Guinness Storehouse – un „Disneyland” dedicat adulților

de Livia Mihaela Manzatu

Ce poate fi mai incitant decât să guști din experiența senzorială pe care ți-o oferă cea mai cunoscută bere stout din lume, chiar la ea acasă? 

Această experiență am avut-o când am vizitat Dublinul într-un city-break, pe o vreme tipic irlandeză. Aventura cunoașterii orașului nu se putea încheia fără vizitarea atracției numărul 1: Guinness Storehouse.
Situat pe St. James's Gate, în plin centrul orașului, Guinness Storehouse ne-a oferit mai mult decât ne așteptam: de la istoria celor peste 250 de ani de tradiție până la degustarea celei mai apreciate beri din lume de la înălțimea celor 44 de metri ai clădirii cu o panoramă spectaculoasă asupra Dublinului. 

Experiența noastră a început de la parterul clădirii, unde, după

Goslar - O altă mică aventură germană

     de Marian Lisu

    Goslar este burgul acela despre care, văzând câteva instantanee, îți spui că trebuie neapărat mers acolo cât mai curând. Oricum este o destinație obligatorie pentru romanticii incurabili, căci nici nu te-ai desprins de locul de poveste si deja ți-l reamintești îndelung și ai un motiv suplimentar să iubești definitiv Germania.

    E greu să descrii prin cuvinte limitate sentimentele trăite aici: e o oază de liniște și relaxare, pe valea cursului lin de apă, cu case jumătate piatră-jumătate lemn, pline de flori multicolore și oameni gospodari, dar și un furnicar de pasionați de frumos ce înghesuie piețele publice din fața Rathaus, unde stâm gură-cască la propriu așteptând spectacolul oferit de ceasul cu figurine, ori a muzicii de clopote venite de pe Kaiserringhaus.

    Construcția etalon (ce definește grandoarea) este Palatul Imperial, cu una dintre cele mai spectaculoase săli gândite vreodată de mintea omenească – Reichsaal, unde ne întâmpină, în frescă de excepție, marile momente ale istoriei locului.

    Relaxarea o facem în sunet de orgă, în atmosfera boemă, cu sonoritate medievală, înconjurați de gotic cu accente renascentiste, din Piața Bisericii St. Cosma și Damian.

Încărcați energetic, cu buna-dispoziție la purtător, am continuat așa: străzi, străduțe, alte străzi, mai multe străduțe, până la gara orașului, care pare mai dergrabă un castel în miniatură.

Musée Boucharouite din Marrakesh

 

de Raluca Sofian

Din seria “am rămas cu gândul la…”

Cenușăresele covoarelor marocane intr-atât de vestite peste tari, mari și meridiane :)) sunt așa numitele carpete Boucharouite. Poate ca nimic din ce ai văzut intr-o călătorie nu trece fără sa fi lăsat urme dar exista senzații, locuri, chipuri sortite sa-ți atingă prin fuzionare și surprinzatoare “cozi” cele mai sensibile corzi. Casa aceasta, un riad de secol 18, ascunsa in labirintul Medinei din Marrakesh, cu o poarta joasa in capătul străzii de culoarea dunelor sahariene e in felul ei o Morgana. Ti-e greu s-o crezi aievea. Proprietate a colecționarului Patrick de Maillard e o întruchipare a firescului și ingeniosului rudimentar dar in același timp un teritoriu forte nobiliar. Asocieri puternice, naive, creative. Tavi imense de aluminiu ascunse in spatele unui cactus supradimensionat , o veioza improvizata cu mini-colivii pe post de abajur, vase de lemn, porți crestate și ornamentate cu fragmente de piatra sau metal, un pat cu baldachin fără baldachin pe terasa superioară și pretutindeni creatia satelor de la baza munților Atlas —țesăturile pe suport de sac. De plastic sau rafie! Marocanilor le e rusine cu ele. Realizate din zdrențe (fasii, cârpe provenite din îmbrăcămintea f uzata) sunt inevitabil un simbol al sărăciei. Acum, poate și datorită lui Maillard sunt un artefact căutat. Casele de licitație si dealerii europeni de arta le-au luat in vizor transformandu-le intr-un trend uimitor. Intre timp in Patio-ul privat cu măslin incorporat si cer acoperiș (spre energii purificatoare deschis) ascuns undeva in Medina, colecția boucharouita e regina.

La Valencia se desfasoara acum Las Fallas

 

de Ioan Laslo

Festivalul care anunta un nou inceput si reinorirea spiritului valencian, Las Fallas este in plina desfasurare  si atrage privirile tuturor. Defilari ale celebrelor papusi (ninots), arta stradala, focuri de artificii, toate sunt menite sa asigure o atmosfera de sarbatoare in frumoasa Valencia. In toata perioada acestei sarbatori orasul este pur si simplu schimbat. La finalul festivalului papusile din polistiren, care ma de care mai originale o sa fie incendiate. Una singura, cea considerata castigatoare, va ajunge in muzeul care este dedicat acestui festival, aflat in Plaza Monteolivete  nr.4, locul in care puteti afla toata indelungata istorie (cea mai veche este din 1934!) a acestei adevarate nebunii, declarata patrimoniu UNESCO.

Originea festivalului se întoarce la tradiția de a improviza focuri cu mobilier vechi pentru a sărbători venirea primăverii și, de asemenea, coincide cu sărbătorirea Zilei Sf. Iosif, hramul tâmplarilor. Evenimentele festive încep în ultima duminică din februarie cu Crida, în care falleras mayores îndeamnă oamenii să se distreze la Fallas. Apoi, de la 1 martie, Mascletà se trage zilnic în piața Primăriei. Datele principale anul acesta sunt între 15 și 19 martie, când începe plantà și are loc arderea monumentelor. Principala atracție, fără îndoială, sunt sutele de fallas, sau monumente fallero, care sunt „plantate” pe străzile și piețele din tot orașul . Fiecare falla urmează de obicei o temă și constă din numeroase sculpturi individuale sau grupuri sculpturale, numite ninoți, care își spun propria poveste . Ele descriu adesea oameni celebri sau critică actualitatea, întotdeauna cu o bună doză de umor, satiră și creativitate. La fel de important ca și aprecierea artei și semnificației lor este fiorul de a-i vedea arzând în noaptea de 19 martie. Dar sunt multe de văzut în Fallas: spectacolele de artificii, de la mascletaes care au loc în fiecare zi până la orbitoarea Nit del Foc (Noaptea de foc) din 18 martie, sau plina de culoare și devoțiune Jertfa de flori către Virgen de los Desamparados (cei Părăsiți), care are loc pe 17 și 18 martie. Aici au fost mii de falleros și fallere îmbrăcați în costumele lor tradiționale, exemple ale celui mai bun meșteșug valencian. Nici muzica nu lipsește, concerte și parade având loc in centrul orasului.

Despre mâncare și America...

 de Valentin Oanta

   Pasiunea mea călătoriile. Pe unde merg, nu o fac doar in calitate de turist. Azi despre mâncarea otrăvitoare a americanilor.

  În America totul e făcut pentru a trece gustul mâncării pe planul 2 sau pentru a-l creea artificial. Trebuie mâncat repede, lucruri greu de digerat și care nu te incita să-ți petreci timpul la masă. Durata meselor se micșorează, mai ales în cazul muncitorilor. Societatea americană incepe sa devină o juxtapunere de indivizi izolați, mâncând singuri sau cu niște cvasinecunoscuți de la locul de muncă. Acasă nu mai au o sufragerie ci un "living-room", ceea ce se extinde rapid și la noi.

  Reducerea spațiului în care se ia masa și timpul afectat ei sporește culmea, productivitatea muncii. Aceasta contribuie din plin la formidabila decolare economică a SUA. Dar cu ce preț! Am văzut cu ochii mei tineri, și nu putini, mâncând grăbiți, alergând pe stradă. Spre ce oare ?

  Lanțurile Goldren Coral (eu îl numeam Golden Ciolan),Panera Bread, sau Jack's contribuie din plin la obezitatea evidentă a americanilor. Rata lor de mortalitate se vede acum, în pandemie deoarece obezii au o grămadă de afecțiuni care îi predispun la moarte în ATI. Degeaba protestează mișcări ale consumatorilor prin General Federarion of Woman's Club, sau în presă în special prin Ladie's Home Journal, așa încât producția industrială de de alimente de foarte proastă calitate se accelerează sub oblăduirea inexplicabilă a conducătorilor, fie republicani, fie democrați.

  Industriașii din sectorul agroalimentar au devenit atât de puternici pentru a asigura propriile norme conform cu interesele lor, încât au impus practic Congresului sa voteze o lege așa zisă de "protecție" a consumatorilor numită "Pure Food and Drug Act" care în realitate urmărește să impună norme care permit anumitor industriași să-i pedepsească pe contravenienții la aceste norme, adică pe rivalii lor.