Muzeul „Poarta de su’ Feleac”

 

de Cristina Nalbitoru

În cadrul simpozionului METAFORA, ARC PESTE CARPAȚI, desfășurat la Cluj-Napoca sub coordonarea Fundației Literară METAFORA din Constanța (Președinte Garofița Jianu) la care au participat oameni de cultură din Constanța, Tulcea, București, Cluj- Napoca, Sighișoara, Drăgășani și Brezoi, printre multe alte manifestări un rol deosebit l-a avut vizita și colocviul de la Muzeul Etnografic particular „POARTA DE SU’ FELEAC”, aflat la 4-5 km de municipiu.

Muzeul se află în gospodăria soților Rodica și Gheorghe Căpușan. La poarta din lemn sculptată în stil maramureșean, domnul Gheorghe Căpușan ne-a întâmpinat cu pâine și sare. Acest ritual străvechi de a primi oaspeții te reîntoarce în timp la tradițiile, obiceiurile, folclorul și etnografia poporului român.

După primirea călduroasă de la poartă, ca o binecuvântare, suntem invitați în curtea gospodăriei, frumos amenajată.

Muzeul nu este prea mare, conține doar două încăperi, una la parter cu o coborâre la demisol și alta deasupra, în pod. Aceste două încăperi sunt amenajate în stil tradițional cu peste 2000 de obiecte, așa cum ne specifică gazda, compuse din: costume populare ardelenești și maramureșene, obiecte de ceramică: farfurii, castroane, ulcioare, oale, diferite obiecte de lemn necesare gospodăriilor țărănești, mobilier, cuverturi de pat și perete, furci de tors, dar și nelipsitul război de țesut cu toate anexele sale

După ce am admirat exponatele, domnul Gheorghe Căpușan ne invită să luăm loc pe scaune și lavițe, toți cei peste 25 de excursioniști, și să-l ascultăm ca niște copii atenți la dascălul lor. Ne-a vorbit cu patos, cu dăruire și dragoste de țară, dar și cu durere în suflet pentru distrugerea valorilor tradiționale ale poporului român din ultimele trei decenii. Noi oamenii acestei țări nu am avut grijă de viața noastră și mai ales în ultimii 33 de ani. Nu am avut grijă de una dintre cele mai importante plante de pe planetă care are peste 24. 000 de întrebuințări. Sigur că o să mă întrebați care este asta. Se numește CÂNEPĂ! Nu e nimic complicat, de mii de ani ne-o crescut așa ca pe copii, ne-o ajutat animalele, am împodobit interiorul caselor, ne-a îmbrăcat.

Dar n-o să intru în amănunte. O mare parte dintre dumneavoastră știți, dar am să mă adresez copilului din dumneavoastră.

La finalul lunii august și început de septembrie cânepa era smulsă din pământ, tăiată, apoi așezată în apă 7-8-10 zile. Sigur că țăranul nu știa pe vremea aceea să-i folosească floarea. Ea are 0,02% drog și astfel cânepa a fost trecută în categoria plantelor narcotice de cineva care a făcut o greșeală mare. Apoi, prelucrată cu melița, se obțineau acele fire care erau toarse și apoi țesute. Ce știe să facă cânepa pentru noi? Femeia își făcea un proiect, un vis, să facă o cămașă, o pereche de pantaloni, veșminte promise copiilor de Crăciun și de Paști „o să ai dragul mamei un rând de haine”. Femeia făcea totul de la bobul de cânepă și până la haină. Nici nu vă puteți imagina de unde venim și nici nu știm unde-o să ajungem și cât de mult a muncit o femeie într-o gospodărie.

Țara asta e frumoasă, e extraordinar de frumoasă și noi nu știm să avem grijă de ea. Povestea noastră este așa, e vorba de un fir de ață și firul ăsta de ață pornește de aici. Sigur că este din cânepă, lână, bumbac, din mătase... Larva aia mică pe care n-o mai găsim decât în două locuri din România, care mănâncă frunze de dud și dă mătasea naturală. Dar firul nostru de cânepă ne-a ajutat extrem de mult!

Ne prezintă războiul de țesut cu toate componente sale. Muzeograful numește războiul de țesut ca primul calculator de pe planetă! Pentru că totul trebuie calculat, acum totul se face în fabrică prin programare pe calculator. Apoi, vorbind de unitatea care ar trebui să existe în rândul poporului român, face o demonstrație cu firele de cânepă.

„Câte fire am aici?”

Unii răspund 3, 4, alții 1.

„E o întrebare capcană. Exact asta ar trebui să se întâmplă în zilele noastre. Știți de unde am pornit? De la firul ăsta foarte subțire care vine din coaja de plantă, din cânepă!”

Apoi pe un dispozitiv agață firul dintr-o parte în alta de 6 ori și printr-o manetă răsucește cele 6 fire.

„Câte fire am aici?”

Ne arată că un singur fir este mai puțin rezistent decât cele 6 împletite într-unul singur. Astfel ne demonstrează că românii uniți sunt mult mai puternici decât dacă acționează separat, individual. Este vorba de o rezistență împreună! UNIREA!

Pledoaria luând sfârșit, suntem poftiți în sala de afară, unde se află un cuptor mare, tradițional. Aici suntem serviți de doamna Rodica Căpușan cu două feluri de plăcinte, cu brânză și varză, iar domnul Gheorghe Căpușan ne servește cu palincă și țuică, după preferințele fiecăruia!

Urmează un colocviu despre importanța păstrării tradițiilor, etnografiei, folclorului și obiceiurilor strămoșești pentru păstrarea identității neamului românesc! Această familie merită tot respectul pentru efortul depus în realizarea acestui muzeu!

La final plecăm încărcați de energii pozitive și ne despărțim de gazde cu îmbrățișări călduroase, de români adevărați, iubitori de cultură și neam!

Monument pentru relaxarea cehilor stresati de... functionarii publici!

 

de Ioan Laslo

Cehii au un umor teribil uneori. In imediata apropiere a primariei pragheze, sculptorul David Cerny a amplasat o statuie imensa a capului lui Franz Kafka, atat de cunoscut datorita scrierilor sale nuvelistice. La prima vedere o sa spuneti ca nu vedeti unde este umorul ceh. Pai exact aici vine povestea. Autoritatile au spus ca au amplasat statuia miscatoare pentru ca cetatenii care au intrat in contact cu functionarii publici sa se poata relaxa ulterior. Lucru care dovedeste faptul ca si prin alte parti este o adevarata placere sa ai de a face cu functionarii publici! In fond, in nuvelele sale, Kafka impletea foarte inspirat elemente realiste cu unele fantastice si cu personaje din viata politica a vremii in care a trait. Tot in apropiere a muncit chiar Kafka, la o agentie de asigurari.

Ii multumesc Ludmilei Ciobanu, ghid local profesionist de turism la Praga, pentru filmuletul urmator. El ne permite sa distingem capul de 10m inaltime, format din discuri care fac miscari de rotatie impreuna si separat dupa un algoritm. Totul este parca emotionant si memorabil!

Butrint sau locul de care albanezii au de ce sa fie mandri

de Ioan Laslo
     Ca si alti turisti, am avut ceva strangere de inima cand am pasit pentru prima data pe tarmul albanez. Ma asteptam sa gasesc o tara saracacioasa cu o educatie minimala. Apoi am realizat cat de plini de prejudecati suntem noi, oamenii. Pentru ca am ajuns in portul Saranda , care s-a dovedit a fi o statiune moderna, cu hoteluri de calitate si o faleza splendida. Inca din port am fost tentati de gazdele noastre cu o excursie la site-ul arheologic Butrint, iar optiunea pentru aceasta s-a dovedit a fi extrem de fericita. Am pasit prin locuri incarcate de istorie, in care grecii, romanii, venetienii si mai apoi turcii si-au lasat amprenta i mod decisiv. Primele sapaturi au fost facute aici de italianul Luigi Ugolini inca din 1928, iar apoi arheologi germani, englezi si americani(desigur alaturi de cei albanezi) si-au dat mana pentru a scoate la lumina adevarate

Cascada Karpuzkaldiran – legenda si frumusete naturala

 

de Livia Manzatu

Daca intr-un material anterior povesteam despre experienta la inaltime traita intr-un balon cu aer cald in

Cappadocia, astazi va voi dezvalui o alta frumusete naturala descoperita de aceasta data in Antalya, mai

precis in statiunea Lara, considerata perla Mediteranei. Aici, in parcul central al statiunii, imaginea spectaculoasa a unei cascade a carei apa se revarsa direct in Mediterana a ramas intiparita in minte. De la ghidul local am aflat povestea acestei cascade, numita Karpuzkaldiran. Tradus din limba turca, numele dat de localnici inseamna “cascada pepenilor verzi smulsi”. Legenda spune ca odinioara localnicii plantau pepeni de-a lungul raului Duden. In timpul inundatiilor, suvoaiele de apa maturau plantatiile si torentii se revarsau in mare laolalta cu culturile. Astazi, cascada ofera privitorului doar o imagine spectaculoasa a revarsarii in mare de la o inaltime de 42 de metri, ceea ce o face unica in lume. La intalnirea apelor se formeaza un curcubeu.

De ce sa alegem Albania

de Daniel Stefan

Albania o tara din fostul bloc comunist, poate una in care comunismul si-a aratat cel mai rau coltii, este acum o tara foarte primitoare cu turistii. Cu un peisaj mirific, cu iesire la una dintre cele mai frumoase mari din Europa, Marea Adriatica si tara cu cei mai multi munti din Europa, Albania ne ofera si o lectie minunata de istorie si cultura. Dar ce putem vizita mai concret in Albania? Al doilea oras ca marime din tara si unul dintre cele mai vechi din Europa, fosta capitala a Albaniei, este Durres. Orasul, pe langa o istorie impresionanta si o serie de obiective de interes ce trebuie neaparat vizitate, cum ar fi: Marea Moschee, Amfiteatrul Roman, Turnul Venetian, etc., are si o plaja foarte frumoasa, ce se intinde de-elungul tarmului Adriaticii, cu cel mai fin nisip din Europa. Pe langa Durres avem si Capitala Tirana, un oras plin de viata si de culoare. Centrul orasului este impanzit de piatele vesele si strazi pietonale, pe care va veti putea plimba in voie si veti gasii tot felul de atractii turistice. Marile bulevardele ne reamintesc de istoria vastă a acestei țări, reminiscențele otomane și italiene amestecându-se cu detalii ale trecutului comunist. Cele mai importante obiective, pe care trebuie sa le vizitam in Tirana sunt: Piața Skanderbeg, Turnul cu ceas, Moscheea Et’hem Bey și Opera. In afara capitalei si a orasului Durres, avem mai multe orase de vizitat cum ar fi orasul medieval Kruje, unul de mare cinste pentru istoria Albaniei, ultimul bastion al eroului national Skanderbeg. O alta excursie o putem face la cel mai mare lac din Europa, Lacul Ohrid. Lacul se intinde pe teritoriul a doua tari, Albania si Macedonia de Nord. si are o lungime de 34 de km si o adancime de 300 de metri si are o vechime de 3 milioane de ani. Valea Ohridului este inclusa pe lista selecta a siturilor UNESCO. Pe langa lac, putem vizita si un orasel cu imprejurimi de basm, orasul Pogradec. In drum spre Ohrid putem sa ne oprim sa exploram un alt oraș cu renume, Elbasan, unul dintre cele mai mari din Albania și un oraș foarte important pe străvechiul drum Via Egnatia, care făcea odată legătura între Italia și Turcia. Este un oraș istoric, de importanță patriotică pentru toată Albania, fiind centrul principal al naționalismului în timpul dominației otomane. Aici vom avea ocaznia să descoperim că există asemănări între istoria românilor și ceea a albanezilor. In orașul vechi vizităm Kalaja sau Castelul Elbasan, fortăreața construită în secolul al XV-lea de Sultanul Mehmet II. Tot aici găsim și celebrele băi turcești ale lui Sinan Pașa. Bisericile catolice, bisericile ortodoxe și moscheile stau armonios aliniate, dovadă a mixului cultural de admirat. O alta atractie in Albania este orasul Berat, o mică comoară ascunsă de distrugerile din timpul comunismului. Lucrul pentru care este cel mai cunoscut este colecția remarcabilă de case otomane albe, cocoțate pe toată lungimea dealului de la baza castelului. Supranumit și "orașul cu o mie de ferestre", Berat a ajuns în lista siturilor Patrimoniului UNESCO în anul 2008. Lezhe si Skhoder sunt doua dintre atractiile bine pastrate ale Albaniei. Lezhë ne va întâmpina cu biserica Sfântul Nicolae și mausoleul eroului național Skanderbeg, pe când Shkodër ne va impresiona cu lacurile și văile Alpilor Albaniei. Shkodër este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa și, probabil, cel mai atractiv centru urban din Albania. Putem vizita Fortăreața Rozafa unde aflăm legenda locului care se aseamănă cu cea a meșterului Manole. Datând încă din vremea antichității și recondiționată atât de venețieni, cât și de turci, cetatea își ia numele de la o femeie care ar fi ales să fie zidită în metereze ca ofrandă, astfel încât construcția să rămână în picioare. Alte repere pe care le atingem sunt Catedrala Shkodër și Moscheea de Plumb, construită de Mehmet Pașa Bushati după modelul Moscheei Albastre din Istanbul, dar având acoperișul confecționat din plumb. Sudul Albaniei ne îmbie cu Apollonia și Vlorë. Apollonia (numită după zeul Apollo) a fost fondată de greci în 588 î.Hr. și a cunoscut culmile importanței la nivel statal. Sub romani, orașul a devenit un mare centru cultural cu o școală renumită de filozofie. O bună parte din ruinele orașului așteaptă încă să fie descoperite, însă cei 4km de ziduri care ne sunt accesibili sunt o poezie. Noi ne plimbăm printre ruine, reconstruind străzile, casele, templele și agora cu forfota ei tipică, încercând să ne imaginăm orașul grandios de altădată și să descifrăm o mică parte din viața oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri. Vlorë nu se lasă mai prejos. Ne impresionează prin simpla poziționare, fiind situat la întâlnirea dintre Marea Adriatică și marea Ionică. Atunci când a fost fondat, în secolul VI î.Hr., orașul era știut sub numele de Aulona. Istoria sa a cunoscut multe conduceri, de la stăpânirea romană și Patriarhia Constantinopolului, până la cucerirea de către sârbi, otomani și venețieni.