PRIMA ȘCOALĂ ROMÂNEASCĂ DIN BRAȘOV

de Maricela Stupar

 Odată ce intri în vechea clădire a Primei Școli Românești, îl întâlnești pe Ioan, un extraordinar muzeograf specialist în istorie și pasionat de educația românească de la începuturile ei, care te va ajuta pe afli povestea şcolii, a elevilor care au învățat aici şi a marilor nume care au dat creştinătăţii ortodoxe din Transilvania un nou sens pentru a continua lupta de supravieţuire. Vei afla de la el multe povești, povestea primelor cărți care au fost scrise de primii cărturari aici la Brașov și despre faptul că vechii șcheieni, dar și românii din afara Cetăţii Braşovului, care practicau un negoț cu Moldova, Muntenia  şi chiar cu Levantul, cu Balcanii ajungând până departe în Siria și Egipt, au protejat prin danii lăcașul de cultură și învățătură care în prezent conține  aproximativ 4.000 cărți vechi și peste 30.000 documente descoperite de curând în podul Bisericii Sf. Nicolae și obiecte muzeale istorice, oferindu-ne tuturor posibilitatea de

cunoaștere în detaliu a începuturilor școlii românești. 

Despre Prima Școală Românească am învățat cu toții la istorie în școala generală, dar nu strică să vizitați acest muzeu de o mare importanță pentru noi, unde veți afla multe lucruri interesante de la Ioan, prezentate întrun mod în care te întoarce în acele timpuri, chiar în anii în care Diaconul Coresi tipărea primele cărți în limba română cu tiparnița sa, simțindu-te un elev al primei școli chiar așezându-te în vechile bănci ale vechii clase de elevi.   

Istoria Brașovului cu cartierele sale mărginașe Șchei, Bartolomeu și Blumăna, a fost ancorat în viața spirituală, favorizat fiind de un tumultuos imperiu economic și comercial, găsind întotdeuna să răspundă tuturor necesităților spirituale,  ale căror începuturi trebuie căutate încă de pe vremea geto-dacilor, când la „Pietrele lui Solomon", in satul dacic de altă dată supravieţuiau dârji strămoşii acestor meleaguri.

Învățământul educațional al Brașovului, îl regăsim în arheologie și în mărturii sporadice provenite dintrun număr însemnat de manuscrise descoperite în diferite locuri istorice din oraș. Vorbim despre cultură și popor învățat doar în momentul în care Brașovul a devenit creștin, această perioadă corespunzând cu perioada formării noastre ca popor. Există multe mărturii cu privire la viața creștină în Dacia încă din primul mileniu. În aceste vremuri, învățătura se rezuma la dogmatica și morala creștină cu rădăcini bizantine, la noi ajungând cărți pline de înțelepciune ale lui Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Ioan Cantacuzino și alții, cărți care aveau o dublă întrebuințare, atât bisericească cât și școlară. În aceeași măsură, în Brașov veneau valori de mare înțelepciune din Occident, o dată cu stabilirea în zonă a ungurilor în sec. XII și a sașilor în sec. XIII.  

Începuturile Primei Școli Românești de la Brașov, îl găsim în Șcheii Brașovului, unde românii care trăiau după regulile unei vieți creștine, viață protejată  de slujitorii bisericii, și-au ridicat un lăcaș de cult – Prima Școală Românească. 

Complexul muzeal este format din mai multe sali: Sala de clasă "Anton Pann", Sala "Diaconul Coresi", Sala "Cartea şi Cărturarii braşoveni", Sala "Cartea, factor de unitate naţională", Sala cu vatră, Biserica "Sf. Nicolae". 

Una dintre recentele descoperiri în Șcheii Brașovului, mai precis în Biserica Sf. Nicolae aflată în aceeași curte cu Prima Școală Românească, o reprezintă un fragment de Omiliar datând din secolul XI, cu un conținut didactic care nu poate fi contestat. Acest manuscris stabilește începuturile școlii românești. 

Pe de altă parte, cronica bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, considerată catedrală pentru toate bisericile din Țara Bârsei, spune că în anul 1495 s-au zidit sfânta biserică și școala, însă nu exclude existența unei școli românești în același loc, mult mai vechi.  O bulă papală emisă de Bonifaciu al IX-lea din anul 1399 cere convertirea creștinilor ortodocși din Șchei la catolicism, aceștia primind învățături de la pseudodascăli. Dintre acei pseudodascăli putem enumera pe Vasile Cronicarul, Gheorghe Grămăticul (dascălul) 1480-1506, urmând dascălul Dobre în 1495 și un alt Gheorghe Grămăticul în anii 1530, preotul Coman, Grămăticul Oprea, Grămăticul Nan, Stoica Dragomir și dascălii Stoican și Stanislav, cunoscuți din documentele germane oficiale ale orașului. 

Ca rezultat al acestei bogate vieți școlare, protejată de biserica Sf. Nicolae și preoții cărturari, slujitori ai bisericii și ai școlii, se ridică în  anul 1597 se ridică o nouă clădire a școlii, considerată monumentală la acea vreme. Din documente reiese că a costat 375 de florini și avea etaj și 14 clase. La școală aveau acces doar reprezenatnţii satelor, ce urmau să devină dascălul, notarul sau chiar preotul satului. Viitorul elev aducea la  şcoală o găleată de grâu, un car cu lemne şi 4 florini (bani cu care cumpărai 3-4 boi).

Cărțile erau reprezentate de cărți bisericești atât pentru învățătură cât și pentru scriere, atât entru învățarea limbii slave cât și pentru învățarea limbii române, a scrierii chirilice, a filozofiei creștine și pravilelor bisericești. Dintre cărțile păstrate în Șchei, putem menționa Omiliarul, Scara Sf. Ioan - egumenul mănăstirii Sinai Athos sau Leasvița, Cuvântările sf. Efrem Sirul – carte folositoare pentru suflet,  Învățături morale din viețile sfinților, Filozofia cu învățăturile despre viață și despre conduită, Legile în limba română și germană, toate aparținând copiștilor din Brașov datate din sec. XIV-XV. La 1556, la Brașov este adus tiparul de către Diaconul Coresi, asigurând școala de noi cărți școlare atât de folositoare, Diaconul Coresi înțelegând că în Ardeal erau nevoie de cărţi în limba română. A tipărit 39 de cărţi, în 150-200 de exemplare. 

 Remarcabilă pentru această perioadă este activitatea copiștilor și a grămăticilor, a unor preoți cărturari toți colaboratori ai Diaconului Coresi. Diacul Oprea, cel care a copiat în anul 1570 Octoihul, iar din acest manuscris reiese că școala din Șchei avea două secții: un curs primar și altul superior, unde se învață limbile slvonă, română și latină.  

Până în sec. XVII, Școala din  Șchei nu își modifică metodele de învățare, dar începând cu următorul veac, Școala trece la un învățământ complex, încadrat în sistemul școlilor naționale neunite, conduse de la Sibiu de către brașoveanul Dimitrie Eustatovici autorul primei gramatici românești, devenind învățământ public. Documentele din Șchei atestă în această perioadă existența mai multor clădiri școli în Brașov, vechea școală devenind de mult timp neîncăpătoare, în fiecare an venind la aceste școli tot mai mulți copii și adulți. Un profesor era responsabil pentru 110 elevi, printre care s-a aflat şi Anton Pann, cel care a compus la Brașov muzica imnului național .

În prezent întreg ansamblul arhitectural format din “Muzeul Prima Școală Românească” și Biserica Sf. Nicolae este declarat monument istoric și începe chiar de la Poarta Ecaterina şi Poarta Schei ale Cetăţii Braşovului.   Sunt edificii pline de istorie și cultură.   

 În muzeul şcolii puteţi vedea tiparniţa lui Coresi, alături de 9 exemplare coresiene. Tot aici se mai pot admira cărţi sigilate în argint, documente de pe vremea lui Ştefan cel Mare, un hrişov din 1656, sălile Tudor Ciortea cu multe compoziții scrise chiar de acesta şi sala cu picturi ale lui Ştefan Mironescu și Mișu Pop.

 Tot aici, vedem notele scrise de Gheorghe Ucenescu, elevul lui Anton Pann, care la o petrecere de Cireșe a fost rugat de Andrei Mureșanu, în curtea bisericii, să cânte câteva melodii printre care și Din sînul Maicii mele pentru a găsi o idee de imn, însă melodia pe care brașoveanul Andrei Mureșanu a cules muzica și a pus versurile sale Poezia Răsunet pe acea muzică, devenind imnul nostru național. 

Poezia Răsunet (în manuscris Unu răsunetu) a fost publicată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al revistei „Foaie pentru minte, inimă și literatură” avându-l ca autor, desigur, pe Andrei Mureșanu. Se presupune că este o replică la poezia Către români a lui Vasile Alecsandri, publicată în numărul 21 din 24 mai 1848 în aceeași revistă.

În Prima Școală Românească din Șchei, Ciprian Porumbescu compune și scrie Opera Crai Nou pe care o vedem aici scrisă chiar de mâna lui. În şcoala din Şchei a început şi crearea costumaţiei populare a Junilor Braşovului pe care îi vedem pe străzi. 

În una dintre săli ne atrage atenţia un obiect foarte rar, o pinolă și se pare că nu mai sunt decât zece în lume. Tot aici, o litografie a operei Oedip, unul dintre cele cinci exemplare originale rămase. Acestor piese rare li se adaugă icoanele pe sticlă din secolul al XVIII-lea, specifice Şcheiului.

Astăzi, Braşovul are o faimă locală pentru instituţiile de învăţământ pe care le oferă. De la şcoli generale şi licee şi până la universităţi. Facultăţile Braşovului sunt renumite în ţară. Pe lângă facultățile clasice (litere, psihologie, muzică, matematică şi informatică), ai variante multe de studii superioare în Brașov care te-ar putea surprinde: drept, educaţie fizică, management, management în domeniul ospitalităţii, informatică aplicată, stiinţe economice şi administrarea afacerilor,  medicina , inginerie din ramura forțelor aeriene, etc.