Madagascar Kameleon and Lemur Dance

    de Paul Drosu

Un filmulet cu dansurile specifice malgașe (din MADAGASCAR) despre animalele mitice ale Africii si, mai ales, ale Madagascarului. Am selectat doar dansul cameleonului si dansul lemurienilor. Actiunea se petrece la un lodge complet izolat de pe coasta de nord-vest a Madagascarului, pe tarmul canalului Mozambic...un loc atat de izolat, incat acolo nu se poate ajunge decat cu un mic avion Cessna, privat, care aterizeaza pe o minuscula pista de pamant rosu. Iar lodge-ul este in

Assisi și neștiutele căi

de Elena Cercel

        Sub nori, verdele inconfundabilului peisaj italian avea nuanțe stranii și schimbătoare, ducându-mă cu gândul la penajul irizat al unui colibri. Cred că niște zile mereu îsorite mi-ar fi făcut experiența oarecum incompletă. Totuși, în primăvara aceea am avut mult noroc: niciun strop de ploaie nu mi-a stânjenit căutarea febrilă și contra-cronometru de a surprinde cât mai multă istorie și artă prin locurile care au fost leagănul Renașterii în Europa. Seninul și norii s-au perindat cu schimbul pe tot drumul nostru – o vreme perfectă de umblat ziua-ntreagă pe străzi.

Nu mai știu la ce oră am ajuns în Assisi. Era înainte de amiază, cred, iar zidurile micii fortificații umbriene își înfățișau sobrietatea blocurilor de piatră roasă de vremuri într-o sumedenie de nuanțe argiloase, ideale pentru iubitorii de rustic și arhaic, dar mai greu sesizabile pentru ochii doritori de spectacol fastuos. Din loc în loc, rar și prețios, severitatea medievală era întreruptă de elegante dar discrete arcade cioplite, ancadramente și ornamentații de Renaștere foarte timpurie, ca să ne amintească unde suntem și de ce am venit.

Drumul urca, îngust și mărginit de clădiri sobre și rectangulare, cu unul-două etaje și cu prăvălii de suveniruri, ca peste tot prin orașele turistice. La capătul lui, printr-un arc mare de piatră, se zărea Bazilica San Francesco d'Assisi, sfântul-cerșetor și truditor cu

La Defence, cartierul afacerilor si al arhitecturii ultramoderne din Paris

 de Ioan Laslo

Recunosc faptul ca niciodata nu am fost atras de blocurile zgarie nori si de sticla amestecata cu fierul beton in constructii. Am socotit mereu ca valoare arhitecturala o au cladirile vechi si mereu am fost tentat sa le vizitez pe acestea. Este adevarat ca orice vizita intr-un loc nou te duce iremediabil catre centrul vechi al localitatii, catre catedrala locului, catre palate si eventual muzee gazduite adesea tot in cladiri istorice. De aceea, febletea mea pentru La Defence Paris mi s-a parut nefireasca inca de acum vreo 15 ani, cand am vazut acest cartier prima data. Ceva totusi rezona in mine. Ma facea sa ma simt placut! Era oare avantul tineretii si energia pe care ti-o da o zona agitata si care iti transmite parca ceva? Nu stiu. Cert este ca m-am simtit  intotdeauna excelent pe Esplanade La Defence, printre blocurile turn dedicate spatiilor de birouri, zonelor expozitionale si cele ale artei stradale moderne. 

    Candva obisnuiam sa spun ca nu sunt tentat sa vizitez SUA. Mai si adaugam tamp parca faptul ca nu am intereseaza arhitectura futurista din New York de exemplu. Era poate si frustrarea faptului ca mi-ar fi trebuit viza si ca eram prea mandru sa merg sa o cersesc la Ambasada SUA. Ba poate sa mai fiu si refuzat. Nici pana azi nu am facut acel pas. Cred ca astept desfiintarea vizei, desi daca ma uit la situatia creata cu Canada si la ce s-a intamplat ulterior unor amici carora li s-a adus la cunostiinta in Aeroportul din Amsterdam ca li se refuza patrunderea pe teritoriul acestei tari(fara explicatie, desigur), poate ca e mai bine sa se pastreze viza. Ma rog, consideratii personale😀 Un lucru este insa sigur... eram tanar si vorbeam prostii!

    Daca aveti o zi la Paris in plus, dupa ce ati epuizat obiectivele clasice, nu evitati La Defence. Sau de ce nu, cautati o cazare aici. Sunt numeroase hoteluri si linia principala de metrou va duce rapid in centrul capitalei Frantei. Eu am sa va incerc sa va tentez cu cateva poze, montate asa cum m-am priceput

!

Cateva obiective care merita vazute la Iasi

de Iasi Free City Tours

Catedrala Metropolitana

      Ideea inaltarii unei biserici monumentale la Iasi ar fi apartinut lui Veniamin Costachi iar actul de nastere al Catedralei Mitropolitane se pare ca este hrisovul domnesc din 8 august 1826. S-a lucrat mai intai intre anii 1833 si 1839, dupa planurile arhitectilor Freywald si Bucher, insa datorita caderii boltii centrale, biserica ramane in ruina pana in anul 1880. Lucrarile au fost intrerupte dupa anul 1842 si din cauza retragerii mitropolitului Veniamin. Timp de 40 de ani biserica a ramas neterminata. Mitropolitul Iosif Naniescu pune a doua piatra de temelie si, cu sprijinul autoritatilor statului, lucrarile se vor incheia in anul 1887. Arhitectul Alexandru Orascu, rectorul Universitatii Bucuresti, va reface proiectul maretei biserici. Astfel el adauga cele patru randuri de pilastri masiv, in interior, realizand o cladire de plan basilical, cu o nava centrala si doua nave laterale mai mici. Totodata pastreaza cele patru turnuri laterale decrosate, renuntand la imensa cupola centrala, aceasta fiind inlocuita de un sistem de patru bolti despartite prin arce transversale. Pictura va fi realizata de maestrul Gheorghe Tattarascu. Sfintirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment national, la ceremonie luand parte si regele Carol I.

Statuia lui Alexandu Ioan Cuza

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași este un monument de bronz realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli și închinat primului domnitor al Principatelor Române Unite, Alexandru Ioan Cuza.Statuia a fost amplasată în piața centrală a orașului Iași, locul unde s-a jucat pentru prima datăHora Unirii.Initiativa ridicarii unui monument in cinstea lui Cuza Voda a apartinut boierului Grigore Ghica, urmas al unei mari familii boieresti.
Statuia este realizata din bronz si are o inaltime de 3, 5 metri. Domnitorul este infatisat in celebra sa uniforma de ofiter si invaluit de mantia princiara.In grupul statuar de la baza soclului sunt reprezentati in marime naturala de catre acelasi sculptor: Mihail Kogalniceanu, Costache Negri, Nicolae Kretzulescu si generalul Ioan Emanuel Florescu.

Grand Hotel Traian

Grand Hotel Traian, denumit anterior Hotelul Traian, este un hotel din municipiul Iași, situat în Piața Unirii . Clădirea a fost construită în 1882 după proiectele inginerului francez Gustave Eiffel (1832-1923). Pe locul în care se află astăzi Hotelul Traian au existat anterior dughenele avocatului Scarlat Pastia , primarul orașului Iași în perioada 1877-1879. Deși magazinele din Piața Unirii și de pe străzile Arcu și Lăpușneanu îi aduceau un profit considerabil, primarul a decis să le demoleze pentru a ridica un teatru național. Proiectul nu a fost realizat însă, iar în locul edificiului cultural a ridicat Hotelul Traian.

Corvey - o altă mică aventură germană

 de Marian Lisu

Corvey nu e chiar zonă rezidențială, ci mai degrabă oază de liniște, îmbibată de istorie și credință creștină, veche de la înființarea Imperiului Roman de Apus. Chiar Charlemagne începuse lucrarea bisericii mânăstirii.

Pentru a le întări credința primilor trăitori aici de după anul 800, primul împărat al Dinastiei Ottoniene le dă drepturi și libertăți, ridicând fortificațiile strașnice care înconjoară complexul actual.

Devenit loc important de pelerinaj medieval, se dezvoltă constant și începe să prindă contur marele palat – landgravul Viktor, proaspăt duce de Ratibor și prinț de Corvey, edifică Schloss Corvey, o splendoare barocă impecabil conservată.

Trăirăm aici pacea și pietatea, plimbarea printre trandafirii parfumați sau la umbra vașnicilor plopi seculari recompensând efortul unei zile memorabile.

Seychelles – Insula Praslin, Coco de Mer și Grădina Edenului

de Cristian Cealera

     A doua insulă ca mărime din arhipelagul Sehchelles, după Mahe, Praslin este cunoscută sub numele de Insula Palmierilor sau chiar ca Grădina Paradisului. Este, într-adevăr, un loc minunat, aproape ireal de frumos, unde natura este încă stăpână iar omul – doar un musafir acceptat de către zeii generoși ai acestui petic de pământ, udat de apele Oceanului Indian.

       Aici, pe Praslin se găsesc plante endemice, pe care nu le găsești nici măcar pe celelalte insule ale țării, ca să nu mai spunem de alte colțuri ale lumii. Un exemplu în acest sens este deja celebra nucă de cocos numită Coco de Mer, o nucă uriașă cu forme ciudate, erotice. Coco de Mer ajunge și la 25 de kilograme greutate.

         În vestul Africii și în sudul Asiei, pe plaje, marea aducea din când în când astfel de nuci și pentru că erau rare, erau considerate cadoul ideal pentru regi și sultani. Când Praslin a fost descoperită de europeni, aceștia au aflat că Coco de Mer crește din abundență și au anexat insula, devenind foarte bogați. Astăzi, nuca de cocos este protejată iar

Afla mai multe pe http://blog.icar.ro/seychelles-insula-praslin-coco-de-mer-si-gradina-edenului/

Wolfenbuttel – orașul cu un mix superb de elemente renascentiste

   

      de Marian Lisu 

     Wolfenbuttel – orașul cu un mix superb de elemente renascentiste sau baroce. Totul se face la pas, e atât de mult frumos concentrat că nu te superi după că ai rupt pantofiorii, ai tocit tocurile și ai dat kilometrajul cu mult peste ce propuseseși inițial.

   Zona vizitabilă e cea cuprinsă aproape într-un cerc de apele Oker-ului, nici prea lat, nici prea adânc, suficient să-ți dea senzația de răcoare și prospețime. Și casele de pe maluri sunt minunate, înconjurându-se din greu de o mare de verde crud.

    În Piața Primăriei ne întâmpină obiective diverse, Rathaus e de un albastru infinit, cu nuanțe în degrade, mare cât o zi de post popesc. Undeva să țină piața în echilibru e statuia de mari dimensiuni a lui Herzog August, cel care a pus bazele Bibliotecii celebre în toată lumea. În diagonală e marea Biserică Beatae Maria Virginis, ce domină platoul. Spre partea vestică a zonei găsim concentrația de muzee, dar perla coroanei e Platul orașului, un imens pătrat roșiatic, cu multe ferestre și o intrare colosală sub forma unui pod artizanat mărginit cu statui. Interioarele de vis păstrează parfumul epocilor trecute, dar sunt și expoziții moderne, că doar spațiu au din belsug.

Furstenberg - o alta aventura germana

 

 de Marian Lisu

    Furstenberg era, la începuturi, un fort la limita landului, de unde se observa și controla Valea Wesser-ului. Peisajul armonizează natura cu noile clădiri edificate în consacratul stil Renașerea Wesser, tipic german.

    Complexul palatului ducilor de Brunswich-Wolfenbuttel începe să crească – de la o cabană de vânătoare până la un producător important de porțelanuri, obiecte introduse rapid în elita societății europene.Nu era doar producție efectivă de vase cu largă destinație, căci se făceau aici opere de artă pe cuarțul topit în caolin.

    Ce plăcere trebuie să fi fost la palat când cei care-i treceau pragul erau serviți în serviciile de ceai, cafea sau ciocolată topită, în minunile produse și zugrăvite cu te miri ce imagini, toate încântătoare.

Restul e odihnă. Panorama de mult verde amestecat în nuanțele de albastru (cele acvatice și cele de văzduh), aerul adiind fân cosit sau plimbările lejere prin zona veche, cu case strașnice jumătate piatră-jumătate lemn - răsplată a efortului depus într-o toamnă cu temperaturi anormale (în sus).

Brunswick - capitala lui Henry The Lion

     de Marian Lisu

    Brunswick, deși oraș istoric, capitală a lui Henry The Lion, ne-a întâmpinat cu o pată de culoare amuzantă – Happy Rizzi House, un fel de sediu general al personajelor mai recente din desenele animate.

    La doi pași spre zona istorică, magistralul Palat-reședință a ducilor de Brunswick, ce a îndurat vitregiile vremurilor și vremii, dar acum pare ,,ca nou” – aspect datorat fațadei neoclasice.

Suita de construcții monumentale ce se perindă privitorului s-a încadrat următoarelor stiluri : un superb palat neogotic (sediul actualei primării) cu arcade dure și turnuri ascuțite, dar și cu un element relativ nou pentru peisajul arhitecturalar german – un turn-clopotniță de tipul celor belgiene sau zona nordică a Franței; un complex romanic cu accente renascentiste - Castelul Dankwarderode, sediul puterii vechiului burg, cu timpul parte a Ligii Hanseatice, în fața căruia statuia Leului (simbolul lui Henry) tronează magistral;

    Marea Catedrala St. Blasii, bloncosul romanic cu influențe gotice, devenită necropola regală a dinastiei Welf-ilor;atmosfera medievală este completată de cartierul caselor jumătate piatră-jumătate lemn, decorate cu gust.

    Cum buna-dispoziție era starea de spirit la tot pasul, ne-am făcut pentru momente bune martorii unui eveniment fericit, contaminându-ne cu zâmbete și amintiri.

MACHU PICCHU, altfel…

 

de Paul Drosu

Daca vrei sa ascunzi ceva, pune-l undeva, cat mai la vedere… De exemplu, pe versantul muntelui PHUTUQ KUSI, care se vede de la intrarea in situl Machu Picchu, peste valea raului Urubamba (ca de altfel, si aproape de peste tot din site), exact in dreapta mult mai cunoscutului Huayna Picchu, care se inalta direct peste Machu Picchu.

Un exemplu uimitor al acestei zicale este si vulturul urias, de peste 300 de metri inaltime, care se poate deslusi, in conditii favorabile de luminozitate si vegetatie, pe peretele muntelui PHUTUQ KUSI, un munte pe care l-au privit milioane si milioane de turisti care au ajuns la Machu Picchu, fara insa ca aceasta pasare de pe versantul muntelui sa fie remarcata, pana acum 2 ani, cand Fernando Herencia Chipoco, un inginer civil peruano-canadian a observat-o. Acesta a informat toate autoritatile statului peruan si a facut si o cerere de subventie pentru a se putea face escaladarea peretului si verifica daca muntele a fost mai mult sau mai putin "prelucrat" de incasi pentru a se obtine aceasta imagine sau daca pasarea este doar "naturala", oricum uimitoare. Daca insa se va dovedi ca a intervenit si omul asupra muntelui, aceasta ar fi cea mai mare petroglifa din lume…

Din pacate, poza mea, care oricum nu are rezolutie mare, este facuta in cele mai putin favorabile conditii pentru observarea detaliilor, cu soarele care tocmai rasare in spatele muntelui, care este orientat fix spre est fata de Machu Picchu.