Anse Marron - cea mai izolata, salbatica si greu accesibila plaja din Seychelles

de Paul Drosu

Seychelles este un arhipelag in care nu este deosebit de complicat de ajuns. De aceea, sunt si ceva postari despre el, pe Net. Dar, odata ajuns aici, sunt zone deosebit de pitoresti si de putin frecventate, in care este greu sau chiar foarte greu de ajuns. Despre care, nu degeaba, sunt mai putine, catre deloc, postari. Cum este si aceasta minunata plaja, ANSE MARRON, printre cele mai (daca nu chiar "cea mai") greu accesibile, salbatice si izolate, dar si, probabil, cea mai frumoasa "Anse" (Golfulet cu plaja) din Seychelles. In limbajul creolo-frantuz de aici, "Anse" se refera la mici golfulete si plajele aferente, retrase si ascunse intre bolovanii uriasi specifici. Si, in plus, daca ajungi atunci cand trebuie, cum am facut si noi, o poti gasi complet pustie... Ceea ce, in Seychelles, nu este asa de uzual... 

O "ANSE" compusa din doua parti: prima formata din 2 minunate piscine naturale, "personale", separate si protejate de ocean prin "pereti" de bolovani de care se sparg valurile furioase ale Oceanului Indian, iar cealalta este o superba plaja cu apa neprotejata de bolovani, in care se pot imbaia cei curajosi si priceputi, caci curentii sunt deosebit de periculosi, ca si momentul in care ajungi, daca fluxul destul de mare este in crestere. 

Pentru a ajunge aici, trebuie sa faci nitel efort... Pana acolo vei trece, ca puscasii marini, prin apa, pe sub apa, prin padure, te vei catara pe stanci (Bouldering), pe sub stanci, prin mici stramtori intre stanci, cu apa care vine peste tine... Este foarte indicat sa se apeleze la serviciile unuia dintre cei 2-3 ghizi autorizati, caci drumul este destul de greu si, mai ales, intortocheat si se merge functie de ora fluxului si a refluxului…curentii sunt extrem de puternici si periculosi.

P.S. 1 - Piscine protejate de cel mai vechi granit de pe planeta, din care sunt formate niste insule oceanice. De altfel, singurele insule oceanice (in plin ocean) formate din granit si cele mai vechi insule de pe planeta (alaturi de Madagascar), provenind direct din super-continentul Gondwana! Granitul pe care il atingem are in jur de 750 de milioane de ani! Observati ca are o usoara tenta de roz.

P.S. 2 - Posibil si ca numele acestei "Anse" - "MARRON" (din argoul frantuzesc) sa fi aparut tot ca urmare a dificultatii accesului.

 

A doua jumatate a acestui golfulet magnific si destul de greu accesibil, Anse Marron, cu o plaja minunata si fara populatie omeneasca si o apa la fel de minunata, dar accesibila, in principiu, la distanta mai mare de tarm, doar celor obisnuiti cu inotul si balacitul in ape cu curenti puternici si periculosi, in preajma a tot felul de bolovani de granit, subacvatici sau semiacvatici. Caci granitul este o roca deosebit de dura...

Eu as recomanda Anse Marron celor carora le place sa faca miscare si vor sa vada si locuri fara multa omenire, chiar si in Seychelles. Drumul pana aici este minunat si divers si, in plus punctele de plecare/sosire pana la Anse Marron sunt alte 2 celebre plaje din insulita La Digue - "Anse Source d'Argent", recunoscuta ca fiind si cea mai fotografiata plaja din lume (insa, pentru mine, este deja prea turistizata) si "Grand Anse".

Cum spuneam si in postarea precedenta despre Anse Marron, ar fi indicat sa apelati la serviciile unuia dintre cei 2-3 ghizi autorizati, caci drumul este destul de greu si, mai ales, intortocheat si se merge functie de ora fluxului si a refluxului…curentii sunt extrem de puternici si periculosi.

Edinburgh - oras de vis in Tara Cimpoiului

de Andreea Bucur-Miklosi

     Edinburgh? Fără a enumera tot ce ştim legat de istoria Scoţiei sau de aşezarea geografică a oraşului, îl putem descrie ca un oraş vesel, plin de culori şi nuanţe, învăluit în sunete magice care îşi au izvorul în două surse: una este cea a faimosului cimpoi, care îţi încântă auzul, iar cealaltă se aude de la un grup de tineri foarte talentaţi care dau spectacole in Grădina Princes, cântând muzică de calitate, jazz şi incearcă modest, dar imperios a-şi vinde propriile CD-uri, care nici măcar nu costă o avere, 5 lire.

Noi oamenii suntem foarte diferiţi astfel într-o excursie sau călătorie fiecare căutăm altceva, după nevoile noastre psihologice. Eu am căutat liniştea, calmul, relaxarea, spectacolul, culorile fascinante si o frântură de istorie. Toate acestea le-am găsit în Parcul Princes. Este atât de relaxant să faci acolo o plimbare şi să admiri florile, care dau spectacol ochilor şi se întrec între ele în culori, odoare şi frumuseţe. Este o lume de poveste, natura este generoasă în Parcul Princes. Sunt o sumedenie de copaci, de tufişuri elegant tunse, diverse flori şi forme inedite. Vara este magică în Edinburgh, nu cred că am văzut un oraş mai frumos şi mai plin de flori. Dacă străbaţi toată aleea parcului, la capăt vei găsi nişte scări, de pe ale căror trepte poţi face un selfie foarte reuşit cu un fundal de vis sau de ce nu o poză de grup alături de ghidul dumneavoastră. Cine resimte nevoia de andrenalină, are ocazia să

PALAU DE LA MUSICA CATALANA – Barcelona (Spain)

de Marian Lisu

Vă invit acum într-o călătorie de neuitat, undeva arc peste timp, preț de peste un secol. În inima Barcelonei, lângă celebrul Barri Gotic, cartierul ce deține atât de multe atracții, găsim ușor minunea căreia îi trecem pragul marmorat multicolor.

Lăsați-vă purtați pe aripi de timp în cea mai frumoasă sală de concerte făcută vreodată, nu o operă în sensul direct, ci un spațiu dorit a găzdui spectacole de tot soiul (piese simfonice, cor, spectacole de Flamenco, cabaret).

Ne facem loc timid în mulțimea pestriță, ce vine dinspre marele bulevard La Rambla, pe locul unde activase până spre finele de Secol al luminii vechea Mănăstire Sant Francesc de Paula. Lăsase parțial spațiu vital realizării celui mai însemnat edificiu Art Nouveau - Palau de la Musica Catalana, grandios edificiu gândit de arhitectul de geniu Lluis Domenich i Montana. Mulți îl consideră a fi peste Gaudi, căci contemporaneitatea acestora în perioada modernistă făcea ca rivalitatea creațiilor să atingă culmi nebănuite.

E de fapt perioada de redeșteptare barceloneză, cea rămasă în memoria locului drept Renașterea catalană „Renaixença”, care-i va face renumiți și pe Miro, Dali, Sorolla (în domeniul artelor), atunci când apar edificiile cele mai reprezentative pentru această parte a lumii.

Încă de la intrarea în foaier se aud sunetele aranjate să încânte auditoriul. Suntem luați de curentul de curioși spre o sală colosală, inundată de lumină multicoloră, ce vine din înaltul unei cupole ce pare mai degrabă gândite să reflecte culorile Paradisului. Vitraliile susținute în structura metalică, ce lasă impresia unui clopot răsturnat, creează senzația naturaleței, căci nici nu trebuie aprinse încă lămpile grele, de inspirație medievală, amplasate la intrare sau pe pereții laterali.

Vreți să stăm jos, să simțim pe deplin acordurile grave sau înaltele? Ori energiile ce sunt transmise de cei care oferă senzaționalul spectacol de muzică, dans și trăire intensă? E primul impuls, deci hai să luăm loc pe catifeaua de vișină putredă, spre a ne minuna de spectacolul vizual până la momentul de început. Admirăm pe rând scena – o arhitectură unică și splendid decorată cu elemente sugestive, ce ne fac să ne familiarizăm cu elementele îndrăgite de societatea catalană, acelea pe care societatea corală Orfeo Catala și le dorise de la celebrul arhitect spre a le fi spațiu de creație, pentru repetiții, reprezentații și loc unde să poată la final a aduna laurii recunoștinței publicului însetat de cultură.

Deasupra sunt arcade multe, strașnic decorate, iar peisajul din înalt dă senzația de Grădina Raiului, căci vreo 2000 de trandafiri din ceramică pictată par a se prăvăli din boltă. Din lojele amplasate pe nivele diferite străbat doar murmure, mai târziu vor izbucni urale, ovații și sala se va cutremura sub aplauzele fără de sfârșit, cu siguranță.

Nu suntem obturați de cortină, căci lipsește cu desăvârșire, rolul acesteia pare a fi luat de razele de lumină ce vin fie din înaltul luminatorului măiastru ori din spatele scenei, unde sunt alte vitralii magnifice. Lateralele scenei sunt ținute de stâlpi colosali, completați spre înalt de grupuri sculpturale. La dreapta tronează bustul lui Beethoven, titanul muzicii clasice, deasupra lui fiind reprezentate Valkiriile din opera lui Wagner, ce par să colinde într-o odă a bucuriei spre copacul stilizat amplasat în dreapta și deasupra bustului lui Josef Clave, gigantul muzicii tradiționale din Catalunia, ce are la baza stâlpului său o altă alegorie: cea a florilor de Mai, reprezentată de muze ce încântă piatra cu tonalități nemaiauzite pe scenele de operă, căci e de fapt muzica poporului. E un cadru cu simbolism grav – universalitatea muzicii face legătura directă între cea elevată cu cea tradițională, a celor mulți.

La nivelul scenei ne încântă multe muze diverse, ca și instrumentele ce le utilizează cu sârg – o altă alegorie a universalității muzicii, deasupra fiind o orgă ce completează spațiul dreptunghiular al structurii ușoare de oțel.

Geometria sălii e astfel determinată matematic: sala pătrățoasă, scena dreptunghiulară, tavanul cu cercuri concentrice, linii drepte cu arcade semicirculare, spiralele din scări. Candelabrele stilizate spânzurate din înalt prin orificii atent gândite împrăștie lumină lină – doar o senzație de supliment de firavă strălucire, căci tavanul colosal își face pe de-a întregul misiunea.

Timpul ce trecu ne pusese alături de dame bine, cu rochii sofisticate și pălării cu boruri mari, produse unicat pe semne, iar domnii – niște domni (în costume complete și mustăți sau frizuri ce trimit cu gândul la mult prea multul timp petrecut în frizeriile epocii).

Arc peste timp, revenind în cotidian – scena e animată și acum, ca și atunci – trupa artiștilor scenei face pregătirile finale spectacolului ce urma scenei. Regizorul dă ultimele indicații, cei de la lumini și sunet par implicați peste măsură. Cei care performează par a nu ne observa, deși stăm la o atingere de aceștia, baritonul ridică vocea chiar în momentul în care filmarea era în toi, violonista trece cu arcușul rapid, la o distanță de-i puteam simți răsuflarea. Te bagă definitiv în piesa lor, aparții oarecum locului, suntem parte a spectacolului – e festival de bucurie trăită pe deplin. Din priviri ne înțelegem că nu este suficient pentru a potoli sufletul, hrana spirituală trebuie savurată la maxim, deci adăstăm locului momente pe care le-am dori perene.

Farmecul clădirii monument nu este doar marcat de atmosfera interioară, cea plină de culoare și poveste, căci inspirația ne produce endorfine. Mai ales că trecem pe lângă Pegașii grei din piatră albă, ce străjuiesc coloanele din înalt, acolo, undeva spre spirala scării, unde stau atârnate până la nivelul solului tuburile de lumină pe care stau posterității numele celebrităților a căror activitate a fost prezentată aici – opere și autori.

Prin foaier ne strecurăm și în zona de socializare, spațiul unde se destindeau la bârfe cei din vechea societate, chiar în fața cafenelei și a restaurantului. Terasa e un spectacol vizual, coloanele pline de culoare creând o stare de bună dispoziție.

În marele hol realizăm dimensiunile urieșești ale edificiului. Afară trecem în revistă mențiunile cu informații generale, îi recunoaștem pe cei de pe scenă în multele afișe ce anunțau premiere, dar cel mai important – admirăm exteriorul din partea cea mai interesantă. Acolo unde tronează pe lateral imensul grup statuar ce reprezintă simbolul Orfeo Catala: o Venus flancată de tineri și maturi, deasupra tuturor veghind simbolul catalan – Sfântul Gheorghe, purtând steagul biruinței.

 

Florenta - punct de reper pentru iubitorii de arta

V-am pregatit o poveste de primavara, cu gandul ca intr-un alt anotimp sa ne putem revedea. Asa isi prezinta Melania Cotoi filmuletul prin care doreste sa ne apropiem de Orasul Renasterii. Ramane doar sa tastati play!

Marele Bazar din Istanbul

de Daniel Stefan

Nu putem pleca din Istanbul fara sa vizitam un obiectiv, poate unic in lume. Marele Bazar (Kapali Carsi) nu trebuie ratat, indiferent daca veniti aici pentru cumparaturi sau pentru a vizita pur si simplu acest monument de o frumusete rar intalnita. Trecand prin fata Universitatii si apoi prin piata, printre sute de vanzatori ambulanti din toate tarile estice in special, ajungeti in fata Marelui Bazar, ale carui ulicioare sunt marginite de catre peste 4000 de magazine. Aici poti gasi absolut tot ce-ti doresti, de la zeci de tone de bijuterii, in special de aur, la kilometri intregi de tesaturi si foarte multe suveniruri. Aici, ca de altfel in toata lumea musulmana, esti servit de catre comercianti, cu un paharel de ceai fierbinte foarte tare doar ca sa simti ca esti un oaspete bine poftit in pravalia respectiva. Micul "orasel" este construit in anul 1461 si de-a lungul secolelor a fost reconstruit de mai multe ori. Aici de-a lungul ulicioarelor, care la intersectii sunt acoperite cu frumoase cupole, se gaseste o moschee, un post de politie, o banca si case de schimb valutar. Interesant de stiut este faptul ca vanzatorii sunt foarte superstitiosi, astfel daca esti primul client trebuie neaparat sa cumperi ceva, chiar negociind foarte mult pretul, deoarece altfel se zice ca vanzarea din ziua respectiva nu va merge asa de bine. Asa ca daca vreti sa va luati un obiect valoros la pret de suvenir, trebuie sa va treziti de dimineata si la ora opt cand se deschide bazarul sa pasiti pe uliciorele lui si sa va opriti la unul din miile de magazine.