Sicilia mai puţin cunoscutã - Piazza Armerina

 de Valentin Oanta

Continuam explorarea Siciliei mai putin cunoscute, poposind in Piazza Armerina, un oraș cu o referință arheologică datorată prezenţei uneia dintre cele mai frumoase așezări romane ce au ajuns până la noi. Oraşul s-a dezvoltat aproape de Villa Casale, cea care a fost distrusă de Guillaume II în 1161 deoarece îi adăpostise pe rebeli. Apoi, a fost reconstruită pe locul unde se află azi.

Centrul urban este dominat de Dom. La origine, în secolul al XV-lea, era un edificiu cãruia, în 1604 i-au fost adăugate si alte elemente. Portalul este baroc, iar campanilla conservă structura originală catalană gotică. Altarul principal este îmbogățit cu un tabernaclu cu masa Madonei Victoria.

Vila Romană Casale este un ansamblu de o mare importanţă arheologică datorită mozaicurilor sale de paviment, printre cele mai frumoase ale romanității. Era o reşedinţă de ţarã şi de vânătoare, locuită pânã în sec.XII, când s-a scufundat datorită unei alunecări de teren. A fost recuperată aproape integral în sec.XX. Ansamblul este compus dintr-o intrare, o zonă termală, o bazilică şi apartamente private, iar mozaicurile sunt opera unor meșteri africani. Din atrium, acoperit în parte de mozaicuri, se trece în vestibul, decorat de asemenea cu mozaicuri, apoi în periptor, având o coloană din marmură, un bazin central şi decoraţii de mozaic. Regăsim mozaicuri şi în partea septentrională, precum sala micii vânători. În sala gimnastelor, denumită şi "Sala celor zece fete", descoperim tinere îmbrăcate în costume asemănătoare bikinilor actuali, care practică diferite jocuri. În sala situată lângă fântâna centrală îl observăm pe Orfeu, iar în partea de sud se află partea destinată locuitului, de asemenea ornate cu mozaicuri. Alte săli din partea orientală prezintă teme mitologice iar "peripterul eliptic" este constituit dintr-o curte cu un portic, în mijloc aflându-se o fântână. Aici găsim alte scene din mozaic ce reproduc personaje aflate la pescuit sau la culesul viilor. Din Triclinium-ul decorat cu mozaicuri reprezentând scene mitologice se trece în "Salonul circului", aici mozaicurile reprezentând scene de competiție de la circul Massimo din Roma. Urmează Frigidarium, Trepidarium şi Calidarium, care conservă încă urmele evidente ale sistemului de încălzire.

Vã invit cu căldură să descoperiți aceste minunăţii ale unei Sicilii mai puţin cunoscute.

Domul din MIlano

 de Marian Lisu

Fațada e împodobită strașnic, elementele decorative abundă – iar lângă ușa mare de bronz, plină cu personaje în scene biblice, găsim cioplit în marmură un balaur, ce se strecoară viclean printre rugi.

Aici asistăm la nașterea legendei, spre a marca regimul care stăpânea Milano – Casa Visconti. Numele venise din renume, căci cel dintâi fusese viceconte de-a dreptul, căci zorii Renașterii schimbă vechile conduceri – familia (Della Torre) ce condusese cedând frâiele.

Mulți știu de Sforza, dinastia de temut a zonei lombarde,căci marele castel Sforzesco e cel mai cel, dar primul Sforza (Francesco) e un ginere al casei Visconti, deci tot în

Dom-ul din Koln si magicele momente de respiro...

     

 de Mircea Poeana

    Cand ajung in Koln primul drum il fac in piata catedralei.

Ma opresc la cativa pasi de grupul de acordeonisti care vorbesc ruseste.

Canonul in re major al lui Pachelbel pare a rasuna din sute de tuburi ale unor orgi eterice.

Privesc degetele uneori inghetate de ploaie si de vant si lucratura lor migaloasa pe clape mi se pare un spectacol fabulos.

Putin mai incolo, doi violonisti tineri replasmuiesc baladele care te conduc aerian in Secret Garden.

O muzica straveche venita de pe meleagurile celtice.

Mai fac cativa pasi.

Kambala Solo Djembe se cheama "toba", asa imi spune percutionistul venit de pe coastele Africii de Vest.

Ritmuri aproape de netalmacit in intelegerea mea europeana si cu toate astea magnetice.

Il salut pe amicul meu si las incet cativa banuti in palaria lui multicolora.

Ma indrept spre caldura Americii Latine, acolo, nu departe de Cafeneaua Merzenich.

Intr-o mana cu o gogoasa cu gem (Berliner...) si in alta cu espresso-ul cel de toate zilele dansez economic pe ritmuri de Cumbia, Joropo si El Vals Criollo.

Habar nu aveam eu de numele astea inainte de a schimba cateva vorbe cu magicienii din Columbia, Venezuela si Peru.

Gata, momentele de respiro au luat sfarsit.

Ma intorc repede in fata Domului.

"Hello, Sir, how is it going? Life is bombastik, isn't it?..."

"Ponturi" la Florenta

de Marian Lisu

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra intregului oras indicat sa incepeti cu o deplasare rapida pe cel mai inalt punct – Manastirea San Miniato al Monte, care pe langa biserica milenara – are chiar 1000 de ani de la constructie, aveti o panorama superba, un cimitir monumental unde se odihnesc si celebritati italiene, iar la scurta distanta, Piatalle Michelangelo de unde se fac cele mai luminoase fotografii. Basilica este o minunatie, fatada bicolora facuta parca ieri, interioare cu mozaicuri bine definite, fresce pe care se observa patina timpului si pavaje in tonalitati fara contraste.Pentru suflu suplimentar se pot alege capele diferite, una in subteran, alta la inaltime, biserica avand astfel 3 nivele de studiu, cea mai ineresanta pare Capela Cardinalului Portugaliei.

Daca ajungeti in Piata strajuita de grupul statuar dedicat lui Michelangelo, in fapt un alt David scara 1:1, dar pe un soclu impozant ,,pazit” de nimfe sau ingeri, este util sa luati repere si sa deduceti distante- se vad toate obiectivele majore si doar asa realizati complexitatea construirii de catre maestrul Brunelleschi a motului Domului florentin , superbul turn Giotto, Palazzo Vechio cu turnul ceasului din Piazza Senioria, podurile de peste Arno…iar cat consoata face o baie de soare daca te tin puterile poti incerca un test-drive cu ultimul model de la Ferrari, evident ,,rosu ca focu' sa te cuprinda norocul”.

Sa nu uit..toata distractia te costa 1 euro, autobuzul orasenesc luat de la