Focșani, orașul Unirii

 

de Elena Trifan

Focșani, orașul scris cu litere de foc în istoria poporului român, graniță mai mult formală între două țări surori, și-a câștigat un nume de aur datorită rolului său în realizarea visului de veacuri al românilor, Unirea Moldovei cu Țara Românească.

Amprente ale implicării sale într-o faptă atât de măreață pot fi întâlnite și astăzi în mentalul și în sufletele locuitorilor, în Piața Unirii și în Muzeul Unirii.

Îmi dorisem foarte mult să văd Muzeul Unirii și într-o frumoasă zi de toamnă am plecat la drum cu acest gând. După ce am coborât din tren, am fost deja impresionată de gara mare, luminoasă, bine îngrijită, fără comercianți care vând kitsch-uri și oameni care te asaltează pentru a le oferi ajutor. Focșaniul îți transmite deja un prim mesaj patriotic prin intermediul unei plăci postate pe unul din pereții gării, dedicate memoriei ostașilor Regimentului 1 Căi Ferate și Batalionului 137/433 Poduri Căi Ferate din Focșani „pentru contribuția eroică la apărarea țării și la dezvoltarea rețelei feroviare a României”.

Am preferat să parcurg pe jos distanța de la gară până în centru pentru a mă familiariza cât de cât cu atmosfera orașului. Soarele dimineții, aerul răcoros și mai curat decât al marilor orașe mi-au fost favorabile. Drumul este simplu. Dacă pleci de la gară pe Bulevardul Republicii și mergi tot înainte, ajungi foarte repede în centru. În prima parte a drumului am admirat imaginea copacilor cu frunze ruginii și civilizația stradală, care este ponderată, semafoare sunt foarte puține, dar șoferii sunt foarte disciplinați și își respectă pietonii.

Un alt mesaj patriotic te întâmpină la intersecția Bulevardului Republicii cu strada Ștefan cel Mare, statuia bust a lui Ștefan cel Mare care prezintă înfățișarea semeață a acestuia. Dacă te deplasezi pe strada Ștefan cel Mare și faci la dreapta, poți ajunge în Piața Unirii, loc cu puternică rezonanță istorică, unde s-a militat intens pentru Unire și unde s-a manifestat entuziasmul realizării acesteia. În amintirea mărețelor fapte, aici a fost construit un obelisc realizat după un proiect al sculptorului Ion Jalea, inaugurat la data de 24 ianuarie 1976. Obeliscul are o înălțime de 19,64 metri și în partea inferioară, o placă pe care se află altoreliefuri ce reprezintă un număr impresionant de persoane prinse în Hora Unirii. În prim-plan se află domnitorul Alexandru Ioan Cuza și alături de el, personalități istorice cu rol în realizarea Unirii: Mihail Kogălniceanu, C. Negri etc.

Tot în Piața Unirii se află și o bornă situată pe locul vechii granițe dintre Focșanii Munteni și Focșanii Moldoveni, care a fost desființată de Alexandru Ioan Cuza printr-un decret semnat în anul 1862. Tinerii pe care i-am văzut stând pe scrările Monumentului Unirii sunt o dovadă că acest loc a devenit emblematic pentru populația orașului.

Revenind pe Bulevardul Republicii și mergând spre centrul orașului, privirea îți este încântată de arhitectura unor clădiri de culoare albă, prevăzute cu ornamente, adevărate dantelării geometrice și florale. Câteva din ele sunt adevărate capodopere: clădirea Universității impresionantă nu numai prin aspectul exterior, ci și cel interior, prevăzut cu scară de marmură și multe coloane, clădirea Teatrului Municipal „Maior Gheorghe Pastia”. În fața clădirilor poți admira câteva statui reprezentative pentru istoria și cultura orașului, precum cea a arhitectului Ion Mincu, focșănean prin origine, cea a maiorului Gheorghe Pastia, cel care a contribuit cu fonduri proprii la dezvoltarea culturală a orașului. Pe o esplanadă din apropiere o expoziție temporară de sculptură înfățișează busturile câtorva personalități marcante din istoria României, majoritatea cu rol în realizarea Unirii: Cuza, Kogălniceanu, Russo, Bălcescu, Moș Ion Roată.

Am întâlnit în calea mea și câteva biserici, dar cea care mi-a atras atenția, în mod deosebit, este Catedrala „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, o construcție monumentală de culoare albă, cu dantelărie din piatră și coloane ce amintesc de cele gotice. Este construită după modelul bisericilor ortodoxe grecești. Ușile, altarul, balcoanele, stranele sunt din lemn de diferite esențe, pe care sunt sculptate motive florale, al strugurelui, monograma. Spațiul liturgic este delimitat de restul bisericii printr-un grilaj din lemn, pictura este realizată pe pânză în tehnica al secco. Sfinții sunt pictați în mai multe stiluri. Pe ferestre, în vitralii, pe balcoane, în ulei cu foiță aurie, pe pereți în tehnica deja amintită. În biserică se află Acoperământul Maicii Domnului donat de patriarhul României, Prefericitul Părinte Daniel, și fragmente din cei 14.000 de prunci uciși de Irod, aduse de la Ierusalim de preotul bisericii, Florentin Răuță. Biserica te îmbie printr-o atmosferă plină de viață, de lumină și căldură, energii delicate ți se infiltrează în întreaga ființă.

Dar ținta călătoriei mele fusese Muzeul Unirii, unde am fost primită cu multă amabilitate de personalul muzeului și de la domnul muzeograf Ionuț Iliescu am primit explicații ample privitoare la istoria orașului și la principalele obiective turistice. În timpurile vechi, Ștefan cel Mare a fost cel care a stabilit ca hotarul între Moldova și Țara Românească să fie în localitatea Focșani, pe care o diviza în Focșanii Munteni/Munteniei și Focșanii Moldoveni/Moldovei. După cum ne-a spus domnul muzeograf, hotarul era însă doar formal, pur administrativ, populațiile de pe cele două maluri aveau o conștiință a românismului, gândeau, simțeau, vorbeau aceeași limbă, aveau același port și aceeași religie. Când ceasul Unirii s-a apropiat, orașul Focșani a avut un mare rol în realizarea acesteia. Pe data de 5 februarie 1859, după ce fusese ales domn al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza în drumul său de la Iași spre București a făcut un popas la Focșani unde i s-a făcut una din cele mai frumoase primiri. Orașul întreg a fost în sărbătoare, oamenii l-au primit cu flori, porțile și ferestrele împodobite cu verdeață, în lumina puternică a unui număr mare de lumânări și felinare care au fost aprinse o noapte întreagă. În perioada 1859 -1862, la Focșani și-a desfășurat activitatea Comisia Centrală care a elaborat principalele legi ale Principatelor Unite, inclusiv Constituția țării.

În iulie 1862, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul pentru unirea celor două părți ale orașului Focșani, visul locuitorilor a fost realizat și într-un entuziasm general au dansat „Hora Unirii” și au desființat un hotar nedrept, care îi despărțea de secole, în ciuda armoniei care exista atât între populația majoritară și etniile conlocuitoare, armeni și evrei, cât și între populația din Focșanii Moldovei și Focșanii Munteniei. Faptul este consemnat și în „Adresa locuitorilor din Focșani către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza”, 25 ianuarie 1862, din care un fragment este expus în muzeul în care ne aflăm: „Poporul din Focșani… în entuziasmul lui, făcând sărbătoare din acea zi fericită, a mers cu pompă la hotarul care trecea prin inima acestei întinse și frumoase țări și a aruncat pietre într-însul, dorind ca nici urmele lui să se mai cunoască în viitor”. După cum ne-a spus domnul muzeograf, „La Focșani, Unirea era ca lava unui vulcan”. În semn de omagiere și imortalizare a acestor fapte mărețe din istoria orașului, locul respectiv a primit numele de Piața Unirii și pe el a fost construit obeliscul de care deja am amintit. 

Pentru o bună recuperare și cunoaștere a istoriei orașului din perioada respectivă, în anul 2008, în Focșani a fost inaugurat Muzeul Unirii, pe strada Republicii, nr. 30. Acesta funcționează în cea mai veche clădire din oraș, la origine, han, după aceea, hotel, sală de spectacole teatrale în epoca modernă, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, loc în care a poposit Alexandru Ioan Cuza când a venit la Focșani și în care au fost găzduiți cei care au semnat protocoalele Unirii. După ce ai pășit pragul muzeului, pătrunzi într-o sală mare, în care istoria este reînviată și sintetizată prin intermediul documentelor, al planșelor, al tablourilor, al fotografiilor, al pieselor de mobilier. Imediat, constați buna viziune asupra istoriei a organizatorilor acestui sanctuar al unor pagini sfinte din viața poporului român. Unirea nu s-a realizat dintr-o dată, ci a fost pregătită îndelung, un rol esențial în acest sens, avându-l și Revoluția de la 1848 și prin urmare primele documente consfințesc acest fapt. Pe un plan al vechiului oraș, poți vedea marcată cu roșu linia de hotar dintre cele două părți ale acestuia, Focșanii Munteniei și Focșanii Moldovei, poți privi portretele unor militanți pentru Unire, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, imagini cu stema județului Putna, de care aparținea o parte a orașului, stema Moldovei, a județului Râmnic, pecetea orașului Focșani, pahare de cristal cu stema Moldovei, ce au aparținut domnitorului Mihail Sturza, publicații din preajma Revoluției. Printre documentele de mare preț existente în vitrină, redactate în chirilică, pot fi amintite „Manifestul revoluționar Moldova către fiii săi”, semnat de Mihail Kogălniceanu, „Proclamația locotenenței domnești din Țara Românească”, „Invitație de participare la lucrările Adunării ad-hoc, 1857, București”, „Alegerea lui Ioan Roată în Județul sătesc al comunei Câmpuri”, 23 decembrie 1863; „Depeșă tipografică – Ministerul din Lăuntru comunică alegerea lui Al.I.Cuza ca Domn al Moldovei, 5 ianuarie 1859”, „Adresa Ministerului din Lăuntru al Țării Românești prin care se comunică alegerea lui Al.I. Cuza ca Domn al Țării Românești, 24 ianaurie 1859”, fragment din „Adresa locuitorilor din Focșani către Domnitorul Al.I. Cuza, 25 ianaurie 1862”, pe care l-am amintit deja. Pentru valoarea ei cognitivă și afectivă foarte mare, ne-a reținut atenția, în mod deosebit, „Adeziunea locuitorilor din județul Putna, orașul Focșani a dorințelor naționale”:

„Sub iscăliți, cetățeni de toate clasele, locuitori a(i) ținutului Putna și a(i) orașului Focșani din Principatul Moldovei…prin acest înscris în unanimitate declarăm și noi că dorințele noastre sunt: Unirea ambelor Principate Valachia și Moldova într-un singur stat sub denumirea de ROMÂNIA”.

O vitrină întreagă este dedicată lui Moș Ion Roată, în care poți privi portretul lui, imaginea casei din localitatea Câmpuri, parafa, copii de pe acte, inclusiv de pe certificatul de deces. Muzeul și-a propus o prezentare obiectivă a Unirii și prin urmare sunt prezenți în muzeu și adversarii ei, precum caimacanul Nicolae Vogoride cu o parte din corespondența sa secretă. Piesa de mare rezistență a muzeului, de care te apropii cu sfială, respect și curiozitate este masa la care s-au semnat documentele referitoare la legislația României și pe care se află protocoalele. Atmosfera din jurul mesei mai păstrează parcă ceva din suflul patriotic, gândirea concentrată, responsabilitatea celor cărora le-a revenit asemenea misiune nobilă. Într-o vitrină sunt expuse documente legislative eliberate în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, privitoare la domeniile militar, comercial, învățământ, religie etc. Ne-au reținut atenția și un vas metalic pe care este realizată în relief o imagine stilizată a „Horei Unirii” și un sistem de greutăți în care este prezentă și ocaua lui Cuza, renumita oca a lui Cuza.

Un alt spațiu muzeal este dedicat lui Alexandru Ioan Cuza și soției sale, Doamna Elena Cuza, în recuzita cărora elemente de uz personal se împletesc cu cele de ordin general, patriotic. Spațiul dedicat lui Al.I. Cuza este dominat de stema României din acel timp, alcătuită din elemente reprezentative cu valoare simbolică pentru profilul material și spiritual al poporului român: bourul, efigie a Moldovei, acvila a Țării Românești, leul a Olteniei, doi delfini gemeni, simbolul Dobrogei, toate protejate de crucea creștină. Pe laterale se află doi lei, iar în spate, două săbii încrucișate și două drapele. Deasupra întregii steme tronează coroana domnească. Pe obiectele de uz personal ale Doamnei Elena Cuza pot fi privite însemne naționale, precum stemele Principatelor Române și imaginea coroanei. O fotografie îi înfățișează pe Cuza, soția sa, Mihail Kogălniceanu și alți politicieni în preziua loviturii de stat de la 2 mai 1864.

Istoria orașului din acel timp este completată cu înscrisuri, imagini (fotografii și tablouri), precum: „Depeșa telegrafică a lui Mihail Kogălniceanu către Gheorghe Ilie”, „Vama Munteniei din anul 1931” „Inaugurarea Bornei de hotar din Piața Unirii (13 septembrie 1931), pe locul fostului Pichet de graniță, nr. 47”, „Matriță cu stema orașului Focșani unificat”, „Pecetea Gărzii orășenești”, „Pecetea orașului Focșani după Unificare”, „Cântar corespondență de la Vama Focșani”. O pictură în ulei pe pânză, creație a autorului Ion Ispir, prezintă imaginea vizitei făcute de Alexandru Ioan Cuza la Focșani. Un înscris semnat de 54 de focșăneni reprezintă un fragment din „Adresa locuitorilor din Focșani către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza”, prin care aceștia își exprimau recunoștința pentru unificarea celor două părți ale orașului:

„Cetățenii din Focșani se simt fericiți că li se prezintă ocaziunea a arăta Înălțimei Tale adânca lor recunoștință pentru actul cel mare și național ce ai îndeplinit. Prin proclamațiune(a)…Măria Ta a spus poporului român: «Vă dau o Românie,…veți ști să o păstrați»” și fiecare fiu al României s-a simțit mișcat până în adâncul inimei lui de cuvintele Măriei Tale”.

Muzeul și-a propus să evidențieze și alte personalități ale orașului, cărora le-a dedicat spații speciale, precum: Gheorghe Apostoleanu, donatorul oglinzilor venețiene din această sală, Dimitrie Dăscălescu, poet unionist. O altă sală a muzeului își propune să refacă atmosfera nobilă, elevată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, reflectată prin mărturii muzeistice, de factură occidentală, aparținând familiilor Zamfirescu, Mincu, Apostoleanu, Longinescu. Mobilier de mare rafinament, pianul, manechinii îmbrăcați în haine negre, de gală creează o atmosferă elevată, de distincție, de evidențiere a interesului pentru artă. Un tablou ne conduce spre matricea genialității zămislite de acest oraș, mama arhitectului Ion Mincu.

Ultima încăpere a muzeului este dedicată Farmaciei Oravetz, înființate în anul 1841, de către Ștefan Oravetz, cu sediul între Prefectură și Teatrul „Maior Gh. Pastia”.

Privit în ansamblul său, Muzeul Unirii de la Focșani reprezintă o modalitate concentrată de cunoaștere a unuia din cele mai importante evenimente din istoria României prin intermediul unei adevărate bogății arhivistice, strânse cu migală, cu responsabilitate și dăruire de către reprezentanți ai unei comunități care s-au implicat tumultuos în realizarea unui deziderat național major.

Focșănenii sunt mândri de trecutul lor și îl omagiază an de an prin cele două sărbători, una, la începutul lunii iulie, denumită „Zilele Municipiului Focșani” și alta, pe data de 24 Ianuarie pentru aniversarea Unirii Principatelor Române, la realizarea căreia și-au adus un prinos substanțial și original.

Casa Anne Frank, obiectiv turistic de neratat la Amsterdam

de Adriana Nistor

Cine a fost Anne Frank?

În   data de 3 Mai 1960, casa în care s-a ascuns Otto Frank împreună cu familia sa a fost transformată în muzeu.  Aceasta se află în inima orașului Amsterdam, situată  pe malul canalului Prinsengracht nr 263-267. La inaugurare, Otto Frank, tatăl Annei Frank și singurul supraviețuitor dintre cele 8 persoane care s-au ascuns în anexa secretă,  a spus următoarele cuvinte : “ Îmi cer iertare, dar nu mai am puterea să  vorbesc despre evenimentele care s-au petrecut în timpul războiului. Este prea greu pentru mine. Această casă reprezintă o dovadă și o speranța pentru viitor”.

Anne Frank s-a născut în  Frankfurt am Main în anul 1929. Din pricina condițiilor aspre și a șomajului , familia ei a decis să se mute în Amsterdam.  Acolo, tatăl sau a deschis o filială Opekta, o companie care comercializa pectină, un agent de gelifiere folosit la fabricarea gemului. Anne era o față isteață, comunicativă și foarte curioasă. Adora limbile străine, învățând să vorbească fluent olandeză,franceză și engleză.  Îi plăceau mult istoria și mitologia greacă. S-a făcut rapid remarcată la

Palatul Sobrellano - bijuteria neogotica din Comillas

de Ioan Laslo

Amplasat într-unul dintre cele mai frumoase orașe de coastă din Cantabria pentru moștenirea sa arhitecturală fabuloasă,  Palatul  Sobrellano este una dintre cele mai mari tentatii turistice ale statiunii Comillas. Ambele  sunt proiectate de Joan Martorell la comanda Marchizului de Comillas,  Antonio Lopez y Lopez. Palatul și Capela-Panteon sunt concepute astăzi ca o bijuterie arhitecturală autentică, in stil neogotic.

Don Antonio Lopez del Piélago y López de Lamadrid, primul Marchiz de Comillas, s-a născut într-o familie umilă din această localitate. A rămas orfan până la o vârstă fragedă și s-a remarcat prin îmbogățirea sa rapidă, în ciuda începuturilor vietii sale. În 1853, la 36 de ani, se întoarce din Cuba cu o avere notabilă si iși înființează o companie în Barcelona. În 1881, la deplină maturitate, el era proprietarul marelui expeditor spaniol denumit Compania Transatlantică. A creat apoi Hispanic American Colonial, înființând Tobacco General Company of Philippines Island, Company of Mercantile Credit și deținea un procent mare din Railroad Company of the North din Spania.

Palatul a fost realizat dupa Capela-Panteon și a fost proiectat ca reședință de vară a marchizului ​​și a familiei regale, lucrările fiind initiate în 1882. În prezent, vizita la Palat este ghidată și permite accesul in sala de biliard, sala de mese, sala tronului, biblioteca și muzeul ce contine obiecte si mobilier din perioada urmasilor marchizului. Toate camerele vizitabile se afla la primul etaj. Se evidențiază materialele nobile folosite pentru construcția sa (stejar, abanos sau ușile din nuc). Scările maiestuoase ale foaierului au iluminare dublă (de la ferestrele policrome, dar si de la superbele candelabre). Impresioneaza și coșurile de fum care au fost proiectate de Cristobal Cascante. Dar, fără îndoială, cea mai decorată cameră este salonul central sau al tronului. Trebuie subliniate lambriurile lui și pereții, împodobiți cu pâine aurie. Ferestrele acestei încăperi au fost realizate în atelierele lui Eudald Amigó și sunt de o mare frumusețe și culoare. Picturile murale au fost realizate de Llorens i Masdeu și au povestit cele mai semnificative evenimente ale marchizatului. Patru teme au fost alese: inaugurarea Seminarului de la Comillas în 1887, binecuvântarea Capelei-Panteon în 1881, marea Revista Navală oferită în Portul de la Comillas în timpul vizitei regale din 1881 (unde apar portretele familiei I Marquees cu Familia Regală Spaniolă) și încărcarea voluntarilor catalani în portul Barcelona, ​​în 24 martie 1869, în  vasul cu aburi „España”, cedat de Compania A. Lopez ca sprijin  in razboiul impotriva Cubei. In Palat au fost filmate scene din filme precum: Reşedinţa (Spania, 1969), Vera, o poveste crudă (Spania, 1973), Sexykiller (Spania, 2008), Moștenirea Valdemar (Spania, 2009), Exodul creierelor 2 (Spania, 2011), precum si celebrul Altamira (Spania, 2016) cu Antonio Banderas.

De mentionat ca a fost prima clădire din Spania care a folosit lumină electrică! Scopul a fost sa deserveascca vizitei lui Alfonso al XII-lea, dar instalatia nu a fost terminata la timp, astfel ca regele Spaniei a fost gazduit in Casa Ocejo, aflata la mica distanta.

Lângă palat se află o frumoasă capelă-panteon de stil gotic englez și central european , cu mobilier de Gaudí și sculpturi moderniste de Joan Roig , Josep Llimona , Venancio Vallmitjana și Agapito Vallmitjana. Clădirea este împărțită în două etaje, panteonul în partea de jos și capela în partea de sus. Ea prezintă, la exterior, elemente asemănătoare celor folosite în clădirea principală, precum arcadele semicirculare și elemente ornamentale precum garguiele. Capela are o singură navă și este închisă de o galerie ajurata, cu plan poligonal, care desparte prezbiteriul de deambulator. Naosul este lărgit cu două abside laterale, formând un fals transept. Are un scaun, două prie-dieu și mai multe bănci proiectate de Antonio Gaudí, cel supranumit arhitectul lui Dumnezeu.

Foarte aproape se afla si Il Capricho, superba vila de vacanta proiectata de  acelasi celebru arhitect catalan Antonio Gaudi. 

Splendidele edificii pot fi vizitate de turistii Christian Tour, deoarece cazarea pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei este la Hotel Mar din Comillas. Va puteti inscrie, dand un click pe numele programului. Va astept cu drag!

Islanda - o palma de piatră și gheață

 de Ciprian Napradean

Motto

-Cum ți se pare Islanda?

- O scumpete de tara!

Ne întoarcem de la ghețar, asa ca profit sa scriu câteva impresii pentru atunci când voi uita cât mi-e de frig acum. De regulă, oriunde merg în lumea asta, încerc sa ajung acolo cu cât mai puține preconcepții despre loc. Asa am venit și aici. Stiam ca e o tara cât jumatate România și cu o populație pe care o poti inghesui pe doua stadioane (Din tribune insa coboară suficiente talente cât sa ne dea lecții la fotbal). Stiam ca deși e la latitudinea Groenlandei, curentul oceanic cald ce  curge pe lângă țărmul sudic îmblanzeste clima (dar nu știam ca aceasta devine de tot rahatul, tot rece dar ploioasă. Plimbându-mă azi, cu snowmobil_ul pe ghețar, mi-am dat seama ca prefer ninsoarea si frigul de Groenlanda decat umezeala si ploaia rece). Stiam ca Islanda e o palma de piatră și gheață ce acoperă vulcani activi și ape termale (astea din urma sunt dumnezeiești sau rupte din Valhala, cum ar spune urmașii vikingilor). Mai stiam câte ceva, dar teorii istorico - geografice.  Ce nu știam însă este ca în capitala Reykjavík ma voi simți ca Intr-un mare mall situat în deșert. Un mall mai scump decat tot ce am  vazut in călătoriile mele. Chiar și berea, atât de comuna aici, rivalizează ca preț cu cea din Dubai. Excursiile de câteva ore care pleacă de aici încep de la 100 de euro și ajung pana la 400 de euro de persoana. Seara trecuta am făcut o astfel de excursie pentru a vedea Aurora Boreala. Ne-au dus "nicăieri" într-un petic de tundra unde am răbdat de frig 4 ore sa vedem "nimic". În tot acest timp Aurora s-a arătat de 3 ori, câte 5 minute. Sa nu va imaginați spectacolul acela de culori și forme. Acela e doar în reclame. În 90 % din cazuri Aurora se vede ca un nor de tip cirus ( acela albicios de mare înălțime). Doar în pozele cu expunere prelungita petele acelea albe devin mai vizibile și colorate (de regula verzi). Aceeași reclama înșelătoare  e și în excursia pe Oceanul Atlantic. Ți se spune ca ai 90 % șanse de a vedea balene. E fix asa dar invers (precum în alegerile organizate de comuniști în 1946). Ai sansa de 10 % sa vezi balene (cel puțin în această perioadă a anului) și de 100 % sa blestemi frigul și umezeala. Excursia de azi pe ghețar a mai spălat un pic din amintirea excursiilor fără balene și fără aurore. Gândul ca mâine dimineață voi face o baie fierbinte la Laguna albastra îmi încălzește degetele.

Muzeul Guggenheim - floarea de titan din Bilbao

de Ioan Laslo

Floarea de titan, inaugurata in 1997 a costat peste 100 de milioane de dolari si este creatia arhitecturala a californianului Frank Gehry. Ea a dus la o relansare a optimismului bascilor privind viitorul. Ca urmare a entuziasmului generat de inaugurarea acestei cladiri, Bilbao a ajuns unul dintre cele mai cautate orase din Spania si nu numai. Construit din blocuri intrepatrunse imbracate in calcar si acoperite cu invelis stralucitor de titan, muzeul dispune de peste 25.000 mp care gazduiesc o colectie permanenta (cu lucrari de arta minimalista, conceptuala si abstracta), o librarie, cafenea, un restaurant, dar si o aula cu 300 de locuri dotata cu tehnologie multimedia de ultima generatie. Vorbim de de bun gust, imaginatie si monumentalitate, imbinate cu tehnologie de cel mai inalt nivel. De altfel, proiectarea cladirii a fost facuta folosindu-se un program pe computer numit Catia, pus la punct de industria aerospatiala pentru proiectarea de suprafete ondulate.

Valuri de lumina patrund prin peretii de sticla in sala centrala, inalta de 50m si prevazuta cu o locarna. De aici, coridoare, lifturi si scari ne conduc la cele 19 galerii spatioase, structurate pe 3 etaje. Cea mai mare sala are peste 130m si este construita pe sub Puente dela Salve, gazduind Sarpele lui Richard Serra.

Pus in inima orasului, Muzeul Guggenheim este o prezenta sculpturala menita sa reflecte malurile marii, cladirile si dealurile inconjuratoare, iar esplanada dinspre Nervion este ea insasi o colectie de arta, care permite o plimbare relaxanta, pigmentata mereu cu ceva nou. Modul in care sta schimbat zona in doar cativa ani este ilustrat in filmuletul urmator. Merita privit pana la capat pentru a intelege cum s-a schimbat intreaga zona in doar cativa ani. Iar proiectul de inlocuire a industriei poluante din oras (de scoatere a fabricilor in afara acestuia, Bilbao ramanand extrem de industrializat si de productiv economic) si de inlocuire a vechilor cladiri cu opere de arta arhitecturala moderna continua: