joi, 20 decembrie 2018

Piata de Craciun de la Budapesta


       Suntem in plin sezon al pietelor de Craciun. Fiecare oras european se umple de luminite, iar turta dulce, merele cu scortisoara, vinul fiert si oricare alte "tentatii culinare locale" ne aduc buna dispozitie si ne fac sa uitam de frigul acerb de afara. Zilele trecute ma aflam in capitala statului vecin si am putut "gusta" din buna dispozitie a localnicilor. Piata este impodobita chiar mai frumos decat in anul precedent, iar atmosfera este una extrem de reusita.
       Este ocazia perfecta pentru a ura tuturor cititorilor nostri un Craciun Fericit! Fie ca cei dragi sa va inconjoare cu iubire si gandurile bune sa va calauzeasca!

duminică, 16 decembrie 2018

Piete de Craciun - Viena

de Dorina Danila
       În Viena, există mai multe piețe de Crăciun, cum ar fi cele de la Palatul Schonbrunn, din Maria Theresien Platz, sau din Stephansplatz, dar cea mai populară și, prin urmare, cea mai vizitată este cea din fața Primăriei (aka Christkindlmarkt at Rathausplatz).
Începând cu 14 noiembrie și până în Ajunul Crăciunului, este locul care-i încântă deopotrivă pe cei mici și pe cei mari. Și în timpul zilei, locul este plin de farmec, dar cum se lasă întunericul, totul începe să strălucească în jur: îngeri strălucitori, fulgi de zăpadă cristalini, steluțe, arcade luminoase, felinare atârnate în copaci și, bineînțeles, 145  de căsuțe cu jucării, decorațiuni și bunătăți de sezon. Povestea târgurilor de Crăciun de la Viena se întoarce în timp, în secolul al XII-lea, când împăratul Albrecht I le-a acordat micilor comercianți privilegiul de a organiza o piață în luna decembrie pentru locuitorii orașului. În secolul al XVI-lea, în preajma Crăciunului și Anului Nou, se organiza Thomasmarkt, unde, în afară de produsele obișnuite, au început să fie vândute produse de patiserie și dulciuri, în special turta dulce. Două sute de ani mai târziu, numele târgului a fost schimbat în Nikolo- und Weihnachtsmarkt sau Krippenmarkt. Obiceiul de a oferi daruri de Crăciun a apărut abia în secolul al XIX-lea, când târgul a fost mutat la Am Hof și au început să se vândă și produse speciale de Crăciun (decorațiuni, lumânări, dulciuri specifice). Tot atunci a apărut și bradul care, în scurt timp, a devenit atracția principală a oricărui târg de Crăciun. În 1975, târgul s-a mutat în fața Primăriei, iar 

duminică, 9 decembrie 2018

Mănăstirea Probota – necropola familiei principelui Petru Rareș

de Claudiu Padurean
O adevărată cetate mănăstirească se înalță la Probota. Mănăstirea este ctitoria voievodului Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare, și datează din 1530. În perioada 1522, biserica a servit drept necropolă domnească. Aici sunt înmormântați voievozii Petru Rareș și fiul său, Ștefan Rareș, soția lui Petru Rareș, Elena Rareș, dar și doi copii din familia domnitoare: Eftimia, fiica lui Petru Rareș, și Samfira, fiica lui Ștefan Rareș. Mănăstirea a fost ridicată în aproprierea unei biserici de lemn, de pe vremea principelui Petru Mușatin, și a unei biserici de piatră, ridicată de voievodul Alexandru cel Bun, în care a fost înmormântată mama lui Ștefan cel Mare, Doamna Oltea.
Biserica lui Petru Rareș, ridicată în perioada 1528 – 1530, a fost pictată până în 1532, la inițiativa vărului domnitorului, Grigorie Roșca, cel care avea să devină primul egumen al mănăstirii, iar apoi mitropolit al Moldovei.
În anul 1550, văduva lui Petru Rareș. Doamna Elena, a decis să fortifice mănăstirea. Ea a înconjurat-o cu o incintă pătrată, din piatră de râu. Zidul are laturile de 90 de metri, o înălțime de șase metri și o grosime de 1 – 1,10 metri. Ele au metereze și creneluri. Pe latura de est se
Afla mai multe aici!

duminică, 25 noiembrie 2018

Prin Bucurestiul mai putin stiut – Muzeul Storck

de Rodica
        Bucuresti, inceput de martie si de primavara, o zi calduta de duminica, in care soarele bland invaluia totul. Imi incoltise in minte, de ceva timp, o idee: sa colind muzeele mici si casele memoriale din Bucuresti, sa le aflu povestea ascunsa dincolo de ziduri si de exponate, povestea celor care au locuit si au creat acolo unde acum, pentru noi, sunt locuri de vizitat dar care, pentru ei, erau “acasa”.
    Am ales pur si simplu la intamplare, doar pentru ca mi-a placut cum suna: Muzeul Storck. Google, cautare adresa: str Vasile Alecsandri nr. 16, in apropiere de Piata Victoriei. Nu am vrut sa aflu prea multe amanunte, imi doream sa fiu surprinsa. Am citit doar ca a fost casa unor artisti: el – sculptor, ea – pictorita. Deci, nu avea cum altfel, trebuia sa fie un loc frumos. In afara de asta, in anul 2004 cladirea fusese declarata monument istoric, inseamna ca era ceva deosebit la ea.
       Si intr-adevar, acel “ceva” ni s-a aratat ochilor de cum am zarit-o, pentru ca iesea in evidenta dintre toate celelalte case, cu arhitectura ei de factura germanica si fatada zugravita in rosu pompeian. Nu mai ramanea decat sa-i aflam istoria. Costul unui bilet este absolut derizoriu: 5 lei/pers, iar pentru turul ghidat am mai platit 6 lei. Am avut placerea ca ghid sa ne fie un om al artelor frumoase, pictorul Dinu Mihai Falcoianu, care ne-a facut o prezentare foarte frumoasa si detaliata a vietii si creatiei artistice a intregii familii Storck si a povestii din spatele lucrarilor expuse.
       Casa familiei Storck a fost construita la inceputul secolului 20, intre anii 1911-1913 chiar dupa planurile celor doi artisti, care si-au proiectat spatii de lucru individuale, separate de 
Afla mai multe dand un click aici !

vineri, 23 noiembrie 2018

Catedrala Moldovei, patronată de doi sfinți

de Claudiu Padurean
Istoria Bisericii Sfântul Gheorghe a mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava începe în anul 1514, când voievodul Moldovei, Bogdan al III-lea, a decis să construiască o nouă catedrală mitropolitană, după cea veche fusese distrusă de o invazie poloneză. Bogdan al III-lea a început construirea bisericii, care, însă, a fost finalizată abia în 1522, de către fiul acestuia, Ștefăniță Vodă. În perioada 1532 – 1534, biserica a fost pictată în interior și în exterior din ordinul voievodului Petru Rareș.
În anul 1579, mitropolitul Teofan de la Râșca a adăugat un pridvoraș. În perioada 1522 – 1677, această biserică a fost catedrala mitropolitană a Moldovei. Chiar dacă în anul 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Iași, până în 1677, reședința mitropolitană a rămas la Suceava. După 1775, când Suceava, cu toată Bucovina, au fost ocupate de Imperiul Austriac, mănăstirea a rămas dependentă de Mitropolia Moldovei de la Iași, ceea ce a dus la un conflict canonic cu Mitropolia Bucovinei, din cadrul statului austriac. Biserica și-a consolidat reputația de centru spiritual al Moldovei după aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou, care, în 1686, au fost confiscate de Regele Jan Sobieski al Poloniei, dar care au fost readuse în biserică după 97 de ani. Mănăstirea a fost și
Citeste mai mult aici!