Seria marilor muzee europene - Prado

 

de Marian Lisu

Azi, un meniu cu mult subînțeles: simbolul rezistenței, în vremuri de răstriște, când nu aveau eroi, un joc al vieții - valabil chiar de la Adam și Eva (de parcă sună mai bine Eva și Adam) și un moment dramatic, cu multe energii, cu oameni slabi în duh. Să nu trageți în autor pentru poze mai nereușite, dar știți că nu e voie...

Jose de Madrazo în „Moartea lui Viriatus, liderul lusitanilor” exprimă, la momentul creației, un strigăt de revoltă față de jugul franțuz. Cum manifestarea artei lasă posibile diverse tipuri de subterfugii, pe care populația locală le-ar fi înțeles cu siguranță.

Eroul vechilor trăitori ai Peninsulei Iberice în perioada Republicii Romane, lusitanul Viriato era

Muzeul de Arte Frumoase Valencia

de Marian Lisu

Hotărât lucru, nu doar al doilea muzeu ca importanță (prin colecția vastă și valoroasă de pictură, sculptură, arheologie, tipărituri sau grafică), ci și un edificiu de neuitat – o clădire asemuită unei catedrale, în ale cărei turle vaste am regăsit stilizata, bolta Nopții Înstelate a lui Van Gogh.

Edificiul, chiar a fost gândit acum vreo 4 secole, ca sediu al catolicismului valencian, dar în timp, și-a schimbat destinația în multe rânduri, deseori folosit de armată, iar când au realizat cât de primitor e spațiul ,pentru artă, și-a găsit într-un final menirea.

Activitatea portuară a permis Valenciei să acumuleze bunurile, în special din zona mediteraneană, căci găsim lucrări ale maeștrilor napoletani.

Pe lângă ,,greii” locului- Sorolla, Pinazo, Espinoza sau Lopez, găsim vinovați de estetica frumosului ,etalat pe pînză, și celebrii Goya, El Greco și Velazquez, dar și ceva flamanzi.

Preponderent gotică, pictura veche excelează cu reprezentări ale sacrului, ca dealtfel și