Odata cu COVID-19, activitatile culturale au devenit greu accesibile si la Luxemburg. Planuri facute cu saptamani inainte, sincronizarea cu alte persoane astfel incat sa simtim cat de cat ca inca avem o viata sociala...aceste aspecte ne fura din spontaneitate. Cu toate astea, recunosc faptul ca am ramas uimita de organizarea muzeului. Am fost un grup de 4 persoane, cu un ghid al nostru fara a ne suprapune cu alte grupuri. As putea chiar spune ca este o organizare orientata la extrem catre confortul vizitatorilor si nu catre a obtine profit.
Ghidul nostru - am aflat dupa terminarea prezentarii- isi desfasoara activitatea in mod voluntar. Si l-am intrebat noi repede: "de ce?" Raspunsul a venit pe un ton calm si cald: "pentru ca ma pasioneaza istoria Luxemburgului". Ne-a povestit ca originile lui sunt in Berlin, iar ocupatia lui este in domeniul arhitecturii si s-a mutat in Luxemburg cu sotia lui. Din diverse dicutii avute cu socrul lui, a ajuns sa fie curios, si sa caute informatii mult mai adanc decat in carti. A inceput sa mearga pe strazi, sa identifice anumite puncte istorice cu locatiile actuale. Ei, cu treaba asta, ne-am molipsit si noi, pentru ca imediat ce am terminat vizita, am inceput sa cautam: cea mai veche casa din Luxemburg, "poarta rosie" (care acum e albastra) si alte locatii care ne-au ramas in minte.
Pfaffenthal |
Va pregatesc niste lucruri interesante precum fabricarea sampaniei luxemburgheze, fabrica de manusi si alte informatii. Oricum, planuiesc sa revin curand cu o experienta pe care am trait-o astazi, legata de un eveniment polonez la care am avut ocazia sa fiu in culise.
Lucilinburhuc, 963 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu