Bucurestiul pregatit de un Craciun pandemic

Anul acesta, Bucurestiul nu mai are haina de Sarbatoare cu care ne-a obisnuit. Chiar daca Livia Mihaela Manzatu a simtit nevoia sa monteze imaginile filmate azi pe marile bulevarde si in zona centrala, adaugand multe stelute si briz-briz-uri, printre ele se poate vedea imaginea unui oras trist, cu alte preocupari decat venirea Craciunului. Totul este in acord cu deja celebrul indemn de a sta acasa izolat, pe care il auzim zilnic propagat prin toate mijloacele media. Pandemia a invins in Capitala, desi administratiile altor orase de tipul sau au incercat sa suplineasca tocmai printr-un iluminat spectaculos (transmis la nevoie online) tristetea din sufletele oamenilor. Imi vine in minte acum exemplul Parisului, ca tot se alinta localnicii ca ar fi locuitorii Micului Paris. Si lipseste si Bradul de Craciun, ca sa fie totul perfect! Ramane promisiunea (ca atatea altele) ca lucrurile vor sta diferit data viitoare. Sper ca macar fondul sonor al filmuletului sa va aduca putina bucurie!  

Parisul , in vreme de pandemie...

 de Ioan Laslo

Am ajuns de multe ori in capitala Frantei si nici nu este de mirare, deoarece Parisul este, de departe, cel mai vizitat oras din Europa. L-am gasit uneori exagerat de aglomerat, plin de schele(parca era mereu ceva de renovat, dar cunoscatorii spun ca acest lucru este de bun augur, aratand preocupare si existenta fondurilor), alteori in pline demonstratii de strada(un localnic imi spunea ca un parizian veritabil, cand se trezeste dimineata, trebuie sa se gandeasca daca mai bine merge la munca sau mai bine gaseste un protest la care sa se alature), dar asa cum l-am gasit in  aceasta toamna nu l-am mai prins vreodata. Aproape pustiu, lipsit de vesnicii turisti asiatici, cu strazi curate, dar parca triste. Marile obiective turistice precum Muzeul Louvre sau Versailles-ul erau lipsite de vizitatori. Sau daca aveau, erau programati atat de clar pe internet(pentru unele obiective era singura cale sa iti procuri bilet), incat deja traditionalele cozi de la intrare erau inexistente. 

Putine agentii de turism au facut circuite culturale anul acesta pe motiv de pandemie. Eu am avut sansa sa lucrez pentru Christian Tour si sa insotesc doua grupuri in orasul iubirii. A fost asa de multa relaxare, atat de mult timp care ne-a permis sa exploram orasul, o stare de fericire a celor care eram obisnuiti sa calatorim si abia acum am realizat ce important era acest lucru pentru noi.  Novotel La Defence, locul nostru de cazare ne-a primit aproape gol. Unii am avut chiar sansa de a avea la fereastra o panorama superba a orasului, cu Arcul de Triumf, Turnul Eiffel luminat superb noaptea aproape de orele fixe, iar, in departare, cu Sacre Coeur... Nu ma pot abtine sa nu postez chiar o poza facuta de la fereastra camerei de

Landesmuseum Niedersachsisches Hanovra

de Marian Lisu

Cum poate sparge bariera urii un gest de ne-nțeles, vedem roșu-figurat pe scaunul măreței Republici, care se stinge brusc – dând naștere Imperiului, iar mai apoi victoria unui alt personaj controversat, dar respectat.

Fabritius ne zugrăvește opera intitulată ,,Continența lui Scipio”, unde găsim exemplificarea sublimă a înfrânării dorinței de dominare totală, în virtutea principiilor care dau măsura unui adevărat lider militar.

Plecând de la scrierile lui Liviu, descriind istoriile Romei, ca regat – după evenimentele majore, ce ar fi putut schimba radical lumea cu totul căci Hannibal oprise măcelul fără să știe ce stârnea apoi. Măritul comandant roman Scipio, își câștigase de-acum renumele de ,,Africanul” – îl zdrobise la Zama pe Hannibal, spulberând Cartagina. Pentreu a nu mai exista nici pomenirea numelui orașului de care Eterna suferise îndelung,pleacă în Noua Cartagină, în zona spaniolă, unde distruge totul.

În scena de acum intervine momentul de luciditate, îmbinat cu o excelentă strategie militară – Scipio o eliberează pe Lucreția, salvată fiindu-i viața, prin luarea în robie, de frumusețea-i fără seamăn.

La picioarele comandantului, când armele încă nu se coborâseră, sunt părinții fetei rugând iertare. La spatele lor sunt daruri de răscumpărare, multe și

Cracovia - cel mai frumos oras al Poloniei

    de Valentin Oanta

     Cracovia, al doilea mare oraș al Poloniei, fostă capitală, are un iz medieval datorat numeroaselor palate și clădiri vechi de multe secole. Prima atestare documentară datează din 966, când un evreu sefard, Abraham Ben Iacob, scria despre Cracovia că este un centru comercial notabil. Orașul a fost inclus in Patrimoniul Mondial UNESCO in anul 1978. In calitate de fostă capitală a Poloniei, s-a bucurat întotdeauna de o imensă importanță în ceea ce privește tradițiile și cultura. Este un oraș regal, impunător, gotic și renascentist.

    Simbolul orașului îl reprezintă Castelul Regal Wawel. Aici erau încoronați regii polonezi, fiind totodată locul unde aceștia și-au găsit odihna veșnică. Castelul este impresionant nu numai prin dimensiuni, ci și prin faptul că este un obiectiv sacru al polonezilor, având 900 de ani. Oare, noi ce făceam pe atunci ?Plimbându-ne pe Calea Regală, care începe de la Barbican și trece pe lângă Catedrala Sfânta Maria, operă a artistului Venit Stoss, putem vedea tot ce este tradițional în Cracovia (Krakow în poloneză). Catedrala oferă un interior fabulos, cu cel mai mare altar gotic din lume (sec.14), dar și un spectacol aparte. La fiecare oră, o trompetă se face auzită în oraș, melodia fiind interpretată de un pompier aflat în turnul central al edificiului. La amiază, melodia este radiodifuzată în toată lumea pe programul 1 al

Scena Nasterii Mantuitorului si Bradul de Craciun din Piazza San Pietro sunt vizitate de localnici

    de Rozina Nedelea

    In prima duminica in care a fost expusă “presepe” (ieslea) cu scena premergătoare Nașterii Mântuitorului, zeci de localnici au mers la Vatican, pentru a vedea “aranjamentul”. Oamenii au profitat de vremea frumoasa de la Roma și și-au făcut poze și cu bradul de Crăciun din Vatican, adus in acest an din Slovenia. 

    Presepe sunt o traditie la italienii catolici. Scenele pornesc de la o idee si sunt apoi dezvoltate, totul avand desigur conotatii religioase. Sunt scene create din lemn, carton, hârtie și alte materiale care descriu nașterea lui Iisus sau recreează scene din timpuri vechi. Artizanii de presepi muncesc tot anul pentru aceste mici opere de artă. Statuete fin realizate pot fi gasite si in anumite magazine, dar sunt si concursuri organizate la nivel de comunitate sau intre comunitati. Exista locuri in care aceasta arta este expusa permanent (un exemplu ar fi cateva dintre salile din Palatului Regal de la Caserta, unde sunt expuse presepe facute pentru casa regala a Neapolelui). 

    Ieslea a fost realizata din ceramica, intre 1965-1975 de elevii si profesorii unui liceu de arta din comuna Castelli, provincia Teramo, Abruzzo. Statuetele au fost inspirate de