de Ioan LasloAm ajuns de multe ori in capitala Frantei si nici nu este de mirare, deoarece Parisul este, de departe, cel mai vizitat oras din Europa. L-am gasit uneori exagerat de aglomerat, plin de schele(parca era mereu ceva de renovat, dar cunoscatorii spun ca acest lucru este de bun augur, aratand preocupare si existenta fondurilor), alteori in pline demonstratii de strada(un localnic imi spunea ca un parizian veritabil, cand se trezeste dimineata, trebuie sa se gandeasca daca mai bine merge la munca sau mai bine gaseste un protest la care sa se alature), dar asa cum l-am gasit in aceasta toamna nu l-am mai prins vreodata. Aproape pustiu, lipsit de vesnicii turisti asiatici, cu strazi curate, dar parca triste. Marile obiective turistice precum Muzeul Louvre sau Versailles-ul erau lipsite de vizitatori. Sau daca aveau, erau programati atat de clar pe internet(pentru unele obiective era singura cale sa iti procuri bilet), incat deja traditionalele cozi de la intrare erau inexistente.
Putine agentii de turism au facut circuite culturale anul acesta pe motiv de pandemie. Eu am avut sansa sa lucrez pentru Christian Tour si sa insotesc doua grupuri in orasul iubirii. A fost asa de multa relaxare, atat de mult timp care ne-a permis sa exploram orasul, o stare de fericire a celor care eram obisnuiti sa calatorim si abia acum am realizat ce important era acest lucru pentru noi. Novotel La Defence, locul nostru de cazare ne-a primit aproape gol. Unii am avut chiar sansa de a avea la fereastra o panorama superba a orasului, cu Arcul de Triumf, Turnul Eiffel luminat superb noaptea aproape de orele fixe, iar, in departare, cu Sacre Coeur... Nu ma pot abtine sa nu postez chiar o poza facuta de la fereastra camerei de
