marți, 10 ianuarie 2023

Inefabilul Pamukkale

de Ioan Laslo
          O stanca mare si mult calcar depus cu ajutorul apei, care, in razele soarelul dau senzatia unor bazine de gheata. Iata pe scurt si dezbracat de orice poezie celebrul Pamukkale (Cetatea de Bumbac). Numai ca, la fata locului, exact acest lucru il veti gasi: poezia! Soarele se reflecta in havuze dand exact acel inefabil de care ai nevoie pentru a simti poezia! Nu ai cum sa ramai indiferent! Si te lasi cuprins de placerea de a privi. Iar daca vii cu masina dinspre Denizli, zaresti din departare un "urias ghetar" de o frumusete desavarsita. Ajungand mai aproape, realizezi ca, dincolo de creatia naturii (ajutata de o vreme, de e drept de om prin faptul ca s-a inceput canalizarea apei pe anumite parti ale versantilor), exista si o creatie umana impresionanta: orasul Hierapolis, aflat in imediata apropiere. Iar, daca ai obosit plimbandu-te printre ruine, la

vineri, 6 ianuarie 2023

Puente dela Salve din Bilbao- util si estetic in acelasi timp

de Ioan Laslo
Desi este integrat perfect in peisajul urban al modernului Bilbao, Puente dela Salve (proiectat de arhitectul Juan Batanero) este unul dintre cele mai vechi din acea zona, fiind inaugurat in anul 1972. Atunci cand a fost construita cladirea superba care gazduieste Muzeul Guggenheim, arhitectii au gasit solutia perfecta a ingemanarii celor doua edificii. Azi, cea mai lunga sala a muzeului, de peste 130 m, este chiar pe sub structura podului si contine Sarpele, una dintre cele mai fascinante lucrari expuse. Mai mult, a fost adaugat un turn inalt cu acees si scari catre muzeu, direct de pe pod.
Cand marinarii au ajuns la portul Bilbao de la estuar, au cantat Salve, in onoarea Fecioarei din Begona, a carei biserica este vizibila din acel punct. De aici si numele structurii menita sa rezolve problema traficului intens din partea de nord a orasului. Podul are o inaltime de peste 23 de metri si permite trecerea navelor pe sub el (in momentul inaugurarii sale, nave de mari dimensiuni mai urcau inca pe Nervion spre Orasul vechi), iar lifturile de acces de la baza sa, inspre Campo Volantin asigura accesul pe pod pentru mai bine de 200.000 de persoane anual. Podul este primul din Spania cu sistem de bretele si punte metalica, iar porticul rosu  care il pune in evidenta a fost adaugat in 2006, cu acelasi scop de a-l integra vizual cu cladirea muzeului din apropiere (are aceleasi forme curbilinii). Dincolo de utilitatea lui, este si o opera estetica reusita, mai ales ca, in momentul ultimei sale renovari, in 2017, s-a optat pentru iluminarea sa cu leduri. Mergeti dupa ce se intuneca si veti avea acces la o locatie de vis. Nu intamplator, Puente dela Salve este locul de unde se fac cele mai multe fotografii in Bilbao!

miercuri, 4 ianuarie 2023

El Fontan - o incursiune in piata din Oviedo

de Ioan Laslo

Stim bine ca o parte importanta dintr-o calatorie este contactul cu localnicii, cu obiceiurile lor zilnice, cu modul lor de viata. Si unde altundeva le gasesti pe toate acestea daca nu in piata. Cand mergeti la Barcelona, ajungeti clar in Boqueria, la Bilbao gasim cea mai mare piata interioara din Europa, Ribera, asa ca, la Oviedo e obligatoriu sa aruncati o privire in El Fontan, cea mai veche dintre pietele orasului. Azi, ea este extrem de moderna si de curata si promoveaza in special produsele locale, incepand cu celebra fabada (fasole), cu pestele oceanic (Oviedo nu are iesire, insa Atlanticul este aproape!), nelipsitul hamon sau cunoscutul sidra...  Inainte de pandemie, erai invitat sa degusti celebrele branzeturi locale, putin chorizo sau multe alte bunatati, care, categoric starneau pofte! Sa ne plimbam putin printre localnici:

marți, 3 ianuarie 2023

Scurt tratat de "jamonologie"



de Ioan Laslo

Toată lumea care ajunge în Spania știe că a produce jamon este o adevărată artă. Fie că vorbim de jamon serrano (produs din porci albi și după o rețetă care îl face mai puțin costisitor), fie jamon iberico (din porci negri, hrăniți cu ghinda, un proces de uscare natural, unde umiditatea și modul în care circulă aerul au un rol determinant) el constituie un aliment nelipsit din bucătăria hispanica.

Mă distram cu turiștii, imaginandu-ne cum, în prag de Crăciun, adevăratul spaniol ia în spinare un picior de porc direct proporțional ca mărime cu standardul sau social. Îl pune la loc de cinste, în sufragerie (acolo unde noi punem bradul) și îl arata musafirilor cu mare mândrie. Modul în care este tăiat (dincolo de felul profesionist făcut de cortadors - persoane special pregătite în acest sens) prezintă si el fațete de adevărată arta. În primul rand, "dreptul" de a tăia feliile subțiri și lungi de pana la 7 cm revine "stăpânului casei"! Și cine este acesta? Femeia, desigur! :) 


Mulți susțin ca modul de taiere poate și el modifica gustul, alături de condițiile de păstrare (preferabil la temperatura camerei și neambalat!) și modul de servire (se prefera asortarea cu pepene galben, brânzeturi de calitate și vin roșu). Foarte des jambonul este servit în Spania ca tapas, alături de măsline, sau sub forma unei bocata. Sub nicio forma însă nu e recomandabil sa îl mâncați după mai mult de 2-3 ore de la feliere. Cum, sub nicio forma nu se recomanda pastrarea sa la congelator, deoarece inghetarea aduce modificari fundamentale gustului atat de apreciat. Este foarte important si sa nu il pastrati aproape de mirosuri puternice (de exemplu, nu se recomanda pastrarea in locurile in care fumati!) din aceleasi considerente.


Există desigur și variante în care este folosit ca ingredient pentru tortilla, ca ingredient pentru foetaje, cu fasole scazuta (era clar ca asta nu putea lipsi!), cu paste gratinate, sau diverse altele. Personal, cel mai gustos mi se pare crud, alături de un Rioja de calitate (pe care spaniolii il considera cel mai bun vin rosu din lume). Acestea fiind spuse, sub orice forma ați decis ca vreți sa îl consumați, sunt convins ca veți aprecia jamonul la adevărata sa valoare.  Lăsați-ne o părere în comentarii! 

duminică, 1 ianuarie 2023

Safari in Tanzania

de Paul Drosu

Dragalasenie suprema… Sau, dragoste de mama-leoaica!
Parcurile nationale africane sunt niste locuri foarte aglomerate de turisti, de obicei… Asta, pentru ca pe aceste nu multe petice de pamant in care mai poti vedea (INCA) animalele salbatice, in general, si marii pradatori, in special, in mediul lor natural, libere si "fericite", vin, in ciuda costurilor destul de ridicate, oameni de pe toata suprafata planetei… Din acest motiv, si SAFARIURILE au mai multe nivele din punct de vedere al aglomeratiei…incepand de la "safari" in autobuz, in care nu prea vezi lucruri "deosebite" si pana la "safariurile" private, in care esti doar tu, nevestica si, eventual, copiii, in masina de teren, alaturi de ghid, care e si pe post de sofer. Varianta pe care am folosit-o si noi. Dar chiar si aceste safariuri "private" pot da gres daca nu ai un ghid exceptional, dedicat 100% acestei activitati si pe care sa il tratezi cu respect si consideratiune. Si de acest aspect am fost preocupati si asa am ajuns sa traim experiente rare, cum sunt si aceste imagni emotionante cu o familie de lei ai caror martori am fost doar noi doi si ghidul nostru…Se observa, de altfel, in planurile mai largi de la inceputul si sfarsitul filmuletului lipsa oricaror alte masini, iar in timpul filmuletului nu se aud zgomote de masini, turisti urlatori sau alte zgomote "omenesti", decat sunetul vantului si al catorva comentarii pe care le-am facut in soapta! Spre deosebire de marea majoritate a imaginilor si video-urilor de amatori (amatori ca si noi, de atfel) din parcurile nationale africane, in care apar nenumarate masini si nenumarati turisti, inconjurand pe mai multe randuri animalele si stresandu-le, in cautarea imaginii perfecte… Si, de aceea, este deosebit de greu de a vedea, simultan, hoarde de turisti bezmetici si animale atat de linistite si nestresate, fara a simti vreun fel de amenintare la adresa puilor!