duminică, 7 noiembrie 2021

Hohensalzburg - castelul care vegheaza asupra lui Mozart

de Ioan Laslo
         Lumea germana este plina de castele, fiecare dintre ele avand povestea lui. Hohensalzburg (Castelul din Salzburgul de Sus), asezat pe muntele Festunsberg, nu face nici el exceptie.
           Episcopii de Salzburg, cei care au dat forma actuala a orasului vechi, au construit si reconstruit edificiul, adaptandu-l fiecare dupa nevoi, inca din 1077, pe locul unui vechi castru roman. Pozitia sa strategica spune multe despre rolul pe care l-a avut. Demn de remarcat este ca el a fost asediat o singura data, cu ocazia Razboiului Taranesc German din 1525, cand inalta fata bisericeasca Matthäus Lang a trecut prin momente de spaima cumplita. Dar castelul a rezistat. În 1612 arhiepiscopul detronat Wolf Dietrich von Raitenau a murit în închisoarea de aici. Ne putem imagina prin ce a trecut vizitand "camera de tortura", nefolosita in realitate, dar care cuprinde toate "instrumentele" prin care se afla "adevarul" la vremea respectiva. În secolul al XIX-lea, el a fost folosit drept cazarmă, depozit și temniță înainte de a fi abandonat ca avanpost militar în 1861.
     Nu puteam ilustra castelul din orasul lui Mozart decat cu muzica micului geniu: menuetul din Simfonia Nr.41 in C Major. Sper sa va faca sa priviti pozele cu mai multa placere!
      Astazi, Hohensalzburg este unul dintre cele mai

sâmbătă, 6 noiembrie 2021

Trepte de lumină în Banat - Legenda Cascadei Bigăr


de Elena Trifan

De la Anina ne-am îndreptat spre o adevărată minune a naturii, cascada Bigăr, situată între localităţile Anina şi Bozovici, pe Cheile Minişului, în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, chiar în locul pe unde trece Paralela 45, într-un spaţiu unde realitatea se împleteşte cu legenda. De-a lungul drumului, am fost încântaţi de măreţia peisajului alcătuit din stânci golaşe sau acoperite cu arbori ruginiu-roşcaţi, la poalele cărora curge limpede şi susurând râul Miniş.

Cascada nu impresionează prin înălţime, ci prin forma ei inedită, de ciupercă, formată pe un con de tuf calcaros, acoperit cu muşchi, ce pare suspendat deasupra râului. Apa îşi are izvorul la aproximativ 200 de metri mai sus, în Munţii Aninei, se revarsă peste conul de tuf asemenea voalului unei mirese şi se desface în fire argintii care se preling cu foşnet cadenţat în apa râului, creând un spectacol acvatic impresionant prin coloristica unică şi aproape ireală. Ceea ce la exterior pare a fi o fecioară despletită, fiind privită mai profund pare a fi o fiinţă miraculoasă, ce şi-a trimis la suprafaţă doar partea fluidă, ascunzându-şi esenţa în hrubele pământului unde îi cheamă parcă pe cei dornici să o cunoască.

Deşi a fost relativ târziu introdusă în circuitul turistic, şi-a dobândit repede notorietatea atât la nivel naţional, cât şi internaţional, fiind plasată de publicaţia „The World Geography” pe locul 1 în topul celor 8 cascade unice în lume.

În concepţia localnicilor ineditul ei nu poate fi explicat decât pe cale legendară, astfel toţi cei interesaţi pot citi pe un panou publicitar povestea naşterii cascadei din iubire, interdicţie şi suferinţă: „Demult, trăia pe meleagurile mirifice ale Văii Almăjului o familie de ţărani gospodari a căror singură amărăciune era lipsa unui urmaş, care să le ducă numele mai departe. Într-o noapte, femeii i se arătă în vis o vrăjitoare care îi spuse că doar dacă va bea apă de la izvorul de sub stâncă, va naşte o fată căreia nu îi va fi îngăduit niciodată să se îndrăgostească, dacă va dori să trăiască. Femeia merse la izvor şi bău apă, iar nu după multă vreme, născu o fetiţă. Copila fermeca cu privirile orice fiinţă omenească ce stătea în preajma-i, iar mai târziu deveni o fecioară râvnită de toţi flăcăii ţinutului, însă inima îi tânjea după un singur flăcău, după Bigăr. Simţind primejdia morţii, tatăl fetei o închise în grota de deasupra izvorului dintre lumi. Strigătele de disperare ale fecioarei fură auzite de vrăjitoarea care îi şopti: «Singurul lucru pe care pot să îl fac pentru tine este să îţi transform părul într-o cascadă pe care vor aluneca lacrimile tale. Vuietul cascadei îl va aduce pe cel pe care îl iubeşti aproape de tine, dar nu veţi putea niciodată trăi în această lume. El va trebui să moară încet în lacrimile tale şi tu vei muri odată cu el.» Toate se petrecură întocmai cum sortise vrăjitoarea, iar cascada rămase mărturie iubirii care-a învins limitele fiinţei umane, dar şi a faptului că dragostea înseamnă fericire şi sacrificiu deopotrivă.”

Am urcat pe o potecă acoperită de pietre colţuroase până la grota Bigăr, am privit chipul cu o culoare greu de definit al apei, un amestec de verde-gri-albastru cu străluciri metalice, fie de la mineralele din compoziţia ei, fie de la pietrele pe care le răzbate, am inspirat aerul cu adieri reci de toamnă. O atmosferă de prospeţime şi vitalitate ne-a ameţit întreaga fiinţă.

 A trebuit însă să ne luăm rămas-bun de la renumita cascadă, deoarece un alt obiectiv turistic cărăşean era dornic să îşi arate unicitatea şi anume Complexul Mulinologic de la Rudăria, cel mai mare parc mulinologic din România şi din Europa de Sud-Est.

Anotimpurile lui Vivaldi intr-o alta interpretare romaneasca, la Viena

de Paul Drosu
Cateodata nu este nevoie sa mergem pana la capatul Pamantului pentru a descoperi locuri interesante, oameni interesanti si… evenimente interesante! Daca cauti cu atentie, le poti descoperi si la doi pasi de Romania… De exemplu, la Viena, intr-o minunata catedrala, cu o perfecta sonorizare naturala, unde te poti delecta cu "ANOTIMPURILE" lui VIVALDI, intr-o excelenta interpretare a uneia (o parte din ea, aici) dintre cele mai prestigioase orchestre de camera din lume, Wiener KammerOrchester, condusa magistral de violonistul roman Leonard Furda! Un alt roman care pe mine ma face sa fiu mandru ca sunt roman!

Cheile Dobrogei

de Catalin Popescu

Cheile Dorbogei inspiră sentimentul de intoarcere in timp, in vremuri in care alte specii stăpâneau planeta. O zona ideală pentru relaxare dar si pentru pasionații de drumeții in aer liber. In apropiere se pot vizita: Pestera Casian, Mânăstirea Sfântului Casian, Lacul Casian, Pestera Liliecilor. Cheile Dobrogei alcătuiesc o zonă protejată situată în Dobrogea, pe teritoriul județului Constanța.Aria naturală se află în partea central nord-estică a județului Constanța, pe teritoriile administrative ale comunelor Cogealac, Grădina, Mihail Kogălniceanu, Pantelimon, Săcele, Siliștea, Târgușor și este străbătută de drumul național DN22.

vineri, 5 noiembrie 2021

Trepte de lumină în Banat - Oraviţa-Anina - prima cale ferata montana din Romania

de Elena Trifan


Orăviţenilor le-a fost hărăzit rolul de pionieri în multe domenii. Aici au fost create şi au funcţionat şi prima farmacie montană, prima fabrică de bere, primele baraje de greutate, prima linie ferată. Ne-am deplasat spre gara din Oraviţa, una din primele gări feroviare din ţară, pentru a face o călătorie cu trenul pe prima linie de cale ferată montană din ţară, pe traseul Oraviţa-Anina. Mai întâi ar trebui menţionat faptul că gara din Oraviţa a fost construită în paralel cu tronsonul de cale ferată Oraviţa-Baziaş şi finalizată în 1847. În faza iniţială era prevăzută cu un lift-pasaj. Printre călătorii ei de seamă s-au aflat şi poetul Mihai Eminescu, deputatul maghiar Jókai Mór, împărăteasa Sissi şi regele Carol I al României. Este declarată monument istoric. 


În gara Oraviţa ne aştepta un tren cu iz de vechime pentru a ne transporta spre Anina, o surpriză unică în peisajul feroviar românesc. Surprizele de fapt s-au ţinut lanţ, atât la nivel peisagistic, cât şi arhitectonic şi informaţional. Astfel, am aflat că este prima cale ferată montană din România, finalizată la sfârşitul toamnei anului 1863, dată în folosinţă la data de 15 decembrie 1863 pentru transport de mărfuri şi pe 1 noiembrie 1869 a început să fie destinată şi transportului de persoane. Are o lungime de 33,8 km., 134 de curbe, 14 tunele, 10 viaducte, 2117 drumuri înguste săpate în stâncă, 9946 metri ziduri de susţinere. Deşi linia ferată în ansamblul ei este un unicat, trebuie totuşi amintite, în mod special, tunelul de la Gârlişte, cu o lungime de 660 metri, unul din cele mai înguste tuneluri din România, şi Viaductul Jitin cu o lungime de 131 de metri. Privirea ne era aţintită fie spre peisajul exterior alcătuit din văi şi munţi împăduriţi, împodobiţi în culorile toamnei, crescuţi uneori până lângă calea ferată, cu trunchiuri drepte sau ramificate, printre care pătrundea din loc în loc auriul soarelui tomnatic, fie de cel interior care îţi oferea imaginea unui tren cu aspect învechit, vizibil atât la nivelul ferestrelor, cât şi al canapelelor lungi de lemn, al cromaticii. Trecerea prin câte un tunel sau pe câte un viaduct ne sporea curiozitatea şi ne crea noi şi noi satisfacţii. Aspecte senzaţionale ale căii ferate puteau fi admirate şi pe tablourile expuse pe pereţii vagonului. Călătorind cu trenul de la Oraviţa la Anina, am avut impresia că am parcurs un drum ascendent atât la nivelul peisajului, cât şi al epocilor istorice. Gara Anina bine îngrijită ne-a primit cu multă amabilitate cu materiale documentare şi cu un magazin de suveniruri cu obiecte specifice zonei. Curiozitate, dorinţă de cunoaştere, fascinaţie şi mândrie ne-au fost deopotrivă satisfăcute numai în 2 ore de mers. Admiraţia noastră s-a îndreptat atât asupra constructorilor, cât şi asupra celor care timp de 150 de ani s-au străduit să întreţină asemenea creaţie de anvergură şi cărora prin călătoriile noastre ar trebui să le venim în ajutor.