PRIETENI MEREU!: O zi în Lisabona

de Livia-Mihaela Manzatu
(Acest articol este rezultatul provocării pe care am acceptat-o din partea lui Ioan Laslo, un ghid excepțional și un om deosebit, care m-a îndemnat să aștern impresiile despre Lisabona și căruia i-l dedic!)

Căutând un citat cu care să încep acest prim articol de călătorie, cel mai potrivit l-am găsit pe al lui Ibn Battuta: “Călătoritul te lasă fără cuvinte, iar ulterior te transformă într-un povestitor“. Dacă îmi voi descoperi talentul la scris impresii de călătorie, acest articol nu va rămâne cu siguranță unicul! Un circuit oferă călătorului ocazia de a descoperi în doar câteva zile locuri minunate – pe fugă, ce-i drept -, dându-i apoi prilejul de a le savura pe îndelete în city break-uri.

Portugalia se afla de ceva vreme pe lista destinațiilor ce trebuiau obligatoriu “bifate”, astfel încât am hotărât să o vizitez într-un circuit organizat de către cea mai prestigioasă agenție românească de turism: Christian Tour. Am vizitat pe rând: Porto, Coimbra, Fatima, Alcobaça, Batalha, Obidos, Nazare, Tomar, Evora, Braga, Cabo da Roca, Cascais, Estoril, Sintra, Lisabona.

Portugalia este o țară foarte ofertantă, cu multe simboluri; este de ajuns să vezi un simbol și gândul te duce imediat la ea: toate clădirile sunt îmbracate in azulejos pentru a le proteja fațadele de aerul sărat al Atlanticului, dar și pentru a le înfrumuseța; în privința gastronomiei cele multe preparate din pește oceanic sunt din cod, care în meniurile restaurantelor apare sub numele de bacalhau; să nu uităm de vinul de Porto, de muzica fado care a luat naștere aici, de

vestitul cocoș din Barcelos, de plantațiile întinse de arbore de plută și, nu în ultimul rând, de celebrul tramvai galben 28 din Lisabona…
Portugalia este o țară pe care dacă ai vizitat-o o dată te îndragostești iremediabil, dorind să o revezi, dar cu alți ochi!
Ultima zi a vacanței în Portugalia am dedicat-o în întregime vizitării capitalei. Împreună cu câteva turiste care mi-au devenit ulterior prietene am stabilit cu o seară înainte “planul de bătaie” pentru “cucerirea” Lisabonei (la finalul zilei am constatat că de fapt noi am fost cele cucerite). Arterele importante ale orașului le mai străbătusem cu o zi înainte în goana autocarului, dar scopul era să descoperim noi înșine și alte frumuseți despre care doar citisem sau aflasem de la alții.
Lisabona frapează prin contraste; este un oraș elegant, viu, care îmbină deopotrivă stilul clasic cu cel modern, străduțele înguste și întortocheate cu bulevardele largi, istoria bogată cu modernismul.

Așadar, să pornim! Hartă aveam de la recepția hotelului, limba engleză nu era străină de noi, încălțăminte comodă aveam, buna dispoziție era la cote maxime! Dimineață, imediat după micul dejun, ne-am urcat într-un taxi și am plecat spre Oceanario de Lisboa situat în modernul Parque das Nacoes. Acest acvariu este un obiectiv important de vizitat pentru oricine ajunge în Lisabona. Inaugurat în anul 1998 și declarat cel mai mare din Europa, Oceanario de Lisboa te întâmpină cu panouri mari, ale căror mesaje te îndeamnă să reflectezi asupra necesității conservării mediului acvatic, a protejării biodiversității și a consumului sustenabil de pește.

Oceanario de Lisboa – ca dealtfel toate acvariile din lume – este o atracție irezistibilă pentru copii și adulți în egală măsură. Sufletul de copil din mine s-a entuziasmat imediat la vederea pinguinilor, care nu păreau deloc deranjați de oamenii care se înghesuiau să îi fotografieze…

Acvariul principal cu o capacitate de 5.000 de metri cubi eete punctul-forte al Oceanariului, în care înotau nestingherite diferite animale marine. Am surprins chiar și un scafandru care curăța acvariul!

În acest complex oceanografic trăiesc 450 de specii totalizând 16.000 de animale, iar numărul celor care îl vizitează atinge 1.000.000 pe an.

După vizita la Oceanariu am luat telefericul pentru a surprinde panorama râului Tejo de la înălțimea de 20 de metri.

În fundal se observă impresionantul pod Vasco da Gama, peste care am trecut și noi cu o zi înainte pentru cazarea la Lisabona. Declarat o minune a ingineriei, a început să fie construit în anul 1995. Trei ani mai târziu a fost inaugurat, marcând 500 de ani de la descoperirea căii maritime dintre Europa și India de către exploratorul Vasco da Gama. Este cel mai lung pod din Europa, depășind cu puțin lungimea de 17 kilometri, dintre care 10 kilometri traversează râul Tejo. A fost construit să reziste unui cutremur de 4,5 ori mai mare decât cel care a lovit Lisabona în anul 1755 estimat la 8,7 grade pe scara Richter, dar și la vânt puternic de 250 km/oră. Durata sa de viață a fost estimată la 120 de ani. La proiectarea podului a fost luată în calcul și sfericitatea Pământului pentru a așeza corect stâlpii de susținere care ajung la adâncimea de 85 de metri sub nivelul mării.

Pentru oricine ajunge în Lisabona, călătoria cu celebrul tramvai galben 28 oferă o experiență inedită. Fiind ultima zi în capitala Portugaliei, ne-am spus că ar fi păcat să plecăm fără să gustăm din aventura unei călătorii cu acest tramvai vintage din 1930, din lemn, cu o singură cabină, care scrâșnește la fiecare curbă, dar care a devenit un simbol al Lisabonei! Am aflat că nu degeaba portughezii încă îl folosesc! Doar acest tramvai poate urca straduțele înguste și în pantă! Ne-am așezat fiecare la fereastră pentru a fotografia nestingherite clădirile și străduțele întortocheate de pe traseu, ne-am amuzat când scoteam mâna în afară pentru a încerca să atingem pereții clădirilor și chiar când pietonii se opreau din mers să-l pozeze ca pe un VIP sau să își facă un selfie cu tramvaiul.

Călătoria cu tramvaiul ne-a ajutat să ne apropiem cât mai mult de ultimul obiectiv al zilei noastre libere în Lisabona: excursia de aproximativ o oră și jumătate pe uscat și pe apă cu autobuzul-amfibie de la HippoTrip Ne gândeam în fel și chip cum poate un autobuz să plutească pe apă… Misterul a fost dezlegat de la început de ghida Anna: autobuzul este căptușit cu spumă poliuretanică, ceea ce îl face sa plutească! Cum este normal, pentru siguranța pasagerilor existau și veste de salvare. A fost o experiență inedită, distractivă, dar și educativă, mai ales că Anna a prezentat fiecare obiectiv de pe traseu atât în portugheză, cât și într-o engleză impecabilă și astfel am aprofundat informațiile pe care le dețineam. Ascultând-o vorbind în portugheză, am constatat că această limbă se aseamănă foarte mult cu româna! Pentru înviorarea atmosferei din când în când striga: “-Hippo, Hippo!”, iar noi îi răspundeam în cor, din toți plămânii: “-Hooray!!!”. Asta se întâmpla mai ales când autobuzul era oprit la semafor, dar pietonii erau obisnuiți cu astfel de urale, iar unii chiar ne răspundeau cu “-Hooray!!” Momentul cel mai savurat și mai filmat a fost cel în care autobuzul a intrat in râul Tejo, în uralele și aplauzele pasagerilor.

Pe apă și-a continuat călătoria preț de aproximativ o jumătate de oră, iar pe măsură ce înainta, Anna prezenta obiectivele pe lângă care treceam. Câteva dintre acestea sunt ilustrate mai jos:

Nici nu am simțit când s-au scurs cele 30 de minute petrecute pe apă… Autobuzul a ieșit din râu în uralele deja cunoscute: “-Hippo, Hippo!” “-Hooray!!!” și ne-am continuat călătoria până la locul de imbarcare.