miercuri, 9 martie 2022

Rabat - capitala regala a Marocului

de Raluca Sofian

Pe-un picior de plai, pe-o gura de estuar (Bou Regreg), mângâiat (destul de frenetic, nu prea lin) de unda Atlanticului, Rabatul e “excepția de la regula”. Înclinata spre proiecte de anvergura (vezi Le Grand Theatre/ Opera, moștenirea arhitectei anglo-irakiene Zaha Hadid) Capitala impresionează prin infrastructura, deschiderea spre cultura și precum (pre)zice orice brosura turistică, reședința regală! Bine regele detine zeci de alte “modeste” dependințe si locuințe toate păzite si militarizate din frica suprema de atentate. La Rabat e cea…uzuala. Niciunde, niciuna nu se vizitează dar daca astrele se favorabil aliniază dispui in calitatea-ți de turist, de o dispensa rară si intri barem prin curtea princiara. Dincolo de magnolii in floare marturisesc ca n-am găsit-o peste poate de fermecătoare, in ciuda opulentelor moderniste mai mult decât grăitoare. (Senzația a fost de mausoleu cladit pentru vreun semizeu. )
Ce adevarat fascinant —după sute de kilometri de ariditate—este “aurul verde”. Din urbe și din imediata proximitate. Pădurile de conifere, eucalipt acacia si desigur Maamora cu vestitii sai stejari de pluta sunt o fara de rabat :)) reduta.
Cât despre kasbah, Udayas kasbah! e pur și simplu minunat! Cu usile sale personalizate, cu briza marina rătăcind pe străduțe, terasele suspendate cu ceaiuri și dulciuri marocane, cu, in fine, comunitatea deloc minimalista de feline…Treci, te bucuri si pleci cu suspine

marți, 8 martie 2022

Tăbăcariile din Fes

 

de Raluca Sofian

Cu sau fără vreun fir de menta proaspăta introdus sub masca, tăbăcăria tipic marocana devine o ispita aproape subînțeleasă. Accentul cade evident pe eventualele achizitii finale dar adevarul e ca picanteriile din culise, demonstrațiile tipice “marketingului” local si mai ales spectacolul curtii interioare sunt tot atâtea motive pro-vizitare.
Ce se afla in vasele ales-inghesuite unele-ntr-altele ca separeurile unui fagure de miere? Piei înmuiate! Unele scufundate spre curățare, intr-o soluție minune a carei rețeta venită din vremuri seculare e păstrată ca atare: urina de vaca, var nestins, apa și sare.
Altele, tot scufundate, dar ajunse in faza a doua de preparare, sunt procesate in găinaț de porumbel dizolvat in apa. Devin maleabile și suficient de “absorbante” pentru a treia etapa. Ei bine capitolul vopselurilor tradiționale e magie curată! Exista câte o explicație viabila pentru fiecare colorata pata. E drept ca rosu-mac, galben-turmeric, verde-menta, albastru de Indigofera, maro-cedru sau ocru henna mai rezolva azi doar parțial problema. Iată de ce o manufactura conforma rețetei “de casa” devine cu atât mai valoroasa!

luni, 7 martie 2022

Volubilis - un loc in Maroc

 

de Raluca Sofian
Centru comercial cartaginez, fosta capitala de regat berber dar mai ales impresionanta reședința administrativă a provinciei romane Mauritania-Tingitana. Impartasind soarta Sarmisegetuselor noastre (comoda sursa de materiale de construcție pentru așezările învecinate) structura anilor săi de glorie e încă vizibila. Iar memoria imprevizibila. Cert e ca latina a supraviețuit cu mult retragerii romane, mixul multicultural de berberi, greci sau evrei continuând sa o vorbească pana la venirea arabilor. Prin ce fascinează mai exact, cel mai mai cunoscut sit arheologic al Marocului? Un top inevitabil subiectiv ar fi:
1. Mozaicurile. De la carul Amfitriei tras de un cal de mare sau fiarele îmblânzite nu atât de Orfeu cât de lira lui, răpirea lui Hilas, îmbăierea Dianei, Bachus înconjurat de anotimpuri sau cursa carelor de lupta la imaginea parodica din Casa Acrobatului. O pastila geniala despre mărire și decădere de vreme ce Acrobatul—îndeobște “desultor”, sărind Atletic de pe un armăsar pe altul—-călărește acum pe dos un măgar, in timp ce tine in mâna un cantharus (pocal)
2. Fațada cu nu mai puțin de 12 coloane a Palatului Gordian (reședința guvernatorului)
3. Decumanus maximus sau “bulevardul” principal al orașului delimitat spectaculos de un Arc de Triumf și Poarta Tanger.

duminică, 6 martie 2022

David al lui Michelangelo acoperit in semn de doliu

de Melania Cotoi
O zi tristă astăzi. Și pietrele plâng. Și spiritele plâng.
Intr-una din poeziile sale, Michelangelo scria:
"Mi-e somnul scump și-mi pare foarte bine
Că piatră sunt și-am simțuri adormite
Cât împrejur e crimă și rușine
Nu mă trezi vorbește pe șoptite"
Astăzi, când se aniversează 574 de ani de la nașterea lui Michelangelo, copia din Piazza della Signoria a operei sale grandioase, David, a fost acoperită în semn de doliu și solidaritate cu poporul ucrainean.
În aceste zile, în lume e crimă și rușine.

sâmbătă, 5 martie 2022

Turismul fara ghizi este o utopie robotica


 de Mircea Poeana

"Ghidaria" este o arta, o "ghidusie" de geniu.
Este enciclopedia ce ti se ofera generos, fara sa fii deschis vreo enciclopedie inaintea voiajului.
Ghizii adevarati sunt umanistii renascentisti, care au ales sa se risipeasca eteric in pulberea de stele a cunoasterii si a iluminarii.
Nu poti face aceasta meserie daca nu ai rabdare, daca nu esti organizat, daca nu ai "simtul urgentei", daca esti ursuz si organic nefericit. Pentru ca misiunea ta e sa impartasesti fericirea, bucuria descoperirii.
Prost platiti de multe ori, trimisi de colo-colo, deseori flamanzi si obositi, ghizii de turism fac dintr-un suspin un zambet larg. Numai cine nu intelege valoarea lor nu pricepe de unde incepe valoarea industriei calatoriilor si ospitalitatii.
La multi ani, dragi colegi!
Voi sunteti structura de rezistenta a unui edificiu labirintic, fascinant, miraculos, magic!