Madagascar Kameleon and Lemur Dance

    de Paul Drosu

Un filmulet cu dansurile specifice malgașe (din MADAGASCAR) despre animalele mitice ale Africii si, mai ales, ale Madagascarului. Am selectat doar dansul cameleonului si dansul lemurienilor. Actiunea se petrece la un lodge complet izolat de pe coasta de nord-vest a Madagascarului, pe tarmul canalului Mozambic...un loc atat de izolat, incat acolo nu se poate ajunge decat cu un mic avion Cessna, privat, care aterizeaza pe o minuscula pista de pamant rosu. Iar lodge-ul este in

Assisi și neștiutele căi

de Elena Cercel

        Sub nori, verdele inconfundabilului peisaj italian avea nuanțe stranii și schimbătoare, ducându-mă cu gândul la penajul irizat al unui colibri. Cred că niște zile mereu îsorite mi-ar fi făcut experiența oarecum incompletă. Totuși, în primăvara aceea am avut mult noroc: niciun strop de ploaie nu mi-a stânjenit căutarea febrilă și contra-cronometru de a surprinde cât mai multă istorie și artă prin locurile care au fost leagănul Renașterii în Europa. Seninul și norii s-au perindat cu schimbul pe tot drumul nostru – o vreme perfectă de umblat ziua-ntreagă pe străzi.

Nu mai știu la ce oră am ajuns în Assisi. Era înainte de amiază, cred, iar zidurile micii fortificații umbriene își înfățișau sobrietatea blocurilor de piatră roasă de vremuri într-o sumedenie de nuanțe argiloase, ideale pentru iubitorii de rustic și arhaic, dar mai greu sesizabile pentru ochii doritori de spectacol fastuos. Din loc în loc, rar și prețios, severitatea medievală era întreruptă de elegante dar discrete arcade cioplite, ancadramente și ornamentații de Renaștere foarte timpurie, ca să ne amintească unde suntem și de ce am venit.

Drumul urca, îngust și mărginit de clădiri sobre și rectangulare, cu unul-două etaje și cu prăvălii de suveniruri, ca peste tot prin orașele turistice. La capătul lui, printr-un arc mare de piatră, se zărea Bazilica San Francesco d'Assisi, sfântul-cerșetor și truditor cu

La Defence, cartierul afacerilor si al arhitecturii ultramoderne din Paris

 de Ioan Laslo

Recunosc faptul ca niciodata nu am fost atras de blocurile zgarie nori si de sticla amestecata cu fierul beton in constructii. Am socotit mereu ca valoare arhitecturala o au cladirile vechi si mereu am fost tentat sa le vizitez pe acestea. Este adevarat ca orice vizita intr-un loc nou te duce iremediabil catre centrul vechi al localitatii, catre catedrala locului, catre palate si eventual muzee gazduite adesea tot in cladiri istorice. De aceea, febletea mea pentru La Defence Paris mi s-a parut nefireasca inca de acum vreo 15 ani, cand am vazut acest cartier prima data. Ceva totusi rezona in mine. Ma facea sa ma simt placut! Era oare avantul tineretii si energia pe care ti-o da o zona agitata si care iti transmite parca ceva? Nu stiu. Cert este ca m-am simtit  intotdeauna excelent pe Esplanade La Defence, printre blocurile turn dedicate spatiilor de birouri, zonelor expozitionale si cele ale artei stradale moderne. 

    Candva obisnuiam sa spun ca nu sunt tentat sa vizitez SUA. Mai si adaugam tamp parca faptul ca nu am intereseaza arhitectura futurista din New York de exemplu. Era poate si frustrarea faptului ca mi-ar fi trebuit viza si ca eram prea mandru sa merg sa o cersesc la Ambasada SUA. Ba poate sa mai fiu si refuzat. Nici pana azi nu am facut acel pas. Cred ca astept desfiintarea vizei, desi daca ma uit la situatia creata cu Canada si la ce s-a intamplat ulterior unor amici carora li s-a adus la cunostiinta in Aeroportul din Amsterdam ca li se refuza patrunderea pe teritoriul acestei tari(fara explicatie, desigur), poate ca e mai bine sa se pastreze viza. Ma rog, consideratii personale😀 Un lucru este insa sigur... eram tanar si vorbeam prostii!

    Daca aveti o zi la Paris in plus, dupa ce ati epuizat obiectivele clasice, nu evitati La Defence. Sau de ce nu, cautati o cazare aici. Sunt numeroase hoteluri si linia principala de metrou va duce rapid in centrul capitalei Frantei. Eu am sa va incerc sa va tentez cu cateva poze, montate asa cum m-am priceput

!

Cateva obiective care merita vazute la Iasi

de Iasi Free City Tours

Catedrala Metropolitana

      Ideea inaltarii unei biserici monumentale la Iasi ar fi apartinut lui Veniamin Costachi iar actul de nastere al Catedralei Mitropolitane se pare ca este hrisovul domnesc din 8 august 1826. S-a lucrat mai intai intre anii 1833 si 1839, dupa planurile arhitectilor Freywald si Bucher, insa datorita caderii boltii centrale, biserica ramane in ruina pana in anul 1880. Lucrarile au fost intrerupte dupa anul 1842 si din cauza retragerii mitropolitului Veniamin. Timp de 40 de ani biserica a ramas neterminata. Mitropolitul Iosif Naniescu pune a doua piatra de temelie si, cu sprijinul autoritatilor statului, lucrarile se vor incheia in anul 1887. Arhitectul Alexandru Orascu, rectorul Universitatii Bucuresti, va reface proiectul maretei biserici. Astfel el adauga cele patru randuri de pilastri masiv, in interior, realizand o cladire de plan basilical, cu o nava centrala si doua nave laterale mai mici. Totodata pastreaza cele patru turnuri laterale decrosate, renuntand la imensa cupola centrala, aceasta fiind inlocuita de un sistem de patru bolti despartite prin arce transversale. Pictura va fi realizata de maestrul Gheorghe Tattarascu. Sfintirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment national, la ceremonie luand parte si regele Carol I.

Statuia lui Alexandu Ioan Cuza

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași este un monument de bronz realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli și închinat primului domnitor al Principatelor Române Unite, Alexandru Ioan Cuza.Statuia a fost amplasată în piața centrală a orașului Iași, locul unde s-a jucat pentru prima datăHora Unirii.Initiativa ridicarii unui monument in cinstea lui Cuza Voda a apartinut boierului Grigore Ghica, urmas al unei mari familii boieresti.
Statuia este realizata din bronz si are o inaltime de 3, 5 metri. Domnitorul este infatisat in celebra sa uniforma de ofiter si invaluit de mantia princiara.In grupul statuar de la baza soclului sunt reprezentati in marime naturala de catre acelasi sculptor: Mihail Kogalniceanu, Costache Negri, Nicolae Kretzulescu si generalul Ioan Emanuel Florescu.

Grand Hotel Traian

Grand Hotel Traian, denumit anterior Hotelul Traian, este un hotel din municipiul Iași, situat în Piața Unirii . Clădirea a fost construită în 1882 după proiectele inginerului francez Gustave Eiffel (1832-1923). Pe locul în care se află astăzi Hotelul Traian au existat anterior dughenele avocatului Scarlat Pastia , primarul orașului Iași în perioada 1877-1879. Deși magazinele din Piața Unirii și de pe străzile Arcu și Lăpușneanu îi aduceau un profit considerabil, primarul a decis să le demoleze pentru a ridica un teatru național. Proiectul nu a fost realizat însă, iar în locul edificiului cultural a ridicat Hotelul Traian.

Corvey - o altă mică aventură germană

 de Marian Lisu

Corvey nu e chiar zonă rezidențială, ci mai degrabă oază de liniște, îmbibată de istorie și credință creștină, veche de la înființarea Imperiului Roman de Apus. Chiar Charlemagne începuse lucrarea bisericii mânăstirii.

Pentru a le întări credința primilor trăitori aici de după anul 800, primul împărat al Dinastiei Ottoniene le dă drepturi și libertăți, ridicând fortificațiile strașnice care înconjoară complexul actual.

Devenit loc important de pelerinaj medieval, se dezvoltă constant și începe să prindă contur marele palat – landgravul Viktor, proaspăt duce de Ratibor și prinț de Corvey, edifică Schloss Corvey, o splendoare barocă impecabil conservată.

Trăirăm aici pacea și pietatea, plimbarea printre trandafirii parfumați sau la umbra vașnicilor plopi seculari recompensând efortul unei zile memorabile.