Capela Sixtina - minunea pictata de Michelangelo

 de Ioan Laslo

    Sunt subiecte pe care le amani mereu, pentru ca niciodata nu te simti inspirat suficient sa vorbesti despre o capodopera. Este reactia aceea a omului simplu in fata geniului. Contemplezi, dar consideri ca orice atingere devine o impietate. De aceea am amanat mereu momentul in care sa scriu ceva despre Capela Sixtina. Azi insa am sa comit aceasta impietate!

      Creatia Omului de pe boltile ei este opera lui Michelangelo si impresioneaza. De altfel, cam tot ce a facut renascentistul te impresioneaza. Dar parca aici s-a intrecut pe sine. Patru ani de munca pe schele, in pozitii extrem de dureroase, au fost necesari pentru a picta principalele episoade ale Genezei, incapand cu Creatia si terminand cu Potopul. Momente de razvratire, conflicte cu Papa Sixtus al IV-lea, tot felul de episoade care cad spre can can, dar la final ceea ce a iesit a uimit o intreaga lume si mai uimeste si astazi. Artistul, celebru pentru sculptura sa, s-a dovedit a fi si un pictor desavarsit. Nici nu se putea altfel in epoca omului complet! Este clar motivul pentru care Clement al VII-lea ii va cere sa picteze si altarul. Rezultatul taie respiratia vizitatorului de astazi (deoarece intri exact pe lateralul acestei creatii magnifice) si a

Florenta - orasul Renasterii

    de Ioan Laslo

  Dintre toate orasele italiene, categoric Florenta este cel mai tentant pentru iubitorii de arta. Punct de plecare al Renasterii, orasul pastreaza insa aproape toate operele de valoare din acele vremuri, avand sansa de a mosteni adevarate capodopere, deoarece ultimul vlastar al familiei de Medici, Ana Maria Lodovica a conditionat cedarea intregului patrimoniu orasului de pastrarea sa intacta. Le vezi peste tot: in piete, in muzee, in biserici sau pe stradutele pline de farmec. 

   Ca sa "gusti" Florenta (si aici nu ma refer la bucataria toscana, care este si ea delicioasa) ai nevoie de un numar mare de zile. Cei care o viziteaza pe fuga risca sa piarda mare parte din atmosfera sau sa renunte la superbele colectii din Uffizi, Palazzo Pitti, L'Academia sau Bargello. Nu e timp de toate, iar cozile de la intrare sunt uneori dezarmante. De aceea, recomandabil este sa iti oferi mult timp: si pentru a hoinari prin piatete (de la simbolica Piazza della Signoria si pana la excelentul punct de belvedere din Piazza Michelangelo), si pentru a privi Fiume Arno de pe diferitele poduri(dintre care cel mai cunoscut ramane desigur Ponte Vecchio), dar mai ales pentru a simti atmosfera extraordinara din gradinile orasului. Totul pigmentat cu

Assisi și neștiutele căi

de Elena Cercel

        Sub nori, verdele inconfundabilului peisaj italian avea nuanțe stranii și schimbătoare, ducându-mă cu gândul la penajul irizat al unui colibri. Cred că niște zile mereu îsorite mi-ar fi făcut experiența oarecum incompletă. Totuși, în primăvara aceea am avut mult noroc: niciun strop de ploaie nu mi-a stânjenit căutarea febrilă și contra-cronometru de a surprinde cât mai multă istorie și artă prin locurile care au fost leagănul Renașterii în Europa. Seninul și norii s-au perindat cu schimbul pe tot drumul nostru – o vreme perfectă de umblat ziua-ntreagă pe străzi.

Nu mai știu la ce oră am ajuns în Assisi. Era înainte de amiază, cred, iar zidurile micii fortificații umbriene își înfățișau sobrietatea blocurilor de piatră roasă de vremuri într-o sumedenie de nuanțe argiloase, ideale pentru iubitorii de rustic și arhaic, dar mai greu sesizabile pentru ochii doritori de spectacol fastuos. Din loc în loc, rar și prețios, severitatea medievală era întreruptă de elegante dar discrete arcade cioplite, ancadramente și ornamentații de Renaștere foarte timpurie, ca să ne amintească unde suntem și de ce am venit.

Drumul urca, îngust și mărginit de clădiri sobre și rectangulare, cu unul-două etaje și cu prăvălii de suveniruri, ca peste tot prin orașele turistice. La capătul lui, printr-un arc mare de piatră, se zărea Bazilica San Francesco d'Assisi, sfântul-cerșetor și truditor cu