de Elena Trifan
Pe data de 27 decembrie vremea este încă bună pentru călătorii, aşa că plecăm spre Moieciu, o altă atracţie turistică renumită a judeţului Braşov. Este sărbătoare şi am vrea să ne oprim la o biserică pentru a aprinde lumânări în amintirea celor morţi. În localitatea Cheia din comuna Moieciu, pe partea dreaptă a drumului zărim o biserică mică, cu acoperişul roşu de ţiglă în formă de şindrilă, înconjurată cu un gard masiv de piatră. Este Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, monument istoric, de categoria A. În curte se află şi cimitirul bisericii care o înconjoară pe trei din laturile ei. Pe pereţii exteriori sunt pictate în culori vii medalioane cu chipuri de sfinţi şi scene biblice. Pe peretele de la intrare sunt pictate scenele biblice: Adormirea Maicii Domnului, Schimbarea la Faţă, Cina cea de Taină, Naşterea Domnului. De la părintele paroh Paul Sumedrea aflăm că rezistenţa acestei biserici în faţa cutremurelor s-a datorat elasticităţii pereţilor alcătuiţi dintr-un mortar făcut din var nestins, nisip, piatră, lână ţurcană pe care locuitorii au adus-o din alte zone ale ţării. Catapeteasma este din piatră, pictura, uşile împărăteşti şi diaconeşti sunt cele originale de la 1720. Aici slujbele de Crăciun încep la ora 4 dimineaţa, deoarece Mântuitorul s-a născut când se îngâna ziua cu noaptea, marcând un nou început în religiile lumii şi se termină la ora 6,30 dimineaţa, înainte de răsăritul zorilor.
Localitatea Moieciu, situată pe malurile pârâului Turcu, la poalele Munţilor Bucegi şi Piatra Craiului, oferă o privelişte plăcută, fină şi relaxantă. Versanţii localităţii sunt acoperţi cu munţi golaşi sau împăduriţi, cu fâneţe riguros parcelate, pe care se profilează odăile, căsuţe tradiţionale din lemn folosite ca loc de adăpost de proprietarii terenurilor. Apa care curge paralel cu şoseaua este foarte limpede, având chip de zăpadă topită şi foşnet de pădure. Brazii care cresc pe unul din malurile ei îşi apleacă din loc în loc crengile gata să o atingă în semn de veneraţie şi dorinţă de contopire. Ne reţin atenţia câteva formaţiuni. Pe malul ei două stânci gemene între care se află doi brazi înalţi crescuţi din aceeaşi tulpină alcătuiesc un mic altar natural, un simbol al îngemănării elementelor acvatice, vegetale şi minerale. În muntele care se coboară spre apă, acoperit de brazi şi muşchi par a fi adevărate peşteri sau locuri tainice ce se cer a fi descoperite. Pe peretele dinspre râu, de culoare roşiatică, apa se prelinge în mici cascade.
După 1990 localitatea Moieciu a devenit o puternică staţiune agroturistică, ceea ce a adus în peisajul ei arhitectonic o mulţime de pensiuni noi şi moderne. Specificul tradiţional este încă reprezentat de câteva case vechi alcătuite din lemn şi acoperite cu şindrilă. Deşi ne aflăm în plină iarnă, soarele îşi arată chipul reuşind să îmbrace întreaga localitate în lumina lui aurie, rece şi strălucitoare.
