Hogueras de Alicante (Focurile Sfântului Ioan)

 

de Ioan Laslo

Fiestele din diversele orașe ale Spaniei sunt un moment în care, cu mic, cu mare, toată populația urbei se distrează. De obicei, ele sunt legate de un sfânt catolic și au o tradiție îndelungată. Am scris anterior de Falas din Valencia, iar azi ii vine rândul orașului Alicante. 

Alicante sărbătorește sosirea verii cu "Focurile lui San Juan". Înconjurați de muzică, culoare, praf de pușcă și spectacol, mii de oameni ies în stradă pentru a experimenta acest festival care aduce un omagiu focului. Pentru a sărbători începutul verii, locuitorii din Alicante merg, în mod tradițional, la cina în mediul rural în penultima săptămână din iunie: mânanca produse tipice și, când vine miezul nopții, aprind focuri de tabără, dansează în jurul lor, lansează rachete și se scaldă în mare. Acest obicei a fost menținut de-a lungul timpului și, în 1928, a fost înființat oficial ca festivitățile "Hogueras de San Juan".

Timp de câteva zile, în fiecare an, se aduce un omagiu focului, în care principalii protagoniști sunt opere autentice de artă efemeră: „focurile”, figurile uriașe de carton și lemn care sunt arse în noaptea de San Juan. În luna mai, regina festivităților, așa-numita „Bellea del Foc” (Frumusețea Focului), este aleasă dintre candidatele prezentate de comisia fiecărui cartier. Festivitățile încep oficial cu plantà (așezarea) monumentalelor „focuri” care, cu aerul lor satiric, umplu străzile din Alicante cu ingeniozitate și bună dispoziție. În acea zi sunt instalate și „barăcile” , unde se țin sărbătorile populare și se degustă smochinele și coca tipice, un fel de empanada de ton, ceapă și nuci de pin. Printre cele mai reprezentative acte ale festivalului se numără Intrarea Trupelor și Comisiilor, cu „frumusețile” lor respective și domnișoarele de onoare îmbrăcate în costume tradiționale; ofranda florală către hramul orașului, Fecioara Remedioi și parada folclorică internațională, o procesiune colorată la care participă grupuri de dans din întreaga lume. În plus, în fiecare zi la două după-amiază, în Plaza de los Luceros au loc focuri de artificii : sunt „mascletàs” zgomotoase , care ar trebui să fie însoțite cu dopuri de urechi, având în vedere vuietul provocat de praful de pușcă și rachete. În sfârșit, la ora douăsprezece  noaptea, în ultima zi a fiestei din iunie, sosește „cremà”, momentul de vârf. După un extraordinar palmier alb de artificii, „focurile” răspândite în tot orașul ard de bucurie, dansuri și cântece, în același timp în care pompierii aruncă cu apă în participanți în ceea ce este cunoscut sub numele de „banyá”. Cu toate acestea, petrecerea nu s-a încheiat încă. Serile viitoare, pe plaja Postiguet are loc concursul de artificii, în timp ce zona veche a orașului prinde viață cu piața medievală și diversele sale spectacole. Este o adevărată bucurie, la care participă și numeroșii turiști aflați în vacanță pe Costa Blanca! Filmulețele de mai jos o sa va facă sa înțelegeți mult mai bine evenimentul... 

Guinness Storehouse – un „Disneyland” dedicat adulților

de Livia Mihaela Manzatu

Ce poate fi mai incitant decât să guști din experiența senzorială pe care ți-o oferă cea mai cunoscută bere stout din lume, chiar la ea acasă? 

Această experiență am avut-o când am vizitat Dublinul într-un city-break, pe o vreme tipic irlandeză. Aventura cunoașterii orașului nu se putea încheia fără vizitarea atracției numărul 1: Guinness Storehouse.
Situat pe St. James's Gate, în plin centrul orașului, Guinness Storehouse ne-a oferit mai mult decât ne așteptam: de la istoria celor peste 250 de ani de tradiție până la degustarea celei mai apreciate beri din lume de la înălțimea celor 44 de metri ai clădirii cu o panoramă spectaculoasă asupra Dublinului. 

Experiența noastră a început de la parterul clădirii, unde, după

Goslar - O altă mică aventură germană

     de Marian Lisu

    Goslar este burgul acela despre care, văzând câteva instantanee, îți spui că trebuie neapărat mers acolo cât mai curând. Oricum este o destinație obligatorie pentru romanticii incurabili, căci nici nu te-ai desprins de locul de poveste si deja ți-l reamintești îndelung și ai un motiv suplimentar să iubești definitiv Germania.

    E greu să descrii prin cuvinte limitate sentimentele trăite aici: e o oază de liniște și relaxare, pe valea cursului lin de apă, cu case jumătate piatră-jumătate lemn, pline de flori multicolore și oameni gospodari, dar și un furnicar de pasionați de frumos ce înghesuie piețele publice din fața Rathaus, unde stâm gură-cască la propriu așteptând spectacolul oferit de ceasul cu figurine, ori a muzicii de clopote venite de pe Kaiserringhaus.

    Construcția etalon (ce definește grandoarea) este Palatul Imperial, cu una dintre cele mai spectaculoase săli gândite vreodată de mintea omenească – Reichsaal, unde ne întâmpină, în frescă de excepție, marile momente ale istoriei locului.

    Relaxarea o facem în sunet de orgă, în atmosfera boemă, cu sonoritate medievală, înconjurați de gotic cu accente renascentiste, din Piața Bisericii St. Cosma și Damian.

Încărcați energetic, cu buna-dispoziție la purtător, am continuat așa: străzi, străduțe, alte străzi, mai multe străduțe, până la gara orașului, care pare mai dergrabă un castel în miniatură.

Musée Boucharouite din Marrakesh

 

de Raluca Sofian

Din seria “am rămas cu gândul la…”

Cenușăresele covoarelor marocane intr-atât de vestite peste tari, mari și meridiane :)) sunt așa numitele carpete Boucharouite. Poate ca nimic din ce ai văzut intr-o călătorie nu trece fără sa fi lăsat urme dar exista senzații, locuri, chipuri sortite sa-ți atingă prin fuzionare și surprinzatoare “cozi” cele mai sensibile corzi. Casa aceasta, un riad de secol 18, ascunsa in labirintul Medinei din Marrakesh, cu o poarta joasa in capătul străzii de culoarea dunelor sahariene e in felul ei o Morgana. Ti-e greu s-o crezi aievea. Proprietate a colecționarului Patrick de Maillard e o întruchipare a firescului și ingeniosului rudimentar dar in același timp un teritoriu forte nobiliar. Asocieri puternice, naive, creative. Tavi imense de aluminiu ascunse in spatele unui cactus supradimensionat , o veioza improvizata cu mini-colivii pe post de abajur, vase de lemn, porți crestate și ornamentate cu fragmente de piatra sau metal, un pat cu baldachin fără baldachin pe terasa superioară și pretutindeni creatia satelor de la baza munților Atlas —țesăturile pe suport de sac. De plastic sau rafie! Marocanilor le e rusine cu ele. Realizate din zdrențe (fasii, cârpe provenite din îmbrăcămintea f uzata) sunt inevitabil un simbol al sărăciei. Acum, poate și datorită lui Maillard sunt un artefact căutat. Casele de licitație si dealerii europeni de arta le-au luat in vizor transformandu-le intr-un trend uimitor. Intre timp in Patio-ul privat cu măslin incorporat si cer acoperiș (spre energii purificatoare deschis) ascuns undeva in Medina, colecția boucharouita e regina.

La Valencia se desfasoara acum Las Fallas

 

de Ioan Laslo

Festivalul care anunta un nou inceput si reinorirea spiritului valencian, Las Fallas este in plina desfasurare  si atrage privirile tuturor. Defilari ale celebrelor papusi (ninots), arta stradala, focuri de artificii, toate sunt menite sa asigure o atmosfera de sarbatoare in frumoasa Valencia. In toata perioada acestei sarbatori orasul este pur si simplu schimbat. La finalul festivalului papusile din polistiren, care ma de care mai originale o sa fie incendiate. Una singura, cea considerata castigatoare, va ajunge in muzeul care este dedicat acestui festival, aflat in Plaza Monteolivete  nr.4, locul in care puteti afla toata indelungata istorie (cea mai veche este din 1934!) a acestei adevarate nebunii, declarata patrimoniu UNESCO.

Originea festivalului se întoarce la tradiția de a improviza focuri cu mobilier vechi pentru a sărbători venirea primăverii și, de asemenea, coincide cu sărbătorirea Zilei Sf. Iosif, hramul tâmplarilor. Evenimentele festive încep în ultima duminică din februarie cu Crida, în care falleras mayores îndeamnă oamenii să se distreze la Fallas. Apoi, de la 1 martie, Mascletà se trage zilnic în piața Primăriei. Datele principale anul acesta sunt între 15 și 19 martie, când începe plantà și are loc arderea monumentelor. Principala atracție, fără îndoială, sunt sutele de fallas, sau monumente fallero, care sunt „plantate” pe străzile și piețele din tot orașul . Fiecare falla urmează de obicei o temă și constă din numeroase sculpturi individuale sau grupuri sculpturale, numite ninoți, care își spun propria poveste . Ele descriu adesea oameni celebri sau critică actualitatea, întotdeauna cu o bună doză de umor, satiră și creativitate. La fel de important ca și aprecierea artei și semnificației lor este fiorul de a-i vedea arzând în noaptea de 19 martie. Dar sunt multe de văzut în Fallas: spectacolele de artificii, de la mascletaes care au loc în fiecare zi până la orbitoarea Nit del Foc (Noaptea de foc) din 18 martie, sau plina de culoare și devoțiune Jertfa de flori către Virgen de los Desamparados (cei Părăsiți), care are loc pe 17 și 18 martie. Aici au fost mii de falleros și fallere îmbrăcați în costumele lor tradiționale, exemple ale celui mai bun meșteșug valencian. Nici muzica nu lipsește, concerte și parade având loc in centrul orasului.