe şi prospeţime, iar Biserica „Adormirea Maicii Domnului” este văruită în alb.

Biserica „Sfântul Nicolae” a fost construită din piatră în anul 1819 pe locul unde în 1774 s-au pus bazele unui schit care a ars în întregime în anul 1788. Nu poate fi vizitată, deoarece este închisă pentru renovare. Slujbele se oficiază în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” situată pe un teren puţin mai înalt. Aceasta are altarul acoperit cu sculptură metalică aurie, cu motive florale. În partea superioară sunt icoane cu chipurile sfinţilor. În biserică este expusă şi o raclă cu moaştele celor 40 de Mucenici, ale Sfintei Ecaterina şi ale Sfântului Gheorghe. Pictura este veche, întunecată. Singura pictură mai luminoasă este portretul Sfintei Filofteia îmbrăcată în costum popular, cu un topor mic într-o mână şi cu un coş cu merinde în cealaltă.

În curte spiritul patriotic se împleteşte cu cel estetic şi cu cel gospodăresc. Câţiva păuni încântă prin penajul lor ingenios colorat, un grup statuar sculptat în lemn reprezintă un cerb şi câteva căprioare, în cimitir a fost înălţat un monument al eroilor. În incinta acestei mânăstiri te poţi retrage pentru izolare, linişte, rugăciune şi meditaţie, având totodată posibilitatea de a te bucura de măreţia peisajului înconjurător.

Spre seară avem posibilitatea de a vedea un nou miracol ceresc, asfinţitul de soare, un joc fascinant de forme şi culori: albastru indigo, alb, roşu pal sau roşu înflăcărat ce se separă şi se întrepătrund oferind un spectacol greu de definit. Albastrul indigo este străpuns de reflexe roşietice, dungi albe alternează cu altele indigo, completate uneori de un roşu cu nuanţe de roz, un cerc alb este înconjurat din toate părţile de o mare de jar sau albul ia forma unui râu ce se coboară din înaltul cerului asemenea unei cascade, la poalele lui profilându-se dungi roşietice până ce dispar total. Cerul întreg îmbracă o haină albastră cu nuanţe cenuşii.

Casa Parlante - viata burgheziei corfiote in secolul al XIX-lea

de Ioan Laslo
       Oriunde te intorci prin vechiul Corfu Town ai parte de istorie si viata vie. Zona geme de actiune, dar are si un parfum de epoca. Iar pe elegantele kantounia (strazile pietonale venetiene) ai mereu parte de surprize placute. Nu mica mi-a fost mirarea cand am fost intampinat de o doamna in costum de epoca si invitat sa vizitez Casa Parlante. Am avut placerea unui tur privat, iar o domnisoara plina de zambete mi-a dezvaluit viata burgheziei corfiote din secolul al XIX-lea. Am fost purtat prin diverse camere in care personajele sugerau perfect vremurile de altadata si invitat sa fotografiez, sa pun intrebari, sa prind idei. Totul a fost incantator! Am luat contact cu viata reala a unor vremuri acum apuse, decorurile, mobilierul, dar si personajele in miscare purtandu-ma in timp. Casa Parlante este una dintre ideile câștigătoare ale Premiului Antreprenorial Grec 2013, numit "Living History Corfu".