Safari in Tanzania

de Paul Drosu

Dragalasenie suprema… Sau, dragoste de mama-leoaica!

Parcurile nationale africane sunt niste locuri foarte aglomerate de turisti, de obicei… Asta, pentru ca pe aceste nu multe petice de pamant in care mai poti vedea (INCA) animalele salbatice, in general, si marii pradatori, in special, in mediul lor natural, libere si "fericite", vin, in ciuda costurilor destul de ridicate, oameni de pe toata suprafata planetei… Din acest motiv, si SAFARIURILE au mai multe nivele din punct de vedere al aglomeratiei…incepand de la "safari" in autobuz, in care nu prea vezi lucruri "deosebite" si pana la "safariurile" private, in care esti doar tu, nevestica si, eventual, copiii, in masina de teren, alaturi de ghid, care e si pe post de sofer. Varianta pe care am folosit-o si noi. Dar chiar si aceste safariuri "private" pot da gres daca nu ai un ghid exceptional, dedicat 100% acestei activitati si pe care sa il tratezi cu respect si consideratiune. Si de acest aspect am fost preocupati si asa am ajuns sa traim experiente rare, cum sunt si aceste imagni emotionante cu o familie de lei ai caror martori am fost doar noi doi si ghidul nostru…Se observa, de altfel, in planurile mai largi de la inceputul si sfarsitul filmuletului lipsa oricaror alte masini, iar in timpul filmuletului nu se aud zgomote de masini, turisti urlatori sau alte zgomote "omenesti", decat sunetul vantului si al catorva comentarii pe care le-am facut in soapta! Spre deosebire de marea majoritate a imaginilor si video-urilor de amatori (amatori ca si noi, de atfel) din parcurile nationale africane, in care apar nenumarate masini si nenumarati turisti, inconjurand pe mai multe randuri animalele si stresandu-le, in cautarea imaginii perfecte… Si, de aceea, este deosebit de greu de a vedea, simultan, hoarde de turisti bezmetici si animale atat de linistite si nestresate, fara a simti vreun fel de amenintare la adresa puilor!

“Eu sunt Čumil, cea mai fotografiată statuie din Bratislava”

de Livia Manzatu

Dacă nu mă cunoști, eu sunt statuia de la intersecția străzilor Laurinská și Panská, nu departe de centrul vechi al orașului Bratislava. Lumea mă știe și sub numele de “om la muncă”.

Cerându-i-se să sculpteze o statuie care să mai estompeze din aspectul comunist al zonei, Viktor Hulik, “tatăl” meu, a considerat că cel mai potrivit ar fi să mă întruchipeze în bronz, nici mai mult nici mai puțin decât într-un muncitor de la canalizare. Nici nu bănuiam că peste ani voi deveni atât de faimos și fotografiat de toată lumea care mă vede!  

La 26 iunie 1997 am apărut în fața lumii. Fiind amplasat la o intersecție și stând cu capul afară din canal (deh, la muncă își mai ia omul și pauză), am avut parte de multe peripeții din partea trecătorilor care se împiedicau literalmente de mine sau din partea șoferilor neatenți…de câteva ori mi-am pierdut capul, dar nu după domnișoare frumoase – așa cum unii au

Manastirea Jasna Gora - locul unde se afla Madona Neagra de la Czestochowa

de Ioan Laslo

Peregrinarile prin Polonia imi fac mereu placere. Polonezii au ceva care ma face sa ma simt intotdeauna bine in mijlocul lor. Intr-unul dintre circuitele pe care le ghidez facem transferul de la capitala culturala a Poloniei, Cracovia catre cea administrativ-politica, Varsovia. Pe drum, poposim pentru cateva ore la Jasna Gora (Muntele luminos), locul  in care se afla probabil cea mai cunoscuta manastire din spatiul Sileziei. Ea a fost fondata in 1382 de calugarii paulini, chemati din Ungaria de Wladyslaw, duce de Opole si gazduieste Madona Neagra de la Czestochowa. Se spune ca, in secolul al XVII-lea, in timpul asediului suedez asupra manastirii, icoana ar fi salvat-o. Este cert ca, la scurt timp, regele Ioan Cazimir a proclamat-o pe Fecioara de la Czestochowa patroana spirituala peste toate domeniile sale. Jan Sobieski insusi s-a rugat la aceasta icoana inainte de a pleca sa depresureze Viena in 1683. Este firesc, prin urmare ca mii si mii de pelerini sa vina la aceasta manastire si sa se roage la celebra icoana. De altfel, in interiorul bisericii exista numeroase ofrande oferite de cei care sunt convinsi ca, in urma rugaciunilor, salvarea le-a venit de la Madona Neagra.

Mai multe informatii gasiti in filmuletele pe care le-am facut la fata locului:

 

Frumusetea perena a muntelui - Piatra Singuratica

de Ioan Laslo

Muntele ne-a oferit mereu locul unde putem sa gasim linistea si admira frumusetea perena. Oricand, o vizita pe traseele montane ne poate scoate din rutina zilnica si ne poate incarca bateriile. Este ceea ce am dorit si noi, alegand pentru aceasta o vizita la Piatra Singuratica, din Masivul Hasmasu Mare. Si nu am fost singurii, dovada fiind numeroasele masini aflate parcate jos, la Balan, in locul din care porneste traseul. Zapada proapat cazuta a adus si ea bucata de frumusete pe un traseu care insa merita facut in orice anotimp. Cine ajunge la cabana, care este punct de pornire pentru numeroase trasee turistice, are in fata sa peisajul splendid al

Kenya si elefantii

de Paul Drosu

O imagine care, pe cei mai sensibili, ii poate impresiona pana la lacrimi… Caci in imagine sunt elefantei orfani din Kenya, dintre care unul se pregateste sa suga laptele care ii este dat, dintr-un mega-biberon, din spatele acelei paturi, care, pentru bietul elefantel, reprezinta pantecul mamei lui…in care impinge cu trompita pentru a gasi laptele… Se procedeaza in acest fel, pentru ca elefanteii sa asocieze cat mai putin oamenii cu mancarea, caci toti acesti elefantei vor fi eliberati, la un moment-dat, in salbaticie!

Ceea ce ar trebui sa caracterizeze, in primul rand, o fiinta omeneasca este dragostea pentru orice apartine Naturii…si nu numai dragostea pentru sine insasi…Din fericire, mai sunt astfel de oameni, care, cu mari sacrificii, incearca sa amane tristul moment al disparitiei elefantilor salbatici si salveaza puii de elefant ramasi orfani de mici, din cauza braconierilor, si ii ingrijesc cu o dragoste netarmurita pana cand, dupa 8-10 ani, reusesc sa ii reintegreze in salbaticie… Asa cum se intampla la "David Sheldrick Wildlife Trust" de langa Nairobi, Kenya, un centru extrem de apreciat peste tot in lume de catre iubitorii de animale, cu aparitii pe National Geographic si alte canale de profil si vizitat chiar si de catre secretarul de stat american John Kerry. Inceputurile acestui centru au fost foarte grele, caci le-au trebuit ani de