Explorand Muntii Apuseni: Manastirea Sf. Ilie de langa Albac

de Cristian Cezar Han

       Se spune despre Muntii Apuseni ca sunt cei mai mici munti din Romania, lucru confirmat in cartile de specialitate, dar si cei mai pitoresti, datorita intinderilor de paduri de conifere sau pesterilor spectaculoase si, bineinteles, datorita claielor de fan.

   Daca ar fi sa fac un calcul, am fost de cel putin 10 ori in Muntii Apuseni si am explorat multe zone, incepand de la Rimetea ( gasiti tot articolul AICI ) pana la Arieseni sau Albac (de multe ori am stat in ultima localitate). Am vazut Cheile Turzii si Pestera Ursilor, insa pe ultimele doua le-am explorat acum 8 ani, respectiv acum 6 ani.

   In schimb, mai recent ne-am deplasat pe Valea Oltului si am hotarat sa mergem la Albac. As avea multe de povestit despre aceasta destinatie: unele lucruri neplacute, altele placute. In acest articol o sa va vorbesc despre un locas de cult aflat chiar la intrarea in Albac.

Dar mai intai sa va ghidez putin:

   Albac este o statiune turistica aflata la 100 km de municipiul Alba Iulia. Pentru a ajunge aici, trebuie sa mergeti pe ruta

Perlele negre de Tahiti

de Paul Drosu

     Perlele negre de Tahiti sunt cele mai minunate si mai scumpe perle din lume si sunt mult mai frumoase si mai "de efect" decat cele albe. Acest colier, spre nefericirea sotioarei mele, nu ne-am permis decat sa il probam  , caci, desi fata de alte coliere sau bijuterii cu perle negre avea un pret moderat, totusi acel pret era, in Euro, format din 5 cifre, ha, ha..!! Cum spuneam, insa, am putut sa il probam, caci in Polinezia Franceza nu este nimeni stresat ca ar putea fi jefuit sau sa fuga clientul cu colierul de perle negre la gat, fara sa il plateasca, ha, ha… In plus, cum ni s-a mai intamplat prin lume, vorba noastra romaneasca, prin cuvintele slave din ea si, in special, cuvantul "DA", le da multora senzatia ca am fi un fel de… rusi…iar vanzatoarea probabil a crezut acelasi lucru, oferindu-ne imediat colierul pentru a-l proba, in speranta ca "RUSII" cei cu bani il vor si cumpara, ha, ha…ha, ha…. 

Perla neagra a devenit un simbol al Polineziei Franceze si este o parte destul de importanta a economiei acestei tari, alaturi de turism. Perlele negre "se cultiva" pe minunatii si lipsitii de orice poluare atoli din arhipelagul Tuamotu, cea mai mare concentratie de atoli de corali din lume. Perlele negre se formeaza in interiorul unei specii de stridii (scoici, sa ii spunem) specifice Polineziei Franceze. Aceste stridii, Pinctada margaritifera, pot atinge 30 de cm si 5 kg, ceea ce inseamna ca

Aventuri din lumea intreaga

Lisabona – un oraş al culorilor

de Anca Stefana Ciolacu

      Lisabona nu a fost nici primul, nici macar unul dintre ultimele oraşe pe care le-am văzut în timpul călătoriilor mele. Nu ştiu de ce m-am oprit tocmai la el. Poate datorită senzaţiei de bine pe care o am de fiecare dată, când mă gândesc sau când revăd poze din cele 3 zile petrecute acolo.

    Lisabona nu este un oraş al unui singur obiectiv turistic, nu are o Sagrada Familia a Barcelonei. Lisabona este oraşul străduţelor înguste şi lungi, al teraselor ascunse de flori la pervazuri, al tramvaiului vechi care urcă şi coboară din Alfama în Bairro Alto. Oraşul celor 3 cartiere care îl definesc: Alfama - cel mai vechi, de fapt un labirint de străduţe colorate; Bairro Alto – sus pe deal, după cum îi spune şi numele, oferă o panoramă aurie a Lisabonei la apus şi Belem, de-a lungul fluviului Tejo, adăposeşte majoritatea monumentelor şi obiectivelor de vizitat.

     Dintre toate, Belem mi s-a părut un mic oraş, de sine stătător. Un orăşel port, de fapt, cu o cromatică diferită de restul Lisabonei. Asociat cu era marilor descoperiri şi traversat de fluviul Tejo, Belem adăposteşte o mare parte din monumentele turistice. Mănăstirea Jeronimos, deosebită prin stilul manuelit şi prin

O vacanţă aşteptată de ceva timp

de Marius Nistor

       Încep să zâmbesc atunci când mă apuc să scriu.

Şi am mai multe motive care contribuie la această stare, dar în primul rând ascultam o piesă -https://www.youtube.com/watch?v=xQTPy4GgYC8&index=1&list=PLVy6p06ziGSLLwKZ5cWLsX-Qel_m0TQ30 - care mi-a amintit de o seară minunată din concediul petrecut în această vară, o seară din Cap D Agde. Doar că acolo îi ascultam pe unii urmaşi mai puţin cunoscuţi ai celor de la ABBA, iar astăzi pe unii ai celor de la BZN, două formaţii atât de dragi sufletului meu!

      Privind ecranul laptopului pe care se derulau imagini cu oameni dansând într-o piaţă în timpul unui miniconcert, am retrăit o seară asemănătoare din iunie şi am fost cuprins de nostalgie, nostalgie care a declanşat impulsul de a aşterne rândurile care urmează, rânduri ce demult aşteaptă a fi trimise spre citire celor interesaţi de o aventură turistică în Franţa.

Un alt motiv care îmi înseninează aceste clipe îl reprezintă amintirea naşterii ideii de a concepe un astfel de vacanţă şi acele momente petrecute cu familiile unor colegi de facultate într-o zi de Crăciun a anului 2013. De acolo a pornit totul, a fost un impuls de moment – să vizităm o colegă de-a noastră stabilită în Franţa. Numai că după 2 ani de planificări şi aşteptări a concordanţelor dintre proiectele de concedii ale familiilor noastre, am hotărât să merg doar eu cu