Cefalu - imaginea de altdata a Siciliei

 

de Diana Stoica

Daca Taormina este perla Siciliei, Cefalu este esenta insulei. Intalnim traditii si obiceiuri din vremurile de aur ale insulei. Este un oras vechi, dateaza din perioada feniciana, cand a fost numit Ras Melkart (promontoriul lui Hercule, 396 I .Hr). Trece apoi in mainile grecilor sub dominatia lui Dionysios I (Dionisio) si apoi Agathokles (Agatocle), timp in care a purtat numele de Kephaloidion . In timpul dominatiei romane (254 I Hr) s-a numit Cephaloedium. Nu numai fenicieni, greci sau romani au stapanit orasul, ci si bizantini, arabi si normanzi. Toate aceste popoare au lasat in urma marturii ale existentei lor, care sunt intalnite la tot pasul, chiar si in zilele noastre. Ziduri de aparare, cladiri in stil arab, pavajul, sistemul de aparare al orasului etc. Ca in mai toate orasele din Italia, Cefalu a trecut in mainile familiilor nobiliare, pe la jumatatea sec.  al XV-lea.

Pe drumul catre centrul vechi se simte parfumul marii, ne insotesc piscinele naturale, roca ce apara orasul vechi si o multime de smochini si pini mediteraneeni. Pe masura ce intram in oras, casele si strazile de influenta araba ne acapareaza privirea. Daca aveti ocazia de a ajunge in jurul orei 10 dimineata, veti vedea ceva extraordinar. In fiecare dimineata, la aceeasi ora, un domn conduce o masina cu remorca plina de fructe si legume. Striga in dialect sicilian pentru a informa locuitorii ca a ajuns. Cei mai in varsta ies la balcon , coboara un cosulet pentru ca domnul sa il umple cu fructe si legume, apoi cu ajutorul aceluiasi cosulet, ii trimit banii.

Peisajul centrului vechi este desprins din povesti. Datorita aspectului sau si pentru faptul ca este foarte bine conservat, in 2022, a fost platou de filmare pentru ,,I leoni di Sicilia’’. La tot pasul sunt magazine artizanale pline cu ceramic, bijuterii, broderii, esente naturale (din flori de lamai si portocali). 

Comoara orasului este Catedrala, inchinata Sfintei Fecioare Maria. Constructia reprezinta un amalgam de stiluri, o imbinare armonioasa ce pleaca din perioada normanda (atunci cand Roger al II–lea, a pus prima piatra de temelie in anul 1131), continuand cu turnurile de influenta romana, portalul de sec. XV sau vitraliile abstracte de sec XVI. Altarul este realizat din ordinul lui Roger al II –lea. Este alcatuit din mozaic bizantin cu foita de aur incastrat in vetru pentru a putea fi conservat pe parcursul trecerii timpului. Acesta il reprezinta pe Isus Hristos Pantocrator (Atotstapanitor). Este infatisat purtand o mantie de culoare rosie ce simbolizeaza latura Sa umana si peste, una de culoare albastra ce semnifica latura divina. Tine bratele deschise, ceea ce inseamna ca suntem cu totii bine primiti in casa Sa. Distanta dintre cele 2 brate are nu mai mult si nu mai putin de 10 m. Ochii par ca ne privesc oriunde ne-am indrepta in catedrala. Este o tehnica a picturii in 3d (desigur, la vremea aceea, nu se numea asa). Se pare ca tehnica a aparut in sec XIV, cand artistul Filippo Brunelleschi a introdus conceptul de perspectiva liniara. Acesta presupune sa picteze in idea in care tot ce se afla in imagine se strange intr-un singur punct. Mozaicul fusese realizat in sec XII, inaintea lui Brunelleschi, de maestri in arta mozaicului adusi de la Constantinopol.

Piazza Duomo este minunata datorita arhitecturii, singurul element ce nu se potriveste cu restul atmosferei este Primaria (realizata in stil Mussolini). Aici predomina miros de zahar si vanilie, asta pentru ca de jur imprejur se afla cofetarii artizanale, care mai de care mai imbietoare.

Daca ajungeti in Cefalu, Lavatoio, locul unde femeile spalau rufele in perioada medievala este de neratat. Realizat din bazalt, reprezinta o oaza de liniste, un loc umbrit si racoros din Cefalu. Sunt numai 7 locuri unde se puteau spala rufele, asa ca femeile trebuiau sa se inteleaga asupra zilei si orei la care aveau sa vina sa spele, avand in vedere ca nu era loc pentru toata lumea. Aici curge Cefalino, ce mai rece, cel mai iute si mai pur rau.

Fiind un oras cetate, zidurile de aparare se pot admira si astazi, existau patru porti de acces in oras. Cea mai cunoscuta este Porta Pescara (Poarta pescarilor). Este si cea mai frumoasa, privelistea iti taie respiratia. Marea se uneste cu cerul, intr-un albastru infinit, un tablou pe care il puteti gasi gata pictat pentru a-l lua acasa si pentru a va aduce aminte de Cefalu.

Capriciul lui Gaudi, la Comillas

de Ioan Laslo

M-am asezat alaturi de Antonio Gaudi pentru a privi impreuna Il Capricho. Experienta a fost uluitoare. Pentru ca am incercat sa inteleg viziunea pe care a avut-o arhitectul lui Dumnezeu, asa cum il numesc unii.

Cladirea a fost proiectata la comanda client bogat, Máximo Díaz de Quijano si construita intre 1883-1885, fiind insa terminata dupa moartea proprietarului si devenind astfel resedinta de vara pentru numerosi oameni potenti economic si politic. Ea aparține perioadei orientaliste, de inceput a arhitectului. El Capricho ne permite să vedem toate fundamentale pe care se bazează Modernismul, care a anticipat ArtNouveaul european. Intrata în paragină după Războiul Civil Spaniol, în ciuda faptului că a fost declarata Monument Național în 1969, cladirea a fost vanduta de ultimul descendent al familiei López-Díaz de Quijano. A fost restaurată și transformată într-un restaurant în 1988. În cele din urmă , în 2009, clădirea a devenit muzeu si astazi poate fi vizitata si de turistii de pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei.

El Capricho este o lucrare în care Gaudí a propus la Comillas ceea ce pentru el era casa ideală. Răspunde unui studiu perfect al spațiilor, al utilizărilor, al climatului, fiind integrat în mediul său, dar și în gusturile și nevoile proprietarului. In 2010, incinta s-a redeschis ca muzeu, urmărindu-se să atingă două obiective: pe de o parte, să se realizeze o mai bună conservare a clădirii în sine, respectând pe câte posibil planul sau original și, pe de altă parte, să permită vizitatorilor să descopere într-un mod mai profund geniul care ascunde această construcție. Ideal este sa urmariti cu atentie pe monitoarele de la parterul vilei prezentarea vilei. Ea atrage atentia asupra unor amanunte care este posibil sa va scape altfel. Nu dureaza mult, dar mie mi se pare esentiala pentru o mai buna aprofundare a obiectivului. Dar El Capricho nu este doar un monument care poate fi vizitat pe tot parcursul anului, ci și o echipă umană care lucrează în fiecare zi pentru a investiga, a proteja și a face cunoscuta această mostră unică a geniului lui Gaudi. Profesionalismul muzeografilor spanioli  e prezent si de aceasta data...

Oxford - un mediu intelectual mai vechi decat Biserica

de Ciprian Napradean

Prima oprire din drumul nostru spre Țara Galilor a fost la Oxford. Orașul, de mărimea Tg. Mureșului, se află la nici 100 de km de Londra. Ne-am stabilit ca destinatie Turnul Carfax. Este tot ce-a mai ramas din biserica orașului (Biserica Sf Martin). Ideea de a ajunge aici nu a fost chiar proasta, in ciuda frigului sâcâitor. Turnul e situat în ”buricul targului”. În apropiere sunt mai multe clădiri ale celei mai celebre universități din Europa (Univeritatea Oxford). Ambele, biserica și universitatea, mobilau fiecare în felul ei mințile britanicilor încă din sec. XII. Universitatea din Oxford este chiar mai veche decât biserica. În urmă cu cca. 1000 de ani, pe când Europa occidentală rătăcea prin întunericul medieval, aici se aprinsese lumina cunoașterii. O cunoaștere mai puțin laică, ce-i drept, dar care a continuat neîntrerupt până în zilele noastre. Nu e de mirare că astăzi Oxford-ul este în top 3 universități din lume, iar Anglia are 4 din primele 10 universități. Bazele Universității Cambridge au fost puse acum 800 de ani de unii profesori plecați de la Oxford. Cum a luat naștere mediul intelectual de la Oxford? Cum a apărut, pe la anul 1000, o universitate în mijloc la nimic? Ei bine! Asta poate știți voi, că eu n-am descoperit. Am gasit insa atmosfera aceasta 

 

Cacao in Ecuador

de Paul Drosu

Cred ca gasesti cu greu pe cineva caruia sa nu ii placa o cana de cacao fierbinte sau o bucatica de ciocolata…dupa preferinte, cu lapte, amara, neagra, cu piper, cu chili etc etc.  Toate acestea nu ar exista fara semintele unui minunat arbore – arborele de cacao. S-a vorbit mult despre cacao, care a avut un rol important si in istoria multor civilizatii din America Centrala si din partea nordica a Americii de Sud.

Prima fotografie reprezinta interiorul unui fruct-pastaie de cacao si modul in care sunt asezate semintele (intre 20 si 60 de seminte), intr-o pulpa alba. Si semintele si pulpa se pot manca si crude, direct din pastaie, cum am facut si noi. Semintele crude au un gust foarte puternic si amar. Semintele se utilizeaza pentru producerea de cacao, iar pulpa alba pentru sucuri, smoothies si in deserturi. Din pulpa fermentata se produce si o bautura alcoolica. Pentru un kilogram de ciocolata trebuie vreo 900-1000 de seminte uscate.

A doua fotografie reprezinta cateva fructe intregi si semintele de cacao puse la uscat.

Fotografiile sunt facute in Ecuador, unde se pare ca a si aparut cultivarea de cacao, caci cercetari arheologice au aratat ca aici era cunoscuta si folosita acum mai bine de 5000 de ani. Ecuadorul, desi pe locul 7 la productia mondiala, are cea mai buna si mai parfumata cacao din lume, asa-numita "fine or flavor cocoa", pentru care este cel mai important producator din lume. Iar din totalul productiei mondiale de cacao, doar 5% reprezinta "fine or flavor cocoa"!!! Cacao "made in Ecuador" este "ravnita" de toti marii ciocolatieri din lume, cat si de producatorii care fac ciocolata in cantitati foarte mici, dar o ciocolata exceptionala si extrem de scumpa. Iar "expertii" in ciocolata spun ca gustul ei este la fel de diferit si de specific zonelor din care provine cacaoa, la fel cum se intampla si cu vinul.

Mica Europa din Bruxelles

de Ioan Laslo
     Cand ajungi la Bruxelles iei legatura cu un oras in care ideea de Europa unita este prezenta in toti porii sai. Mergi desigur sa vizitezi zona parlamentului European, insa este posibil ca intuitia Europei sa fie mult mai prezenta in reusitul parc tematic MiniEuropa. Localizat in zona Heysel, in apropiere de cunoscutul Atomium, parcul contine machete de dimensiuni si o calitate considerabile care reliefeaza locuri celebre din toate statele comunitare. Recunosti repede Turnul Eiffel, Parlamentul englez, Piazza dei Miracoli din Pisa, Grand Place din Bruxelles si multe altele si ai tentatia de a cauta ce au socotit reprezentativ creatorii parcului pentru Romania. Te asteptai probabil sa gasesti Casa Poporului, insa ai o surpriza: e Palatul Mogosoaia! Bunul gust arhitectural a invins megalomania!

    Am ajuns ultima data in parc pe o vreme ploioasa, dar asta nu ne-a facut sa fim mai putin incantati de ceea ce am vazut, mai ales ca am avut sansa unui grup tanar, plin de originalitate si buna dispozitie. Iata si instantaneele:

Mai trebuie adaugat ca programul si pretul biletelor le gasiti pe site-ul oficial al parcului: http://www.minieurope.eu