Catedrala din Burgos - cea mai frumoasa biserica gotica din lume

 

de Ioan Laslo

Este atata frumusete in interiorul Catedralei din Burgos, incat nu ai cum sa ramai indiferent. Imediat ce patrunzi aici printr-o intrare laterala destinata turistilor esti coplesit.

Constructia a fost initiata in 1221, insa planurile au fost mereu modificate in spiritul modei vremurilor, ultimele lucrari importante fiind realizate in secolul al XVIII-lea. Elementele decorative din interior, gotice, renascentiste sau baroce, apartin unor artisti de prima mana precum sculptorii Gil de Siloé, Felipe Vigarny, Rodrigo de la Haya, Martín de la Haya, Juan de Ancheta, Juan Pascual de Mena, arhitectul Diego de Siloé, fierarul Cristóbal de Andino , sticlarul Arnao de Flanders sau pictorii Alonso de Sedano ,Mateo Cerezo , Sebastiano del Piombo sau Juan Ricci. Iar lista ar putea continua.

Sub podeaua navei principale se afla mormantul eroului national al luptei de reconqiusta, El Cid Campeator si al iubitei lui Ximena. Dar ceea ce impresioneaza cel mai mult sunt numeroasele capele, una mai tentanta decat alta sub aspect vizual. Opulenta Capela a Conetabilului, eleganta Capelei Bunei Vestiri, maiestuoasa Capela Sfanta Ana, sau a Conceptiei, cele inchinate Sfantului Nicolae, Sfantului Grigorie, Sfintei Catalina si toate celelalte necesita un timp indelungat de vizita. Fiecare dintre ele este amplu  si intuitiv explicata cu ajutorul unei aplicatii moderne disponibila prin scanarea codului de  la intrare cu telefonul dumneavoastra mobil. Eu am fost extrem de impresionat de Corul Catedralei, realizat din lemn masiv de mahon si nuc. Va invit si pe dumneavoastra sa veniti sa o vedeti! Pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei, pe care il puteti accesa dand un click aici  exista o excursie optionala la Burgos, in care abia astept sa va insotesc!

Hogueras de Alicante (Focurile Sfântului Ioan)

 

de Ioan Laslo

Fiestele din diversele orașe ale Spaniei sunt un moment în care, cu mic, cu mare, toată populația urbei se distrează. De obicei, ele sunt legate de un sfânt catolic și au o tradiție îndelungată. Am scris anterior de Falas din Valencia, iar azi ii vine rândul orașului Alicante. 

Alicante sărbătorește sosirea verii cu "Focurile lui San Juan". Înconjurați de muzică, culoare, praf de pușcă și spectacol, mii de oameni ies în stradă pentru a experimenta acest festival care aduce un omagiu focului. Pentru a sărbători începutul verii, locuitorii din Alicante merg, în mod tradițional, la cina în mediul rural în penultima săptămână din iunie: mânanca produse tipice și, când vine miezul nopții, aprind focuri de tabără, dansează în jurul lor, lansează rachete și se scaldă în mare. Acest obicei a fost menținut de-a lungul timpului și, în 1928, a fost înființat oficial ca festivitățile "Hogueras de San Juan".

Timp de câteva zile, în fiecare an, se aduce un omagiu focului, în care principalii protagoniști sunt opere autentice de artă efemeră: „focurile”, figurile uriașe de carton și lemn care sunt arse în noaptea de San Juan. În luna mai, regina festivităților, așa-numita „Bellea del Foc” (Frumusețea Focului), este aleasă dintre candidatele prezentate de comisia fiecărui cartier. Festivitățile încep oficial cu plantà (așezarea) monumentalelor „focuri” care, cu aerul lor satiric, umplu străzile din Alicante cu ingeniozitate și bună dispoziție. În acea zi sunt instalate și „barăcile” , unde se țin sărbătorile populare și se degustă smochinele și coca tipice, un fel de empanada de ton, ceapă și nuci de pin. Printre cele mai reprezentative acte ale festivalului se numără Intrarea Trupelor și Comisiilor, cu „frumusețile” lor respective și domnișoarele de onoare îmbrăcate în costume tradiționale; ofranda florală către hramul orașului, Fecioara Remedioi și parada folclorică internațională, o procesiune colorată la care participă grupuri de dans din întreaga lume. În plus, în fiecare zi la două după-amiază, în Plaza de los Luceros au loc focuri de artificii : sunt „mascletàs” zgomotoase , care ar trebui să fie însoțite cu dopuri de urechi, având în vedere vuietul provocat de praful de pușcă și rachete. În sfârșit, la ora douăsprezece  noaptea, în ultima zi a fiestei din iunie, sosește „cremà”, momentul de vârf. După un extraordinar palmier alb de artificii, „focurile” răspândite în tot orașul ard de bucurie, dansuri și cântece, în același timp în care pompierii aruncă cu apă în participanți în ceea ce este cunoscut sub numele de „banyá”. Cu toate acestea, petrecerea nu s-a încheiat încă. Serile viitoare, pe plaja Postiguet are loc concursul de artificii, în timp ce zona veche a orașului prinde viață cu piața medievală și diversele sale spectacole. Este o adevărată bucurie, la care participă și numeroșii turiști aflați în vacanță pe Costa Blanca! Filmulețele de mai jos o sa va facă sa înțelegeți mult mai bine evenimentul... 

Guinness Storehouse – un „Disneyland” dedicat adulților

de Livia Mihaela Manzatu

Ce poate fi mai incitant decât să guști din experiența senzorială pe care ți-o oferă cea mai cunoscută bere stout din lume, chiar la ea acasă? 

Această experiență am avut-o când am vizitat Dublinul într-un city-break, pe o vreme tipic irlandeză. Aventura cunoașterii orașului nu se putea încheia fără vizitarea atracției numărul 1: Guinness Storehouse.
Situat pe St. James's Gate, în plin centrul orașului, Guinness Storehouse ne-a oferit mai mult decât ne așteptam: de la istoria celor peste 250 de ani de tradiție până la degustarea celei mai apreciate beri din lume de la înălțimea celor 44 de metri ai clădirii cu o panoramă spectaculoasă asupra Dublinului. 

Experiența noastră a început de la parterul clădirii, unde, după

Goslar - O altă mică aventură germană

     de Marian Lisu

    Goslar este burgul acela despre care, văzând câteva instantanee, îți spui că trebuie neapărat mers acolo cât mai curând. Oricum este o destinație obligatorie pentru romanticii incurabili, căci nici nu te-ai desprins de locul de poveste si deja ți-l reamintești îndelung și ai un motiv suplimentar să iubești definitiv Germania.

    E greu să descrii prin cuvinte limitate sentimentele trăite aici: e o oază de liniște și relaxare, pe valea cursului lin de apă, cu case jumătate piatră-jumătate lemn, pline de flori multicolore și oameni gospodari, dar și un furnicar de pasionați de frumos ce înghesuie piețele publice din fața Rathaus, unde stâm gură-cască la propriu așteptând spectacolul oferit de ceasul cu figurine, ori a muzicii de clopote venite de pe Kaiserringhaus.

    Construcția etalon (ce definește grandoarea) este Palatul Imperial, cu una dintre cele mai spectaculoase săli gândite vreodată de mintea omenească – Reichsaal, unde ne întâmpină, în frescă de excepție, marile momente ale istoriei locului.

    Relaxarea o facem în sunet de orgă, în atmosfera boemă, cu sonoritate medievală, înconjurați de gotic cu accente renascentiste, din Piața Bisericii St. Cosma și Damian.

Încărcați energetic, cu buna-dispoziție la purtător, am continuat așa: străzi, străduțe, alte străzi, mai multe străduțe, până la gara orașului, care pare mai dergrabă un castel în miniatură.

Musée Boucharouite din Marrakesh

 

de Raluca Sofian

Din seria “am rămas cu gândul la…”

Cenușăresele covoarelor marocane intr-atât de vestite peste tari, mari și meridiane :)) sunt așa numitele carpete Boucharouite. Poate ca nimic din ce ai văzut intr-o călătorie nu trece fără sa fi lăsat urme dar exista senzații, locuri, chipuri sortite sa-ți atingă prin fuzionare și surprinzatoare “cozi” cele mai sensibile corzi. Casa aceasta, un riad de secol 18, ascunsa in labirintul Medinei din Marrakesh, cu o poarta joasa in capătul străzii de culoarea dunelor sahariene e in felul ei o Morgana. Ti-e greu s-o crezi aievea. Proprietate a colecționarului Patrick de Maillard e o întruchipare a firescului și ingeniosului rudimentar dar in același timp un teritoriu forte nobiliar. Asocieri puternice, naive, creative. Tavi imense de aluminiu ascunse in spatele unui cactus supradimensionat , o veioza improvizata cu mini-colivii pe post de abajur, vase de lemn, porți crestate și ornamentate cu fragmente de piatra sau metal, un pat cu baldachin fără baldachin pe terasa superioară și pretutindeni creatia satelor de la baza munților Atlas —țesăturile pe suport de sac. De plastic sau rafie! Marocanilor le e rusine cu ele. Realizate din zdrențe (fasii, cârpe provenite din îmbrăcămintea f uzata) sunt inevitabil un simbol al sărăciei. Acum, poate și datorită lui Maillard sunt un artefact căutat. Casele de licitație si dealerii europeni de arta le-au luat in vizor transformandu-le intr-un trend uimitor. Intre timp in Patio-ul privat cu măslin incorporat si cer acoperiș (spre energii purificatoare deschis) ascuns undeva in Medina, colecția boucharouita e regina.